Literatură

Judeţ al sărmanilor, de Mihail Sadoveanu (comentariu literar, rezumat literar)

Judeţ al sărmanilor, o adevărată legendă, este a şasea povestire din volumul Hanu Ancuţei, de Mihail Sadoveanu. Constandin Moţoc, un cioban „mătăhălos” de prin părţile Rarăului, se ducea într-un sat de pe malul Şiretului ca să vadă dacă mai trăieşte sora lui, pe care n-o mai văzuse din tinereţe. Poposind la hanul Ancuţei, el îşi aminteşte de un prieten bun, care-i spusese că, dacă ajunge aici, să bea în cinstea lui atâtea oale de vin până când „oi vedea tulbure”, ca să nu poată spune nimănui întâmplările păţite de el în aceste locuri. Constandin Moţoc cântă împreună cu lăutarii balada …

Read More »

Mărţişor, de Ion Pillat (comentariu literar, rezumat literar)

Apartenenţa operei la genul liric, specia literară pastel Ion Pillat este, asemenea lui Vasile Alecsandri, un iubitor de privelişti pe care le-a imortalizat cu talentul unui pictor în poeziile sale. În volumul Limpezimi, Pillat publică o suită de 12 pasteluri sub titlul Calendarul viei. Pastelul este specia lirică, în care poetul descrie un tablou din natură, apelând la imagini vizuale, motorii, olfactive, auditive, precum şi la figuri de stil şi motive literare care compun armonizarea planului terestru cu cel cosmic. Eul liric îşi exprimă direct sentimentele faţă de peisajul conturat prin descriere. În pastelul Mărţişor, Ion Pillat construieşte un tablou …

Read More »

Lumină lină, de Tudor Arghezi (comentariu literar, rezumat literar)

Apartenenţa operei la genul liric, specia literară artă poetică Tudor Arghezi, scriitor interbelic, este un inovator al limbajului artistic în poezie. Pornind de la forţa cuvântului, el creează o altă manieră literară, cunoscută sub denumirea de „estetica urâtului”. Inovaţia stilistică argheziană constă în revalorificarea cuvintelor, cărora le dă noi sensuri, în ideea că acestea sunt atotputernice, pot schimba esenţa universului, concepţie care constituie arta poetică a lui Tudor Arghezi. Conceptul de artă poetică exprimă un ansamblu de trăsături care compun viziunea despre lume şi viaţă a unui autor, despre menirea lui în univers şi despre misiunea artei sale, într-un limbaj …

Read More »

Dorinţa, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Mihai Eminescu, „omul deplin al culturii româneşti” (Constantin Noica), a reflectat în creaţia sa lirico-erotică un ansamblu de trăiri emoţionale bine definite, ce se constituie într-un spaţiu imaginar al dorului, al visului erotic manifestate în mijlocul naturii armonizate perfect cu stările interioare ale eului liric: „Natura este pentru Eminescu o martoră statornică a iubirii” (Tudor Vianu). Poezia Dorinţa, de Mihai Eminescu, publicată la 1 septembrie 1876 în revista „Convorbiri literare”, face parte din tema iubirii şi a naturii, fiind o adevărată „ars poetica” pentru lirica erotică eminesciană. Alături de Lacul, Floare albastră şi Sara pe deal, poezia Dorinţa proiectează aspiraţia …

Read More »

Umbra lui Mircea. La Cozia, de Grigore Alexandrescu (comentariu literar, rezumat literar)

Grigore Alexandrescu este un poet romantic autentic, atât în poeziile patriotice, cât şi în elegii şi meditaţii. El cultivă cu strălucire motivele romantice ale ruinelor, mormintelor, peisajelor nocturne şi fantastice, reînviind eroii istoriei naţionale. Grigore Alexandrescu a preluat din romantismul european modalităţile artistice, pe care însă le-a adaptat spiritualităţii româneşti, transpunându-le în idealurile înflăcărate ale generaţiei de la 1848 şi urmărind sensibilizarea contemporanilor pe”htru împlinirea idealurilor de libertate şi independenţă naţională. Alături de Gheorghe Asachi, Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri în Moldova, Ion Heliade Rădulescu, Vasile Cârlova, Cezar Bolliac în Muntenia şi Timotei Cipariu, George Bariţiu, Andrei Mureşanu în Transilvania, Grigore …

