Condiţiile social-economice şi politice în România între 1864 şi 1878

Prin emanciparea ţăranilor de servituţile feudale, prin deposedarea parţială - uneori totală - a unui însemnat număr de ţărani de pământul la care avuseseră dreptul în condiţiile feudalismului, prin desfiinţarea servituţilor feudale şi trecerea sub regimul juridic burghez a marii proprietăţi funciare şi prin acumularea primitivă a unor însemnate sume de bani în mâinile moşierilor, reforma agrară din 1864 a constituit un moment extrem de important pentru dezvoltarea capitalismului în România, capitalismul devenind modul de producţie dominant în economia României.

Dezvoltarea procesului de constituire a unei pieţe interne unice, înlesnită de unirea vamală din 1848 şi întărită de unirea politică din 1859 şi de cea administrativă din 1862, a favorizat victoria formaţiunii social-economice burgheze asupra celei feudale, iar dotarea noului stat cu instituţii moderne a uşurat dezvoltarea capitalismului. Împiedicat până atunci în dezvoltarea sa de predominarea relaţiilor de producţie feudale în agricultură şi de instituţiile cu caracter feudal ale statului, capitalismul intra de aici înainte într-o nouă fază, mai largă, a dezvoltării sale.

Reforma agrară însă n-a sfărâmat forţa economică a moşierilor, din care cauză au persistat în agricultură puternice resturi de relaţii feudale, care au frânat dezvoltarea economică a ţării. De asemenea, faptul că unirea Transilvaniei s-a produs mai târziu a dăunat întregii dezvoltări economice a României, atât celei a Transilvaniei, cât şi a vechii Românii.

Pe de altă parte, România, fiind încă dependentă de Imperiul Otoman, era obligată să-i dea acestuia un tribut anual de 908.000 de lei, ceva mai mult de 1% din totalul veniturilor prevăzute în bugetul statului pe anul 1877, şi să nu ia nici o măsură care să contravină tratatelor încheiate de Poartă cu alte state, ceea ce însemna că nu-i era. permis să ducă o politică vamală de protejare a industriei sale înapoiate, concurată puternic de ţările cu industrie avansată din vestul şi centrul Europei.

Un alt factor care a frânat dezvoltarea capitalismului în anii 1864-1878 l-a constituit insuficienţa capitalurilor necesare producţiei capitaliste. Cu toate că acumularea primitivă internă a sumelor de capital s-a mărit, în special prin despăgubirile băneşti exorbitante pe care au fost siliţi să le dea ţăranii foştilor boieri, la care s-a adăugat şi acumularea capitalistă, fondurile băneşti existente în ţară erau insuficiente pentru satisfacerea necesităţilor economiei capitaliste în dezvoltare.

Pe lângă dominaţia turcească, o cauză foarte însemnată a acestei situaţii a reprezentat-o însăşi menţinerea clasei moşiereşti prin reforma din 1864. Trăind deseori în străinătate şi ducând o viaţă parazitară, moşierimea a sustras imense sume de bani de la acumularea internă, prin cheltuirea neproductivă peste graniţă atât a unei mari părţi din „despăgubirile” încasate de la ţărani şi din veniturile moşiilor, cât şi a unor foarte însemnate sume luate cu împrumut.

Astfel, deşi volumul capitalurilor aparţinând caselor de schimb şi băncilor private se ridica în jurul anului 1864 la suma de 60.0000.000-70.0000.000 de lei, acestea nu serveau decât în mică măsură dezvoltării economice, fiind împrumutate în cea mai mare parte cu dobânzi cămătăreşti marilor moşieri, grăbiţi să le cheltuiască adeseori în străinătate. Din această cauză, pentru necesităţile industriei şi ale statului s-a făcut apel la capitalurile străine, care n-au întârziat să vină pentru a exploata, cu ajutorul burgheziei şi moşierimii autohtone, într-un mod colonial forţa de muncă şi bogăţiile naturale ale ţării.

Check Also

Douăzeci de ani de dominaţie a Coroanei în România

Noul guvern, pregătind alegerile, înăbuşi, în primăvară, acea serioasă mişcare ţărănească, pe baza formulei de …

Instituţiile şi drepturile cetăţeneşti în România

Justiţia şi apărarea drepturilor cetăţeneşti Una din caracteristicile de bază ale unui sistem democratic este …

Bazele economice şi creşterea prosperităţii

Fundamentele creşterii economiilor occidentale În 1945, ponderea Statelor Unite în producţia industrială a lumii capitaliste …

Cristalizarea relaţiilor feudale pe teritoriul României în prima jumătate a secolului al XIII-lea

Învingând piedicile dinlăuntru şi dinafară, societatea românească se dezvoltă lent, dar neîncetat, atât din punct …

Monarhia, centru de putere în România

Ferdinand I – un monarh constituţional În perioada interbelică, la fel ca în timpul lui …