Conflictul dintre voievodul Litovoi din Ţara Românească şi Ungaria (1279)

Litovoi a fost primul voievod român de la sud de Carpaţi care a îndrăznit să se opună suzeranităţii Ungariei. El s-a răzvrătit într-o perioadă când regatul era cuprins de lupte pentru putere între partidele nobiliare.

Informaţiile despre conflict provin doar din două documente din 1285 şi 1288, care se referă în mod sumar la luptele purtate de magistrul Georgius Baksa, uri curtean al banului de Severin, Laurenţiu Aba, contra lui Litovoi. Deoarece data conflictului nu reiese cu precizie din documente, au existat mai multe propuneri: 1272, 1273 şi 1276. Cea mai recentă interpretare aduce argumente solide pentru o datare în 1279 (aşa cum a presupus cu multă vreme în urmă şi Dimitre Onciul), deoarece s-a putut demonstra că Georgius Baksa şi-a început cariera militară în 1278.

Iniţial, Litovoi stăpânea în nordul Olteniei şi în Ţara Haţegului. Aceasta din urmă a fost pierdută înainte de 1276, când a fost transformată în comitat. Numele lui , fratele lui Litovoi, a fost păstrat de un râu din Haţeg, dar şi, probabil, de cel al satului Bărbăteşti din partea montană a judeţului Vâlcea. Ulterior, Litovoi a ocupat un teritoriu pentru care a refuzat să plătească tribut regelui Ladislau IV Cumanul (1272-1290).

S-a observat că diferendul dintre rege şi Litovoi nu a privit ocuparea acelui teritoriu, ci doar chestiunea plăţii tributului (obligaţie vasalică). De aceea, nu se poate susţine că Litovoi şi-a extins ţara în Banatul de Severin, într-o încercare de unificare a Olteniei. Dacă Litovoi ar fi cucerit teritorii care aparţineau efectiv Ungariei, înfrângerea sa ar fi condus la retrocedarea lor, or izvoarele nu se referă la aşa ceva.

Ocuparea integrală sau parţială a Banatului de Severin ar fi fost prea gravă pentru a fi omisă de documente. De aceea, este mai probabil ca Litovoi să fi cucerit o regiune de la est de Olt, care nu era stăpânită efectiv de Ungaria, ci doar revendicată sau aflată în relaţii de vasalitate. Este aşadar posibil ca Litovoi să fi cucerit centrul voievodal de la Curtea de Argeş, unde, în 1247, stăpânea voievodul Seneslau, teritoriu aflat şi el sub suzeranitatea Ungariei.

S-a demonstrat că Litovoi a fost probabil acel conducător român care figura cu blazonul său în armorialul Wijnbergen, compus între 1270-1285. O asemenea situaţie putea fi conferită doar de posedarea unei reşedinţe de o oarecare importanţă, care atunci nu putea fi decât Curtea de Argeş. Prin această extindere la est de Olt se constituia un stat românesc întins în regiunea subcarpatică de la Jiu la Argeş, de unde şi numele de Muntenia, rămas şi după ce voievodatul va cuprinde şi câmpia.

Înainte de a ocupa Curtea de Argeş, Litovoi avea reşedinţa probabil la Râmnicu Vâlcea. Cele două diademe de aur din secolul al XIII-lea descoperite la Goranu (localitate suburbană a acestui oraş) indică existenţa unui centru de putere care poate fi asociat cu voievodatul lui Litovoi. Ocnele din Vâlcea puteau asigura venituri importante, din comerţul cu tătarii sau cu Bulgaria.

Pe la Râmnicu Vâlcea trecea drumul Oltului, pe care urcau spre Transilvania carele cu peşte sărat scos din bălţile Dunării. Din acest trafic în două direcţii al peştelui şi al sării se obţineau venituri vamale importante. Stratificarea socială este confirmată de constituirea unor tezaure monetare precum cel de la Balş (jud. Olt), compus din 1763 de monede de bronz bizantine şi bulgare, emise între 1185 şi 1263. El indică o acumulare de-a lungul a circa trei generaţii, iar ascunderea sa poate fi legată de atacurile tătaro-bulgare din 1260 care au afectat şi Oltenia.

Tentativa de ieşire de sub suzeranitatea regelui Ungariei manifestată prin refuzul de mai plăti tribut a provocat atacul condus de magistrul Georgius Baksa. Expediţia a pornit din Banatul de Severin, nu din Haţeg, aşa cum se considera mai demult. Nu se cunosc amănunte legate de desfăşurarea bătăliei. Litovoi a fost înfrânt şi ucis în luptă, iar fratele său a fost luat ostatec. Pentru el s-a plătit o răscumpărare considerabilă. Regele Ungariei şi-a recăpătat veniturile care erau datorate de voievodat, ceea, ce înseamnă că voievodatul condus de a reluat relaţiile de vasalitate faţă de regele Ladislau IV Cumanul. Acest voievodat întins pe ambele maluri ale Oltului a supravieţuit conflictului păstrând reşedinţa de la Curtea de Argeş.

Fragment din diploma de danie acordată de regele Ungariei Ladislau IV magistrului Gheorghe (8 ianuarie 1285): „Când începusem noi a domni, fiind încă copil, după moartea preaiubitului nostru tată, iar voievodul Litovoi, împreună cu fraţii săi, în necredinţa sa, cuprinse pe seama sa o parte din regatul nostru, aflătoare dincolo de Carpaţi, şi cu toate îndemnurile noastre nu s-a îngrijit să ne plătească veniturile ce ni se cuveneau din acea parte, l-am trimis împotriva lui pe sus-numitul magistru Gheorghe, care, luptând împotriva aceluia cu cea mai mare credinţă, l-a ucis pe el, iar pe fratele lui, cu numele, l-a luat în prinsoare şi ni l-a adus nouă. Pentru răscumpărarea acestuia, noi am stors o sumă de bani foarte mare şi astfel, prin slujbele acestui magistru Gheorghe, s-a aşezat iar tributul ce ni se acorda din acele părţi”.

Check Also

Bătălia de pe Somme (1 iulie – 13 noiembrie 1916)

Bătălia de pe Somme (1 iulie – 13 noiembrie 1916) este o ofensivă aliată din …

Bătălia de pe Nil (1 august 1798)

Bătălia de pe Nil (1 august 1798) este o bătălie între flotele britanice conduse de …

Bătălia de la Zama (202 î.Hr.)

Bătălia de la Zama (202 î.Hr.) este un confruntare în care romanii conduşi de Scipio …

Bătălia de la Wilderness (30 aprilie – 6 mai 1863)

Bătălia de la Wilderness (30 aprilie – 6 mai 1863) este o bătălie din Războiul …

Bătălia de la Waterloo (18 iunie 1815)

Bătălia de la Waterloo (18 iunie 1815) este o înfrângerea definitivă a lui Napoleon şi …