Religie

Sărbătorile în Dobrogea romană

De cultele amintite se leagă, de altă parte, celebrarea în cetăţile dobrogene a unor sărbători anuale după datini moştenite din strămoşi. Unele sunt pomenite în documentele epigrafice în chip explicit, caracterul altora poate fi numai presupus pe baza unor mărturii indirecte. Din numărul lor fac parte aşa-numitele Hermaia, sărbătoare în cinstea lui Hermes, celebrată îndeosebi de asociaţiile de efebi, de „tineri” şi, îndeobşte, de frecventatorii gimnaziilor; Targeliile, închinate lui Apollo şi surorii sale Artemis; Tauriile, legate de cultul lui Poseidon; Apaturiile, străveche festivitate ioniană, cu prilejul căreia copiii de ambele sexe se înscriau de părinţi în registrele fratriilor; în sfârşit, …

Read More »

Creştinismul şi germanismul în Anglia

Începând din secolul al VIII-lea, întreaga Anglie face parte din biserica romană. Regii se reazemă pe biserică, în primul rând pentru că sunt credincioşi, dar şi pentru că înţeleg că această biserică, moştenitoare a tradiţiilor imperiale, le aducea o ierarhie, o organizare şi o experienţă care le lipseau. Vreme îndelungată episcopii şi arhiepiscopii vor fi miniştrii fireşti ai regelui. Biserica, dinspre partea sa, susţine monarhiile, ea având nevoie de o putere temporală care să impună respectarea legilor sale. Pentru papalitate este o dovadă de mare tărie că a putut întemeia în Anglia şi Germania biserici noi şi supuse. Bisericile din …

Read More »

Răspândirea creştinismului la daco-romani

Odată cu produsele materiale şi cu monedele, din aceleaşi teritorii de la sud de Dunăre, mai ales din Illyricul latin, pătrund în nordul Dunării, începând cu secolul IV, şi curentele religioase. Creştinismul biruitor în imperiu se răspândeşte şi prinde rădăcini şi la populaţia daco-romană din Dacia. Despre existenţa unor comunităţi creştine în Dacia Traiană, în secolele II-III, nu avem nici o ştire. Examinarea critică a monumentelor epigrafice şi arheologice, considerate de V. Pârvan sau de alţii drept creştine, a dovedit încă de acum două decenii şi mai bine că ele nu au acest caracter. Nici textele literare, ale lui Tertulian …

Read More »

Religia şi moravurile geţilor şi dacilor

Religia lui Zamolxis Dacă temelia unui stat este traiul material al poporului său, nu este mai puţin adevărat că formele în care se va închega viaţa lui, vor fi determinate, în mare parte, prin moravurile sale şi că inteligenţa lui va veni numai să încorporeze tendinţele sale morale în forme anumite, în aşezăminte văzute. De aceea, după ce am studiat viaţa economică a geto-dacilor, trebuie să trecem la acea morală, pentru a ajunge apoi la cercetarea aşezămintelor create de spiritul lor, condiţionat prin asemenea elemente. Întreaga viaţă morală a poporului geto-dac era dominată de formele religiei, împărtăşind astfel şi ea …

Read More »

Convertirea anglo-saxonilor

Religia anglo-saxonilor nu era lipsită de o frumuseţe aspră. Ea era constituită din ansamblul legendelor povestite în Edda, Biblia nordului. Zeii Odin, Thor, Freya (care au dat, în englezeşte, numele lor unor zile ale săptămâni: Wednesday, Thursday, Friday) trăiau în Walhalla, paradisul în care fecioare războinice, Valkirii, transportau luptătorii ucişi pe câmpul de bătaie. Astfel cei viteji erau recompensaţi, trădătorii şi mincinoşii pedepsiţi, cei violenţi iertaţi. Religia pierdu mult din prestigiul său, prin emigrare. Era legată de meleagurile, pădurile, fluviile Germaniei. Wieland, făurarul, nu mai era, în Britania, decât un simplu exilat. Tagma preoţilor era la saxoni puţin numeroasă şi …

Read More »

