Coloniile greceşti din Dobrogea

Fenomenul de larg răsunet şi fecunde urmări, cunoscut sub numele de marea colonizare greacă din secolele VIII-VI î.Hr. a atins şi teritoriul României. Pe litoralul dobrogean al Pontului Euxin (Marea Neagră) au început să poposească încă din secolul al VII-lea al erei vechi corăbieri şi neguţători eleni, întemeind şi aici, ca şi pe coastele sudice, nordice şi răsăritene, la început mici târguri, apoi adevărate colonii.

Întemeierea şi dezvoltarea oraşelor greceşti

Prima colonie au fondat-o pe ţărmul Dobrogei, la sfârşitul secolului al VII-lea ionieni veniţi din oraşul Milet, pe coasta apuseană a Asiei Mici. Situat pe malul golfului (azi lacului) Sinoe, noul oraş a primit de la greci numele de Istros, romanii zicându-i mai târziu Histria. Cam după un veac, în sudul Dobrogei, pe locul actualei Mangalii, colonişti dorieni din Heracleea Pontică întemeiază oraşul Callatis, în vreme ce tot milesieni se aşează pe locul Constanţei de astăzi, dând naştere târgului Tomis. Grecii stabiliţi în aceste colonii exploatau bogăţiile naturale ale solului şi ale mării (grâu, lemn, peşte) şi făceau schimb de produse cu băştinaşii geto-daci: luând de la ei grâne, ceară, miere, piei de animale, lemn şi chiar sclavi; negustorii eleni le aduceau din Grecia vinuri şi untdelemn, ceramică de lux şi obiecte de podoabă.

Treptat, oraşele greceşti de pe litoralul Dobrogei cresc ca însemnătate economică. Unele mărfuri cerute de autohtoni continuă să fie importate din Grecia, dar multe se confecţionează acum pe loc, în atelierele histriene, callatiene şi tomitane. Prima care ajunge la o producţie proprie de mărfuri e Histria, pe la mijlocul secolului al V-lea î.Hr.; comerţul său (cu populaţia geto-dacă, în primul rând) e atât de viu, încât oraşul bate monedă proprie de argint şi de bronz; exemplul lui e imitat, o sută de ani mai târziu, de Callatis şi apoi de Tomis. De prin secolul al III-lea însă, atât din pricina împrejurărilor istorice, cât şi din cauza înnisipării ieşirii din golful Sinoe, economia Histriei decade, pe primul plan impunându-se colonia Callatis.

Întemeiate de grecii care trăiau în condiţiile societăţii împărţite în clase, coloniile de pe ţărmul dobrogean apar de la început ca oraşe-state sclavagiste (poleis). Regimul lor politic era, în primii 100-150 de ani, un regim republican oligarhic (de la cuvintele greceşti oligos = puţin şi arche = putere, autoritate); cu alte cuvinte, puterea se afla în mâinile unei pături subţiri de negustori bogaţi, din rândurile cărora se alegeau magistraţii (dregătorii) oraşelor. Majoritatea populaţiei libere (pescari, corăbieri, meşteşugari), ca şi sclavii destul de numeroşi erau exploataţi de această minoritate.

Treptat, creşterea importanţei economice a păturilor productive (în primul rând a meşteşugarilor) şi a micilor negustori care făceau comerţ cu geto-dacii din vecinătate şi chiar de la depărtări mai mari va genera o luptă a lor pentru cucerirea drepturilor politice. Pe la mijlocul secolului al V-lea, ca urmare a acestei lupte, la Histria se instaurează un regim democratic sclavagist; exemplul histrienilor e urmat, la sfârşitul veacului al V-lea şi la începutul celui următor, de coloniile Callatis şi Tomis.

