Religie

Creştinismul bulgăresc la români

Istoria bisericii bulgăreşti Românii avură deci înainte de a cădea sub bulgari o formă religioasă naţională, creştinismul latin. De cum intrară sub stăpânirea acelui popor, ei goniră din biserica lor cultul latin. Încă înainte de întoarcerea oarecum oficială a bulgarilor la creştinism, poporul slavon ce era sub ei, apucase a trece în număr îndestul de însemnat la religia lui Hristos. Astfel este cunoscut că în armatele bizantine se aflau încă de timpuriu ofiţeri şi soldaţi slavi, care mai mult decât sigur nu vor fi rămas păgâni în o înconjurime creştină. Astfel întâlnim încă de pe la sfârşitul veacului al V-lea …

Read More »

Evangheliarul de la Humor

Vestit prin miniatura care-l înfăţişează pe Ştefan cel Mare, manuscrisul Evangheliarului de la Mănăstirea Humor a fost realizat în 1473. El are o istorie palpitantă: considerat lucru de preţ, a fost trimis în 1538 în Transilvania pentru a nu cădea în mâna turcilor. De aici a ajuns la Constantinopol, iar în 1541 a fost retrimis mănăstirii prin grija lui Petru Rareş. Apoi, la mijlocul secolului al XVII-lea, manuscrisul s-a pierdut din nou, furat de cazaci. A fost răscumpărat de domnitorul Gheorghe Ştefan (1653-1658) şi redat spre păstrare Mănăstirii Humor.

Read More »

Romanitatea şi creştinismul pe teritoriul Daciei

Evacuarea oficială a Daciei romane după 271 nu a însemnat renunţarea din partea Romei la controlul ţinuturilor nord-dunărene. Până în secolul al VII-lea acestea au rămas în sfera de influenţă politico-militară, economică şi culturală romană. O dovedesc repetatele reorganizări ale regiunilor sud-dunărene, atenţia acordată frontierei Dunării şi Dobrogei. Permanenta circulaţie de oameni şi bunuri din zonă a făcut ca influenţa romanizatoare a imperiului să se menţină în fosta Dacie mult timp. Romanitatea la Dunărea de Jos Rămasă sub stăpânire romană, Dobrogea a avut un important rol strategic: aici era staţionat un mare număr de unităţi militare, iar eforturile de apărare …

Read More »

Maria Tudor şi reacţia catolică

Maria Tudor constituie un exemplu jalnic al ravagiilor pe care le pot produce în inima unei femei dragostea, fanatismul şi atotputernicia. „Aş pierde mai curând zece coroane decât să-mi pun sufletul în primejdie”, spunea ea. Regina era catolică, într-o ţară în care generaţia ajunsă la maturitate se născuse după ruptura cu Roma şi în care, îndeosebi capitala, atotputernică, înclina foarte mult spre protestantism. S-a spus că, dacă Parisul merita o liturghie, Londra merita o predică. Dar Henric al IV-lea era un om de stat şi Maria Tudor o credincioasă. Ori, dacă era adevărat că majoritatea naţiunii păstra nostalgia vechilor ceremonii …

Read More »

Religiile în Dacia romană

Studiul dezvoltării religiilor în Dacia romană constituie unul dintre cele mai interesante capitole ale vieţii spirituale din această provincie. Varietatea divinităţilor adorate în Dacia oferă un adevărat mozaic, neîntâlnit sub acest aspect în alte provincii ale imperiului. Explicaţia o găsim, în primul rând în componenţa etnică împestriţată a coloniştilor, militarilor, sclavilor şi a altor elemente, care vin aci cu zeii lor de acasă, adoraţi în Dacia alături de ai populaţiei autohtone. Dintr-o statistică mai veche (azi incompletă şi depăşită prin noile descoperiri) s-a arătat că divinităţile romano-italice adorate în Dacia formează un procent de 43,5%, după care urmează zeii orientali …

Read More »