Rolul bisericii în societatea feudală. Organizarea bisericească pe teritoriul României

Biserica a jucat un rol însemnat în formarea culturii feudale. Ceea ce afirma Friedrich Engels cu privire la biserica romano-catolica este valabil în mare parte şi pentru cea ortodoxă: „Ea învăluia orânduirea feudală cu aureola graţiei divine. Ea îşi întocmise ierarhia ei proprie după modelul feudal şi, în sfârşit, era cel mai mare dintre seniorii feudali…”. Tot Engels explica, în Războiul ţărănesc german, modul cum biserica a ajuns să deţină „monopolul asupra pregătirii intelectuale”, cum „cultura însăşi a căpătat un caracter esenţialmente teologic”, subliniind că „această supremaţie a teologiei pe întregul tărâm al activităţii intelectuale era în acelaşi timp consecinţa …

Read More »

Protectoratul religios şi identitatea culturală în Europa

Lumea creştină s-a aflat sub protectoratul Bisericii încă de la oficializarea creştinismului în secolul al IV-lea. După separarea Bisericii Răsăritene de cea Apuseană, creştinismul apusean s-a aflat sub protectoratul papalităţii, iar cel răsăritean sub cel al Patriarhiei de la Constantinopol. Începând din secolul al XVI-lea, sub influenţa ideilor umaniste, a Renaşterii şi Reformei şi apoi ale Iluminismului, se afirmă treptat identitatea culturală a popoarelor europene. În acelaşi timp se modifică raportul dintre puterea religioasă şi cea laică în favoarea celei din urmă. Statul papal şi Imperiul carolingian Regele francilor Pepin cel Scurt (751-768), întemeietorul dinastiei carolingiene, a creat Statul Papal, …

Read More »

Neorânduieli în biserica britanică

După invazii, biserica romană civilizase Anglia. Ea insuflase celor puternici un strop de moderaţie şi celor bogaţi un pic de milă. Apoi puterea şi bogăţia au corupt-o şi pe ea. Sfinţii trebuiseră s-o reformeze de câteva ori şi s-o readucă la virtuţile ctitorilor ei. Fiecare reformă fusese urmată de o nouă prăbuşire. Călugării din Châteaux, ca şi acei din Cluny, fraţii cerşetori, ca şi călugării, au căzut pradă tentaţiilor secolului. În acel sfârşit al secolului al XIV-lea, când o lume întreagă, care avusese măreţia ei, termina prin a se descompune, biserica părea unul dintre cele mai bolnave organe ale corpului …

Read More »

Regalitatea şi religia în Dacia

În secolele I î.Hr. – I d.Hr., societatea geto-dacică a cunoscut o perioadă de apogeu, înfloritoarea civilizaţie a fierului – temei al unei economii prospere – structurarea tot mai clară a societăţii s-au reflectat în plan politic prin apariţia statului dac. Acesta a fost o monarhie militară, având uneori un caracter teocratic. Burebista   Ajutat de marele preot Deceneu, Burebista a adus sub ascultarea sa triburile geto-dace, creând un stat cu centrul situat în zona Munţilor Orăştiei. Aici el a ridicat un puternic sistem de fortificaţii alcătuit din cetăţi ale căror vestigii se găsesc la Blidaru, Costeşti, Piatra Roşie şi …

Read More »

Cultura slavilor în secolele VI-IX. Religia

„Orice religie – spune Engels – nu este altceva decât oglindirea fantastică în minţile oamenilor a forţelor exterioare, care domină viaţa lor de toate zilele, o oglindire în care forţele pământeşti iau forma unor forţe suprapământeşti”. În faza de destrămare a comunei primitive, anume în perioada democraţiei militare, la vechii slavi ca şi la alte populaţii apare, conform stadiului de dezvoltare a forţelor de producţie, concepţia religioasă cu personificarea forţelor naturii şi a forţelor sociale. Zeul suprem corespunde în acelaşi timp conducătorului militar de pe pământ. Alături de reflectarea supranaturală a forţelor sociale, caracteristică acestei etape, persistă şi reminiscenţe mai …

Read More »