Politică

Constituţia României din 1923

Noua Constituţie – o necesitate Statul naţional unitar avea nevoie de o nouă Constituţie. Prin decretul regal din 23 ianuarie 1922, Parlamentul a fost dizolvat şi s-au anunţat alegeri pentru Adunarea Naţională Constituantă. Procedura nu era legală, deoarece era încălcat articolul 128 din Constituţia adoptată în anul 1866. Toate partidele din opoziţie au criticat aducerea liberalilor la putere în acest mod. Campania electorală s-a desfăşurat într-o atmosferă de tensiune şi violenţă. Partidul Naţional Liberal şi-a asigurat majoritatea parlamentară şi a adus în dezbaterea Parlamentului proiectul noii constituţii. Opoziţia nu putea accepta iniţiativa şi a făcut tot posibilul pentru a o …

Read More »

Politica externă a Transilvaniei în vremea domniei lui Apafi

Criza internă străbătută de principatul Transilvaniei se reflectă şi în politica externă din această perioadă. Înfrângerea oastei lui Ioan Kemeny la Seleuşul Mare de către Mohamet Kuciuc, beiul Ineului, la 22 ianuarie 1662, l-a asigurat lui Mihail Apafi tronul, dar totodată a imprimat politicii externe a ţării supunerea totală faţă de Poarta otomană. Ca fideli supuşi ai Porţii şi cu asentimentul acesteia, guvernanţii Transilvaniei, în frunte cu Mihail Teleki, întreţin legături cu Franţa, în cadrul unor proiecte de coaliţie antihabsburgică. Conducătorii politici ai Transilvaniei sprijină răzvrătirea nobilimii din Ungaria şi organizează chiar o intervenţie armată în 1672, încheiată însă cu …

Read More »

Dezvoltarea economică a Ţării Româneşti şi măsurile politice, administrative şi militare iniţiate de Mircea cel Bătrân în a doua parte a domniei (1400-1418)

Integrarea luptei Ţării Româneşti în cadrul acţiunii duse de celelalte forţe din întreg sud-estul Europei împotriva cotropirii otomane capătă, în anii care au urmat bătăliei Nicopole, un conţinut nou, evidenţiind una dintre caracteristicile cele mai de seamă ale primei faze din istoria războiului turco-român. Necesitatea unei uniri balcanice împotriva cotropitorilor turci se vădise limpede încă de la jumătatea veacului al XIV-lea. Ea a crescut în deceniile următoare, în ciuda condiţiilor grele pe care le crease accentuarea fărâmiţării feudale la sudul Dunării. Rolul Ţării Româneşti a crescut, de asemenea, treptat, în procesul bătăliei desfăşurate împotriva înaintării otomane; intervenţiile oştilor sale au …

Read More »

România de la „partida naţională” la sistemul politic pluripartidist

De la „partida naţională” la Partidul Liberal şi Partidul Conservator Elita politică autohtonă, care a acţionat în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea pentru modificarea statutului internaţional al Principatelor Române, era constituită din mari boieri nemulţumiţi de faptul că greco-levantinii le uzurpaseră privilegiile. Ei au constituit partida naţională. Iniţial mai puţin structurată, aceasta s-a diversificat din punct de vedere social-politic la începutul secolului al XIX-lea când, alături de marii boieri au aderat la programul naţional elemente intelectuale provenite din rândul burgheziei mici şi mijlocii. Proiectul statului naţional a început să fie frecvent asociat cu ideea de modernizare după model …

Read More »

Organizarea socială şi politică a triburilor slave de pe teritoriul României în secolele VI-IX

Izvoarele literare arată că, în decursul secolului VI, diferitele triburi slave care au ajuns pe teritoriul României se aflau în ultimul stadiu de dezvoltare a democraţiei militare, în acea perioadă când războaiele de jaf pentru dobândirea de noi bogăţii au devenit unul din scopurile principale. Aşa se explică numeroasele invazii ale slavilor în imperiul bizantin, organizate cu scopul de a aduce pradă. Democraţia militară începuse şi se dezvoltase la diferite triburi slave cu mult înainte de pătrunderea lor pe teritoriul României. Datorită războaielor continue, caracteristice acestei faze de dezvoltare a societăţii, triburile slave, pentru a putea face faţă numeroşilor duşmani …

