Cornelia Buzdugan-Haşeganu

Cornelia Buzdugan-Haşeganu (16 noiembrie 1903, Galaţi - 7 noiembrie 1947, Braşov) - poetă. Fiică a Elizei Buzdugan (născută Rosiade), profesoară şi publicistă, şi a scriitorului Constantin Z. Buzdugan, Buzdugan-Haşeganu a copilărit la Galaţi, unde îşi trece bacalaureatul în 1922. Elevă, debuta cu versuri sub pseudonim (Nelia Corbu), în „Dunărea” (1919). Continuă să publice, primită favorabil în mediile literare şi intelectuale ale vremii, până la repedea omologare în meseria scrisului, odată cu reapariţia sub numele real, în „Convorbiri literare” (1921).

În anii studenţiei, în cadrul cercului diriguit la Institutul de Literatură de Mihail Dragomirescu, colegi de generaţie şi aspiraţie îi sunt Alexandru Bădăuţă, Pompiliu Constantinescu, George Dumitrescu, Agatha Grigorescu, Dan Simonescu, Gheorghe Talaz şi Cora Valescu. Licenţiată a Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti în 1926, a absolvit, ulterior, şi Seminarul Pedagogic Universitar „Titu Maiorescu”.

Peregrinările pe la diverse şcoli din ţară (ca profesoară de română şi franceză), moartea dramatică a tatălui, căsătoria - la Cluj - cu publicistul Ilie Haşeganu, Dictatul de la Viena, refugiul la Braşov şi casa spulberată sub ultimul, devastator bombardament, în 1944 - repere ale unei existenţe agitate -, îşi vor găsi ecou în stihurile sale intimiste, circumstanţiale.

Alte colaborări ale poetei apar în „Mioriţa”, „Viaţa nouă”, „Mişcarea literară”, „Ritmul vremii”, „Viaţa literară”, „Falanga”, „Revista scriitoarei”, „Cuget clar”, „Adevărul literar şi artistic” sau, în Ardeal, „Societatea de mâine”, „Patria”, „Utopia”, „Darul vremii”, „Hyperion”, „Gazeta Transilvaniei”, „România tânără” (pe care o va redacta alături de I. Haşeganu la Braşov, în 1942-1943) etc.

Primele versuri ale poetesei corespund claustrării într-un univers fragil, al mâhnirii solitare, rostirii muzicale, suferinde, în „poze” adolescentine, puse sub semnul graţiei imitative. Cu urme simboliste, poemele de mai târziu cultivă dispoziţia meditativă (Gheţarul, Izvorul, Termitele), gustul himericului, al vetustului medieval, discreta cochetare cu exoticul, în timbru minulescian.

Curgerea vremii însăşi devine laitmotiv, surdinizând şi „complicând” treptat limbajul poeziei. Livrescul şi alura reculeasă, tandreţea, ce-şi asociază vestigii de umor şi o anume „frondă” feminină, ţin de lirismul reflexiv, modern, chiar dacă inspiraţia e circumscrisă sferei tradiţionale; o manieră evocând, pe-alocuri, gestul ironic sau autopersiflant, prin care mai adesea îşi asumă sau înfruntă lumea poetele din spaţiul pravoslavnic.

Poeta exersează un răstimp - menţionabil - şi comentariul critic, deconspirându-şi gustul, preferinţele, afinităţile, într-o deplină acceptare a obsesiilor spirituale. Un număr însemnat de tălmăciri din Charles Baudelaire rămase de la Constantin Z. Buzdugan apar antologate de Buzdugan-Haşeganu în 1942. Lasă ea însăşi câteva traduceri (remarcate), din Francois Villon, Paul Valery, Petofi Sandor şi Robert Browning. Tentată poate la o reevaluare (boala de cord îi anunţa sfârşitul), îşi editează, în acelaşi an, întâia carte: Chenar pe marginea războiului, jurnal sensibil ce exorcizează spaime de dincoace de front.

Revine în 1943 cu o culegere retrospectivă, Versurile mele. Evadările în trecut, eden pierdut şi recucerit prin rememorare, inspiră stampe nostalgice (Brateşul, luntrea cu vântrele, masa de scris a tatei, poeme spuse din Paul Verlaine şi Emile Verhaeren). Pastişele (uneori alarmante), adieri mistice, apăsarea şi tânga, neliniştea interogând misterul şi neantul conferă plachetelor următoare aspect compozit, distonant.

Opera literară

  • Chenar pe marginea războiului, Braşov, 1942;
  • Versurile mele, Braşov, 1943;
  • Poeme pentru Dumnezeu şi pentru oameni, Braşov, 1946;
  • Invocări, Braşov, 1947.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …