Politică

Literatura aservită ideologiei comuniste

Premisă. Definirea cazului Ideologia comunistă are ca punct de plecare teoria determinismului social, potrivit căreia comportamentul persoanei nu este indus de propria individualitate, ci de clasa din care provine. Drept urmare, devine obligatorie educarea sa în spiritul noii societăţi, comuniste, singura care, se afirmă, îi poate asigura dezvoltarea plenară. În această situaţie, rolul literaturii ca mijloc de propagandă devine covârşitor, ea având menirea să educe individul în spiritul supunerii faţă de partid şi de conducătorul său, dar şi de ură faţă de tot ce se opune acestei atitudini. Ca unică alternativă de existenţă, propaganda aduce astfel în prim-plan sloganul Cine …

Read More »

Discurs politic

Discursul politic are drept scop câştigarea unei părţi cât mai mari a electoratului. Acest fapt depinde însă de calităţile oratorului şi de modalităţile de realizare a discursului. Fiind centrat pe destinatar, discursul politic poate genera diverse reacţii ale receptorului, dintre care mai importante sunt efectul de obişnuinţă şi efectul de frondă. Efectul de obişnuinţă Efectul de obişnuinţă se manifestă atunci când unei persoane i se supun atenţiei, în mod insistent, mai multe argumente într-un anumit domeniu. Adeseori receptorul tinde să le acorde din ce în ce mai puţină atenţie şi să considere drept corectă doar acea secvenţă care, la un …

Read More »

Junimea, grupare (societate) literar-culturală şi politică

Forme de manifestare (1) Întruniri săptămânale (2) „Prelecţiuni” populare (3) Iniţiative instituţionale (4) Publicaţii periodice (5) Burse pentru studii în străinătate (6) Manifestări publice comemorative (1) Încep în toamna anului 1863. Au loc în casele membrilor fondatori cei mai cunoscuţi: Petre P. Carp, Titu Maiorescu, Iacob Negruzzi, Vasile V. Pogor şi Theodor G. Rosetti, care propune denumirea societăţii. Reprezintă dezbateri de înaltă ţinută intelectuală, pe teme de cultură: estetică, filologie clasică, istorie, arheologie. Prezentarea propriilor creaţii şi traduceri este asociată criticii junimiste, care constă în: examinarea severă a literaturii vremii, respectarea principiilor artistice precise, refuzul oricăror imixtiuni cotidiene (mondene, politice) în actul de creaţie. Procedee folosite: ironia, …

Read More »

Originea şi dezvoltarea parlamentului britanic

Sub domnia lui Eduard I apare pentru prima oară un parlament, compus din două Camere, dar crearea instituţiilor parlamentare n-a fost un act conştient. Bunul-simţ al regilor, puterea baronilor, rezistenţa orăşenilor opuseseră până atunci expediente succesive dificultăţilor neprevăzute. Parlamentul s-a născut din ciocnirea acestor elemente. Convocat de rege ca un instrument de guvernământ a devenit încetul cu încetul un instrument de control în mâinile baronilor, apoi în ale naţiunii întregi. La origine stă Marele Consiliu al suveranilor normanzi, a cărui umbră mai dă şi astăzi târcoale Palatului Westminster. Dacă intrăm în Camera Lorzilor, tronul ne aminteşte că regele este preşedintele …

Read More »

Procesul european de integrare politică

Integrarea politică sau cum funcţionează Europa Dacă integrarea economică a fost un veritabil succes, integrarea politică se dovedeşte a fi mult mai dificilă. După 1945, statul-naţiune a fost supus concurenţei aspiraţiilor supranaţionale. Regula non-ingerinţei în afacerile interne ale unui stat, formulată de ONU, tinde în prezent să fie supusă unor excepţii. Deja este invocată problema intervenţiei militare pentru a împiedica violări grave ale drepturilor omului. În Europa, statul-naţiune este pus în discuţie de către construcţia politică europeană. În 1958, la Strasbourg a luat fiinţă Parlamentul European. Iniţial, membrii acestuia se alegeau prin vot universal indirect, dar după 1976 s-a decis …

Read More »