Istoria politică a oraşelor greceşti din Dobrogea

Ştirile despre istoria politică a coloniilor greceşti dobrogene sunt destul de puţine şi de neprecise. Nu încape îndoială că, stabilite în mijlocul populaţiei geto-dace, aceste colonii trebuia să întreţină relaţii politice de bună vecinătate cu autohtonii, dar lipsesc date concrete în legătură cu aceasta. Câteodată, relaţiile se înrăutăţeau şi se ajungea chiar la conflicte; acesta pare să fi fost cazul în anul 514 î.Hr., când histrienii îl ajută pe Darius I, regele perşilor, care, în expediţia sa împotriva sciţilor, trece prin

Dobrogea şi-i învinge pe geţi. Alteori, geţii şi grecii sunt aliaţi, cum s-a întâmplat în anul 339 î.Hr., când se opun împreună năvălirii în Dobrogea a căpeteniei scite Ateas. La puţină vreme după acest eveniment, Dobrogea întreagă ajunge sub stăpânirea regilor macedoneni Filip al II-lea şi Alexandru cel Mare, iar după moartea acestuia din urmă -, sub stăpânirea unui general şi diadoch (succesor) al său, regele Traciei, Lisimah. Împotriva lui Lisimah se răscoală în două rânduri, dar fără succes, oraşele greceşti sub condu-cerea coloniei Callatis.

După moartea lui Lisimah, coloniile greceşti, independente dar mereu atacate de bastarni şi traci, sunt nevoite să caute protecţia scump plătită a căpeteniilor geto-dace şi scite. În sfârşit, prin anii 72-71, în timpul războiului dintre Roma şi Mitridate, regele Pontului, pământul Dobrogei este călcat pentru prima dată de armatele romane. Generalul Lucullus obligă coloniile greceşti să încheie cu Roma tratate de alianţă, care le puneau într-o veritabilă dependenţă faţă de puterea romană.

Viaţa culturală

În coloniile dobrogene e intensă şi de un elenism veritabil. Inscripţiile oficiale şi private sunt scrise într-o limbă greacă pură şi corectă; tinerii erau educaţi după tradiţiile elene, în gimnazii, iar relaţiile culturale cu alte oraşe greceşti erau vii. La Histria avem cunoştinţă chiar de existenţa unui teatru. Din coloniile dobrogene s-au ridicat cărturari care au adus o contribuţie valoroasă la dezvoltarea culturii greceşti în ansamblu (geograful Demetrios şi gramaticul Heracleides din Callatis).

Elenă este şi arta coloniilor dobrogene, ilustrată prin temple în stil doric descoperite la Histria, prin numeroase fragmente arhitectonice şi statuete de piatră, metal şi ceramică, găsite în săpături. Locuitorii coloniilor din Dobrogea se închinau divinităţilor elene, deşi în această privinţă se pare că au suferit şi o anumită influenţă autohtonă.

Rolul coloniilor greceşti în dezvoltarea societăţii geto-dace

Trăind într-un strâns şi continuu contact cu grecii, geto-dacii au suferit o influenţă relativ puternica în domeniul culturii materiale. În aşezarea autohtonă de la Tariverdi (lângă Histria), în stratul aparţinând secolului al VI-lea î.Hr. s-au descoperit numeroase fragmente din vase attice de lux. Amforele greceşti din Rhodos şi Thasos se găsesc răspândite în aproape toată zona extracarpatică a României pe care geto-dacii încep să le imite.

Treptat, ei au preluat de la greci roata olarului, metode perfecţionate în metalurgie, folosirea monedei etc. Prin aportul lor la dezvoltarea forţelor de producţie ale băştinaşilor, la intensificarea comerţului şi prin exemplul de organizare social-politică pe care-l ofereau, coloniile greceşti au contribuit la grăbirea procesului de destrămare a comunei primitive în societatea geto-dacă.

Check Also

Monumentele arhitectonice din oraşele greco-romane din Dobrogea

Ruinele monumentale descoperite în oraşele pontice dovedesc, pe de altă parte, că şi în aceste …

Dobrogea în timpul stăpânirii romane

Prin poziţia sa geografică şi strategică, Dobrogea romană constituie un adevărat bastion, a cărui importanţă …

Distribuţia proprietăţii în Dobrogea romană

Aşa cum s-a amintit mai sus, în satele din Dobrogea romană au apărut un mare …

Noi oraşe romane în Dobrogea

Urmele arheologice şi epigrafice descoperite în cele mai multe dintre aceste localităţi dovedesc ca, pe …

Imperiile coloniale de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea

Premisele colonialismului În prima jumătate a secolului al XIX-lea, colonialismul s-a bucurat de un interes …