Read More »

Situaţia economică, socială şi politică din Transilvania în ajunul Revoluţiei de la 1848

Situaţia economică În deceniile premergătoare anului 1848, în condiţiile adâncirii descompunem feudalismului, elementele capitaliste din economia Transilvaniei au cunoscut o creştere tot mai însemnată. Marii comercianţi – între aceştia şi negustori români, concentraţi mai ales la Braşov şi la Sibiu -, acumulând capital, încep să înfiinţeze manufacturi de bumbac, spălătorii de lână, postăvarii, tăbăcării, mori de hârtie. Manufacturile de textile din Cisnădie, Sibiu şi Braşov ajung la un înalt grad de dezvoltare. Se înfiinţează şi „fabrici” de zahăr, de spirt, turnătorii de lumânări, cărămidarii. Unii maiştri, neţinând seamă de regulamentul breslelor de a nu lucra decât cel mult cu trei …

Read More »

Politica internă a domnilor fanarioţi până la reforma lui Constantin Mavrocordat (1711-1741)

Istoria internă a ţărilor române în secolul al XVIII-lea este caracterizată prin intensificarea luptei de clasă. Creşterea treptată, deşi înceată, a pieţei cerealelor, îndeamnă pe boieri să extindă claca şi asupra oamenilor aşezaţi cu învoială pe moşiile lor şi să mărească numărul zilelor de clacă ale rumânilor şi vecinilor, înăsprirea exploatării turceşti şi setea de bani a domnilor fanarioţi cu stăpânire scurtă, grăbiţi să strângă cât mai repede venituri din ţară pentru ei şi clientela lor, îngreuiază şi mai mult situaţia ţărănimii. Reacţia maselor populare faţă de această situaţie s-a manifestat în primul rând prin fuga lor masivă, ceea ce …

Read More »

Viaţa politică din România la începutul secolului al XX-lea până la primul război mondial

Tabloul vieţii politice din România în primii ani ai secolului al XX-lea continua să fie dominat de cele două principale partide de guvernământ: partidul liberal şi partidul conservator. Alături de acestea, pe scena politică a ţării au intrat în 1908 partidul conservator-democrat, condus de Take Ionescu, format din reprezentanţi ai aripii burgheze a partidului conservator, partidul social-democrat din România (1910), care, după dezorganizarea PSDMR în 1899, avusese nevoie de mai bine de 10 ani de refacere, şi partidul naţionalist, condus de A.C. Cuza şi Nicolae Iorga. Dacă în această perioadă activitatea politică propriu-zisă s-a desfăşurat în nota obişnuită – prin …

Read More »

Organizarea politico-administrativă a Transilvaniei în secolul al XVIII-lea

În tot timpul stăpânirii austriece, dieta – compusă din reprezentanţii celor trei stări privilegiate şi ai confesiunilor recunoscute – şi-a menţinut atribuţiile prevăzute în diploma leopoldină din 1691. La lucrările dietei participau: membrii guvernului, judecătorii Tablei regeşti, comiţii supremi ai comitatelor, juzii supremi ai scaunelor secuieşti şi dregătorii scaunelor săseşti, regaliştii, adică cei invitaţi la dezbateri prin scrisori regale şi deputaţii aleşi ai comitatelor, scaunelor, oraşelor libere regeşti şi ai târgurilor privilegiate. Convocarea dietei o făcea guvernul, iar neparticiparea la dezbateri era sancţionată cu o amendă de 200 de florini. În dietă se dezbăteau propuneri ale împăratului, sporirea sau micşorarea …

Read More »

Politica internă a lui Vlad Ţepeş

Anii de pribegie în preajma lui Iancu de Hunedoara i-au îngăduit lui Vlad să realizeze în chip lucid legătura necesară dintre ţelurile sale de politică internă şi externă. Mărturia categorică pe care o aduce în acest sens cronica lui Chalcocondil – în care se subliniază că Vlad Ţepeş şi-a început domnia printr-un masacru de boieri – se întregeşte în lumina propriei lui mărturii din 10 septembrie 1456. Domnul arată braşovenilor greutăţile prin care trece din cauza turcilor, explicându-le, totodată, programul său de acţiune. „Şi ţineţi seama de aceasta – scrie Vlad – când un om sau domnitor este tare şi …

Read More »