Partida naţională

Partida naţională a fost gruparea boierilor din jurul colonelului Ion Câmpineanu, care, între 1835 şi 1838, s-a opus articolului adiţional care ştirbea autonomia legislativă a Ţării Româneşti. Dar programul lor s-a dovedit în cele din urmă a fi mult mai radical: ei au elaborat un proiect de constituţie democratică şi au uneltit pentru înlăturarea domnitorului şi pentru abolirea protectoratului Rusiei. În acest scop, membrii partidei naţionale au căutat sprijin la cancelariile apusene, dar acţiunile lor au fost zădărnicite iar ei au fost întemniţaţi. Din rândurile lor se vor recruta conducătorii Revoluţiei de la 1848.

Read More »

Modelul politic liberal

Monarhia parlamentară Partizanii liberalismului au găsit în monarhia parlamentară engleză şi ulterior în democraţia republicană franceză două variante ale modelului politic liberal la care şi-au raportat gândirea şi acţiunea politică în tot secolul al XIX-lea şi chiar mai târziu. Născut în Anglia, modelul politic liberal a luat forma monarhiei parlamentare, edificată aproape în întregime în secolul al XVIII-lea. Regimul parlamentar, întemeiat pe Habeas Corpus Act şi pe Declaraţia drepturilor, respecta libertăţile cetăţenilor, echilibra puterea suveranului cu drepturile Parlamentului, limitând arbitrariul puterii regale prin reglementarea strictă a prerogativelor sale. Regele rămânea şef al bisericii, al armatei, al justiţiei şi al diplomaţiei, …

Read More »

Anularea alegerilor din Moldova din iulie 1857

Dând curs uriaşei mişcări de protest din Principate, puterile favorabile Unirii, în frunte cu Franţa şi Rusia, au cerut anularea alegerilor. Comisarul rus Basily declara colegilor săi că, „dacă nu este înţelegere, vor fi bubuituri de tun”, iar lui Thouvenel i se ordonă să dovedească energie şi să părăsească Constantinopolul în cazul refuzului Porţii de a casa alegerile. Cea mai înverşunată susţinătoare a alegerilor falsificate era diplomaţia habsburgică, deoarece Austria se temea că n-ar mai fi putut păstra Transilvania dacă se înfăptuia Unirea Principatelor Române dunărene. Consulul Austriei din Iaşi plănui grabnica convocare a Divanului falsificat, chiar şi fără consimţământul …

Read More »

Cele din urmă lupte politice ale partidei naţionale şi produsele ei literare

Radu Mihnea şi Ştefan Tomşa, uneltele oarbe ale turcilor, purtară numai în taină o politică proprie. Astfel cel dintâi privea cu ochi buni vecinătatea lui Gavril; trebui, cu toate acestea, să contribuie personal, împreună cu tovarăşul său de suferinţe Tomşa, la izgonirea lui şi la moartea care-i urmă. Cu urmaşul acestui ultim Bathory, cu şiretul Gavril Bethlen (Bethlen Gabor), vrednicul imitator al lui Bocskay, amândoi domnii se legară printr-un jurământ de înfrăţire în timpul acestei campanii. În curând însă Radu şi acest al doilea Gavril se potriviră în dorinţa de a scăpa de moldoveanul setos de sânge. Partida creştină a …

Read More »

Constantin Argetoianu despre procesul electoral

Funcţionarea mecanismului democratic în perioada interbelică a fost destul de complexă şi dificilă. Cauza principală provenea din faptul că după 1918 s-a menţinut vechea practică instituită, de Carol I, ca regele să numească guvernul, după care urma dizolvarea corpurilor legiuitoare şi organizarea alegerilor parlamentare. Astfel, se inversau raporturile dintre puterea executivă şi cea legislativă. Deci nu guvernul era expresia parlamentului, ci invers, executivul „făcea” legislativul, generând numeroase abuzuri. Partidul chemat să formeze guvernul apela la metode cu îndelungată tradiţie în viaţa politică românească, pentru a-şi asigura o puternică majoritate în Parlament. Cercetând rezultatele alegerilor, descoperim cât de importantă a fost …

Read More »