Constantin Argetoianu despre procesul electoral

Funcţionarea mecanismului democratic în perioada interbelică a fost destul de complexă şi dificilă. Cauza principală provenea din faptul că după 1918 s-a menţinut vechea practică instituită, de Carol I, ca regele să numească guvernul, după care urma dizolvarea corpurilor legiuitoare şi organizarea alegerilor parlamentare. Astfel, se inversau raporturile dintre puterea executivă şi cea legislativă. Deci nu guvernul era expresia parlamentului, ci invers, executivul „făcea” legislativul, generând numeroase abuzuri.

Partidul chemat să formeze guvernul apela la metode cu îndelungată tradiţie în viaţa politică românească, pentru a-şi asigura o puternică majoritate în Parlament. Cercetând rezultatele alegerilor, descoperim cât de importantă a fost pentru partidul aflat la putere organizarea alegerilor. De pildă, rezultatele obţinute de Partidul Naţional Liberal în alegerile din anii 1922, 1926 şi 1927 sunt semnificative în această privinţă.

În 1922, liberalii, care au organizat alegerile, au câştigat 222 de locuri în Camera Deputaţilor, faţă de 147 mandate obţinute de celelalte partide. În 1926, când nu se aflau la putere, ei au trimis în Parlament doar 16 deputaţi. Revenind la putere în anul următor, ei au câştigat 318 locuri (61,7%). Iată cum descrie Constantin Argetoianu alegerile din 1922. Excelentul memorialist povesteşte în continuare despre metodele folosite de guvern pentru a descuraja „opoziţia” cu ocazia alegerilor din judeţul Roman.

Din relatările lui Argetoianu rezultă că practica iniţiată de liberali, susţine el, a fost preluată „cu succes” de celelalte partide. Unele, o dată ajunse la guvernare, au reuşit chiar să depăşească abuzurile şi ilegalităţile comise de liberali. În 1926, cu ocazia primelor alegeri organizate pe baza noii legi electorale, Partidul Poporului, condus de Alexandru Averescu, a comis abuzuri incredibile.

Conform relatărilor cuprinse în Memoriile lui Constantin Argetoianu, se pare că singurele alegeri libere au fost cele organizate de ţărănişti în anul 1928. Ca urmare a acestor metode, alegerile au condus la majorităţi comode pentru partidul de guvernământ. Opoziţia rămânea practic dezarmată, iar munca Parlamentului tindea să devină o simplă activitate guvernamentală.