Domnia şi biserica în ţările române în timpul Evului Mediu

Instituţia domniei Instituţie centrală în Ţara Românească şi Moldova, domnia este o instituţie specifică ţărilor române. Sistemul de succesiune la tron a fost electivo-ereditar. Domnul era ales dintr-o familie domnitoare, condiţia fiind doar ca alesul să fie „os domnesc”: adică, puteau fi aleşi din familia domnitoare toţi descendenţii pe linie bărbătească, chiar cei cu o înrudire mai îndepărtată sau fiii nelegitimi. Destul de frecvent s-a practicat asocierea la domnie a fiului cel mare încă din timpul vieţii domnitorului. Cele mai importante dinastii româneşti au fost cea a Basarabilor în Ţara Românească şi cea a Muşatinilor în Moldova. Prerogativele domnului Atribuţiile …

Read More »

Cultele orientale în Dobrogea romană şi semnificaţia socială a religiilor de „mântuire”

Numeroase, de altă parte, sunt şi documentele ce ne permit să urmărim pătrunderea până în cele mai depărtate locuri din Dobrogea a unor culte egiptene, siriene ori microasiatice, fără a mai vorbi de cultul de origine iraniană al lui Mithras. În cele mai multe cazuri, răspândirea credinţelor exotice pare să se fi. făcut prin călători din ţara depărtată, veniţi să se stabilească pe meleagurile noastre pentru treburi neguţătoreşti. Astfel, alexandrinii locuind în Tomis, constituiau în secolul al II-lea o asociaţie dispunând de un sediu propriu, sub invocaţia lui Sarapis. Caracterul religios al asociaţiei apare lămurit, dacă nu uităm mărturiile despre …

Read More »

Protectoratul religios şi identitatea culturală în spaţiul românesc. Statul, Biserica şi diaspora

Organizarea bisericească Experienţa generală a creştinismului arată că organizarea ierarhică s-a impus peste tot numai cu sprijinul unor autorităţi politice. La începutul Evului Mediu în spaţiul românesc lipseau structuri politice capabile să sprijine organizarea Bisericii. Elementul original al creştinismului medieval timpuriu în spaţiul românesc a fost absenţa unor structuri ierarhice proprii. Creştinarea în spaţiul românesc s-a realizat precumpănitor pe cale naturală, de la om la om, pornind de la categoriile de jos, într-un proces care a durat mai multe secole. Din acest punct de vedere românii se deosebesc de toţi vecinii, care s-au creştinat, la termene precise, sub influenţa conducătorilor. …

Read More »

Creştinismul primitiv al daco-romanilor

Terminologia creştină-latină Creştinismul îşi întinse valurile sale din centrele cele mari unde se întăresc, pentru Europa, mai ales Roma şi Constantinopole, tot mai departe înspre hotarele Imperiului Roman. În răsărit, noua religie se lăţi întâi în Iliria, Dalmaţia, Panonia, Noric şi după aceea cuprinse Moesia Superioară şi Inferioară, precum şi Sciţia Minor; ba se constată în chip neîndoielnic, că religia lui Hristos trecuse şi la nordul Dunării, în câmpiile Munteniei, ocupate de vizigoţi, unde episcopul lor, Ulfilas, le propovăduia noua învăţătură, traducând şi Biblia în limba gotică, iar episcopul Sava fusese înecat de Atanaric în râul Buzăul. Creştinismul s-a apropiat …

Read More »

Problema unirii românilor din Transilvania cu biserica Romei

În conglomeratul de state şi popoare care era imperiul, catolicismul venea să se adauge la celelalte elemente de coeziune, care erau dinastia, absolutismul monarhic, puterea militară comună, birocraţia. El era menit să dea nu numai un cheag spiritual imperiului, ci mai ales să-i servească de instrument politic de dominaţie şi unificare, suplinind, măcar în acest fel, lipsa lui de unitate naţională. Dar în Transilvania tocmai catolicismul rămăsese cel mai slab. Naţiunile politice (inclusiv masele lor populare) erau în proporţii covârşitoare protestante. Trebuia deci neapărat schimbat raportul de forţe; trebuia eludat textul diplomei leopoldine, care condamna religia catolică doar la egalitate …

Read More »