Constantin Dram

Constantin Dram (20 octombrie 1958, Războieni, judeţul Neamţ) - prozator şi critic literar. Este fiul Rucsandei (născută Nacu) şi al lui Spiridon Dram, ţăran. Urmează clasele primare şi gimnaziul în comuna natală (1965-1973), studiile medii la Liceul „Petru Rareş” din Piatra Neamţ (1973-1977) şi studiile universitare la Facultatea de Filologie a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi, secţia română-italiană (1978-1982).

Funcţionează ca profesor de limba şi literatura română la Liceul Industrial nr. 1 din Paşcani (1982-1990), din decembrie 1990, devenind redactor la Editura Junimea din Iaşi, unde ocupă, succesiv, posturile de redactor-şef (1996) şi de director (1997-1999). Din octombrie 1998, este lector în cadrul Catedrei de literatură comparată şi estetică a Universităţii „Al. I. Cuza”.

În mai 2002, susţine teza de doctorat Poetica „istorisirii” de dragoste la Mihail Sadoveanu. A debutat cu versuri, în revista „Cronica”, în 1981. Ca student, Dram a publicat în „Opinia studenţească” şi „Dialog”. A fost redactor-colaborator al revistei „Collegium” în anii 1987-1989; iniţiază, împreună cu un grup de tineri profesori, publicaţia social-culturală „Renaşterea”, la Paşcani, în 1990.

Începând cu 1996, deţine rubrica „Critica prozei” la revista „Convorbiri literare”. Ca redactor şi editor, semnează prefeţe şi studii introductive la volume de Mihail Sadoveanu, Octavian Goga, George Coşbuc şi Vasile Alecsandri, prefaţează cărţi de poezie şi proză ale unor autori contemporani; alcătuieşte antologia de proză De la I. Creangă la V. Voiculescu (2003), însoţind-o de studiul critic Ceva despre povestiri.

Dram semnează şi două volume conţinând prelucrări: Vieţile şi suferinţele sfinţilor (1997), Povestiri din istoria neamului românesc (1997). A colaborat cu recenzii şi articole critice la „Cronica”, „Timpul”, „Ateneu”, „Contrapunct”, „Contrafort” şi „Luceafărul”.

Debutează editorial cu volumul de proză scurtă Fuga Marelui Regizor (1992), carte gândită ca preambul al unor romane aflate în proiect la acea dată. Purtând titluri proprii, „piesele de roman” pot funcţiona ca texte independente. Este vizibilă preferinţa pentru fragment, pentru alternarea registrelor, pentru încrucişarea mai multor trasee în corpul aceluiaşi capitol; subiectul este abandonat şi reluat, perspectiva naratorului omniscient fiind întreruptă de largi pasaje de monolog al personajelor.

O lume patriarhală, a arhetipurilor, a supranaturalului, superstiţiei şi fantasticului, este surprinsă în dezintegrarea ei sub presiunea istoriei. Personaje ale „lumii vechi” se strămută într-un citadin provincial politizat, hibrid şi adesea absurd sau hilar. Profesorul Eupoteca, devenit şeful unei echipe de lucrători ai primăriei, pare o replică parodică a lui Victor Petrini din Cel mai iubit dintre pământeni de Marin Preda. De altfel, posibile relaţii intertextuale sunt frecvente: două Pachiţe trimit la cele două Ancuţe sadoveniene, pasărea apocaliptică la Balaurul lui Sadoveanu, iar numele multor personaje se înrudesc cu cele din proza lui Dan Giosu etc.

Romanul Milionar la marginea Imperiului (1998) se desparte de primele exerciţii narative în mai multe privinţe. Este un roman politic, „în marginea ficţiunii”, având drept nucleu evenimentele din 1989, o copioasă parodie a tranziţiei româneşti şi totodată un roman discret autobiografic despre iubire, despre condiţia intelectualului, într-un dialog intertextual care trădează adesea idiosincraziile criticului literar.

Capitolele poartă titluri dezvoltate, anticipând fiecare „avatar” al personajului, într-o parodie de gradul doi: Calimeros este un Don Quijote de astăzi, angrenat într-o dublă tramă: el a vorbit despre Marele Regizor - în care poate fi recunoscut Dictatorul - şi se îndrăgosteşte de o Dulcinee impetuos-exuberantă, Magda, care e fiica unui colonel de securitate; supravegheat pas cu pas, trăieşte iluzia vieţii libere, are naivitatea să se creadă un disident; după „revoluţie” devine slujbaşul colonelului, ajuns acum om de afaceri. Motivul „cheii pierdute” a locuinţei din strada Pantazi implică o dublă intertextualitate, simbolizând debusolarea şi captivitatea în iluzie a intelectualului.

Volumul Lumi narative (1998), care adună articole şi recenzii apărute în „Convorbiri literare”, departe de a fi un gest repetitiv, oferă imaginea diversităţii vii a prozei contemporane, urmărind, prin analize laborioase, nu atât ierarhizarea valorică a textelor abordate, cât relevarea strategiilor narative şi a mecanismelor de semnificare.

În Mihail Sadoveanu. Modelul istorisirii de dragoste (2002), Dram îşi concentrează atenţia asupra unui singur aspect al creaţiei lui Sadoveanu, şi anume povestirea de dragoste. Autorul îşi propune să surprindă cristalizarea, în timp, a unei structuri, a unui model narativ, a unei maniere artistice, precum şi a unui tip de personaj care, odată ajunse la împlinire, pot fi decelabile în întreaga operă. În acest efort teoretic, criticul uzează de mijloacele tradiţionale, evidenţiind teme, motive, tipuri de personaj, tipuri epice, dar şi de armele naratologiei moderne. Demersul analitic e dublat de acela comparativist, în încercarea de a reflecta unicitatea, originalitatea paradigmei narative sadoveniene.

Devenirea romanului. Începuturi (2003) are ca finalitate schiţa unui traseu în evoluţia romanului, între marile teme care sunt erosul şi condiţia umană, în complementaritate cu moartea şi creaţia. În această întreprindere teoretică, Dram alege nouă texte, considerate reprezentative pentru vârstele şi mutaţiile romanului: Mahabharata, Dafnis şi Hloe de Longos, Satyricon de Petroniu şi Măgarul de aur de Apuleius pentru Antichitate, Lancelot de Chretien de Troyes şi Tristan şi Isolda ilustrând erosul medieval, iar Don Quijote de Miguel de Cervantes marcând, ca parodie, naşterea romanului modern, pentru a încheia cu Robinson Crusoe al lui Daniel Defoe. Fiecare dintre aceste scrieri se bucură de o analiză amplă şi de o situare comparatistă, studiul încercând să jaloneze drumul romanului, „deplasarea” dinspre eros către complexitatea condiţiei umane.

Opera literară

  • Fuga Marelui Regizor, Iaşi, 1992;
  • Milionar la marginea Imperiului, Iaşi, 1998;
  • Lumi narative, Iaşi, 1998;
  • Vieţile şi suferinţele sfinţilor, Iaşi, 1997;
  • Povestiri din istoria neamului românesc, Iaşi, 1997;
  • Mihail Sadoveanu. Modelul istorisirii de dragoste, Iaşi, 2002;
  • Devenirea romanului. Începuturi, Iaşi, 2003.

Antologii

  • De la I. Creangă la V. Voiculescu, prefaţa editorului , Iaşi, 1997.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …