Ştiinţă

Bibliotecile din Moldova şi Ţara Românească în secolul al XVIII-lea

Progresele în domeniul culturii obţinute în Moldova şi Ţara Românească în cursul secolului al XVIII-lea se reflectă şi în dezvoltarea cunoscută de biblioteci. Organizarea acestora se îmbunătăţeşte şi îşi fac apariţia şi posturile de bibliotecari, cum e cel de la Academia domnească de la Iaşi, care a fost amintit mai sus. Îngrijirea cărţilor devine deci o activitate specializată. Cele mai statornice şi mai bogate biblioteci sunt, fără îndoială, cele ale şcolilor superioare şi ale unor instituţii bisericeşti, mitropolii, episcopii şi mari mănăstiri. Despre biblioteca Academiei de la Iaşi s-a amintit mai înainte. Faţă de cele de la Sf. Sava şi …

Read More »

Învăţământul în ţările române în a doua jumătate a secolului al XIX-lea

În cel de-al treilea sfert al secolului al XIX-lea învăţământul s-a dezvoltat mai ales în epoca formării statului naţional. Dacă la începutul intervalului populaţia şcolară din Moldova şi Ţara Românească era sub 10.000 de elevi, către sfârşit în România trecea de 100.000 (în anul şcolar 1875-1876 era de 117.575). Progresul se constată nu numai în creşterea numerică a elevilor. Procesul de învăţământ se desfăşura la un nivel mult mai înalt decât înainte de 1848; se accentua tendinţa către laicizare prin progresiva pătrundere a ştiinţelor naturii în învăţământul secundar, ca şi în cele două universităţi din Bucureşti şi Iaşi, înfiinţate în …

Read More »

Biserica şi şcoala în Evul Mediu şi la începuturile modernităţii. Construcţia ecleziastică şi implicarea laică

Religia a avut un rol foarte important în evoluţia societăţii, de-a lungul timpului, în spaţiul nostru geografic şi, în general, în lume. Adoptarea creştinismului în spaţiul carpato-dunărean a contribuit la menţinerea latinităţii iar organizarea instituţională a Bisericii prin întemeierea mitropoliilor a dat legitimitate statelor medievale româneşti întemeiate la începutul Evului Mediu. În epoca medievală Biserica a reprezentat principalul factor de cultură. Şi-a menţinut un rol important chiar şi în condiţiile laicizării impuse o dată cu epoca modernă. În prezent Biserica reprezintă un factor de echilibru în lume, îndemnând la concordie între oameni şi naţiuni. Apropierea dintre Bisericile creştine reprezintă unul …

Read More »

Ştiinţa şi instrucţia şcolară în secolul al XIX-lea

Ştiinţa De-a lungul secolului al XIX-lea încrederea în ştiinţă a fost practic nestrămutată. Ideologia care asocia raţionalismul, încrederea în atotputernicia ştiinţei, ideea de progres nelimitat al societăţii şi dorinţa organizării acesteia pe baza „legilor naturale” care o guvernează a purtat numele de pozitivism. Ea a reunit „un ansamblu de tendinţe filozofice” şi epistemologice având în comun exigenţa limitării câmpului cercetării şi a analizei ştiinţifice la observarea fenomenelor şi la determinarea legilor care le guvernează. Punând accent pe „experienţă”, „fapte”, „verificabilitate”, „pozitivitate”, această ideologie a contribuit la dezvoltarea ştiinţei în cele mai diverse domenii. Metoda experimentală pusă la punct de Claude …

Read More »

Învăţământul românesc în şcoli şi universităţi în secolul al XIX-lea

În secolul al XIX-lea, învăţământul este unul din domeniile cu dezvoltarea cea mai dinamică în cadrul societăţii româneşti aflate în proces de modernizare. La început, şcolile apar în oraşe, iar în capitalele principatelor apar şi instituţii de învăţământ superior ce se vor transforma în universităţi. Apoi, odată cu reforma instrucţiunii din timpul domniei lui Al. I. Cuza (1864), învăţământul primar devine gratuit şi obligatoriu. Carol I întăreşte această prevedere, dându-i substanţă: în vremea sa, numărul şcolilor creşte continuu, ca şi cel al elevilor, atât la oraşe cât şi la sate. Prin Legea asupra învăţământului secundar şi superior, promovată de ministrul …

Read More »

Învăţământul în Moldova şi Ţara Românească în secolul al XVIII-lea

Învăţământul continuă să cunoască în cursul veacului al XVIII-lea, în Moldova şi în Ţara Românească, formele întâlnite încă din epoca precedentă: şcoli domneşti, şcoli organizate pe lângă instituţiile ecleziastice locale, şcoli ale misiunilor catolice, la care se adaugă învăţământul de caracter particular dat elevilor în sânul familiei şi completarea învăţăturii prin studii în străinătate. În cea mai mare parte a lui, învăţământul este rezervat fiilor de boieri şi, în al doilea rând, elementelor înstărite din sânul păturilor orăşeneşti. Nevoile statului şi ale bisericii, ca şi cele ale administraţiei domeniilor marii boierimi, înlesnesc accesul la învăţătură şi unor tineri recrutaţi din …

Read More »

Învăţământul medieval românesc

La începutul Evului Mediu, pregătirea intelectuală se făcea în preajma mănăstirilor de către preoţi şi călugări, iar cei instruiţi erau viitori copişti de manuscrise, grămătici de cancelarie şi reprezentanţi ai Bisericii, în secolele XV-XVI, cele mai vestite şcoli mănăstireşti erau cele de la Neamţ şi Putna din Moldova şi cea din Şcheii Braşovului în Transilvania. Nevoia crescută de ştiinţă de carte a dus la apariţia primelor şcoli laice – şcoli orăşeneşti sau întemeiate de domnie – şi la obiceiul de a trimite copiii la studiu la universităţile din Cracovia sau Viena. În 1562 era deschis de către Despot Vodă un …

Read More »

Bibliotecile în Moldova şi Ţara Românească în secolul al XVII-lea

Difuzarea mai largă a culturii în secolul al XVII-lea poate vedea şi din informaţiile pe care începem să le avem despre unele biblioteci. Încă din epoca precedentă, mănăstirile cele mai importante erau înzestrate în această privinţă. În secolul al XVII-lea, aceste biblioteci au devenit şi mai bogate, şi mai numeroase. Avem astfel, între altele, biblioteca de la mănăstirea Barnovski din Iaşi, al cărei catalog din 1727 ni s-a păstrat, cele de la Sf. Sava din Bucureşti, de la Hurez sau de pe lângă mitropolii şi episcopii. Dar ceea ce apare nou în istoria culturală a secolului al XVII-lea sunt bibliotecile …

Read More »

Ştiinţele în ţările române în perioada destrămării feudalismului

Promovarea culturii, în spirit luminist, trebuia să aducă cu sine un interes tot mai viu pentru ştiinţele pozitive şi pentru cele medicale. Am văzut, pentru unele dintr-însele, cum au fost introduse ca materii de învăţământ, pentru care s-au tradus sau prelucrat manuale. Ne rămâne să înfăţişăm progresul înregistrat, la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi în prima jumătate a celui următor, în ramurile amintite ale ştiinţei, pomenind câteva din numele mai de seamă care s-au distins prin cercetări şi publicaţii în aceste domenii. Medicina a dat nu numai pe cei mai vechi practicieni, dar şi pe cei care au publicat mai …

Read More »

Şcolile din Transilvania în secolul al XVII-lea

Învăţământul în şcoli s-a bazat şi în acest secol pe principiile stabilite încă din secolul precedent de Reformă şi de umanism şi servea în primul rând interesele clasei dominante. Totuşi, nu lipsesc din istoria învăţământului în această vreme tendinţe progresiste, demne de relevat. O însemnătate deosebită pentru orientarea învăţământului a avut puritanismul. Punctele principale ale programului puritanilor transilvani au fost lărgirea învăţământului şi în general modernizarea instrucţiunii. Conducătorul lor, Ioan Tolnai Dali (1606-1660), după reîntoarcerea din Anglia (1638) s-a ocupat cu destulă îndrăzneală de reforma învăţământului înlăturând manualele din trecut, propunând împărţirea şcolilor în clase şi cerând răspândirea scrisului şi …

Read More »