Read More »

Iapa lui Vodă, de Mihail Sadoveanu (comentariu literar, rezumat literar)

Apartenenţa operei la genul epic, specia literară povestirea în ramă Povestirea în ramă (povestirea în povestire sau povestire cu cadru) este o specie a genului epic, în care se narează întâmplări neobişnuite. Timpul narativ se situează într-un plan al trecutului, iar principala modalitate de expunere este evocarea. Spaţiul desfăşurării acţiunii este unul privilegiat şi ocrotitor (un topos), în care mai mulţi povestitori relatează întâmplări pilduitoare, respectând un ceremonial prestabilit şi desfăşurând o artă a discursului memorabil. În volumul Hanu Ancuţei, Mihail Sadoveanu recurge la tehnica literară numită poveste în poveste sau povestire în ramă, sau naraţiune în naraţiune, deoarece în …

Read More »

Peste vârfuri, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Apartenenţa operei la genul liric, specia literară elegie Mihai Eminescu, cel mai mare poet „pe care l-a ivit şi-l va ivi, vreodată, poate, pământul românesc” (George Călinescu), a creat o poezie nemuritoare prin evocarea naturii, cu elementele terestre – pădurea, izvorul, lacul – şi cosmice – luna, stelele, cerul. Dragostea lui Eminescu pentru folclorul românesc este vizibilă în toate creaţiile lui lirice, el însuşi mărturisindu-şi rădăcinile spirituale, adânc înfipte în sufletul neamului său: „Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor cum soarbe soarele un nour de aur din marea de amar”. Poezia Peste vârfuri este o creaţie lirică, întrucât Eminescu îşi …

Read More »

Tren de plăcere, de I.L. Caragiale (comentariu literar, rezumat literar)

I.L. Caragiale a rămas, până astăzi, cel mai mare dramaturg din literatura română, dar numele său este legat şi de inegalabilele Momente şi schiţe, în care se vădeşte un analist lucid şi ironic al societăţii româneşti din vremea sa, un scriitor realist şi moralizator, dovedind un spirit de observaţie necruţător pentru cunoaşterea firii umane. Înzestrat cu o „inteligenţă spăimântătoare” (Garabet Ibrăileanu) şi cu o imaginaţie ieşită din comun, el foloseşte cu măiestrie ironia, satira şi sarcasmul pentru a ilustra moravurile societăţii româneşti şi a contura personaje dominate de o tară (defect) morală reprezentativă pentru caracterul uman. Întrucât Caragiale a dat …

Read More »

Sonetul CLXXXIII, de Vasile Voiculescu (comentariu literar, rezumat literar)

Volumul intitulat Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară de Vasile Voiculescu, apărut postum (1964), include şi Sonetul CLXXXIII. Acest volum cuprinde 90 de sonete, numerotate în continuarea celor 154 ale lui William Shakespeare, apărute cu circa 350 de ani în urmă (1609), de aceea acest sonet poartă numărul 183. De la Dante Alighieri încoace, literatura a relevat ideea că sentimentul de iubire este o cale spirituală superioară spre cosmos şi divinitate, concepţie preluată şi de Vasile Voiculescu în sonetele sale, adăugându-i însă o nelinişte modernă, aceea a izbăvirii prin artă. Elementele formale sunt asemănătoare cu cele shakespeariene, …

Read More »

Douăsprezece mii de capete de vite, de Mircea Eliade (comentariu literar, rezumat literar)

Înscriindu-se în proza fantastică a lui Mircea Eliade, nuvela Douăsprezece mii de capete de vite a apărut în volumul În curte la Dionis din 1977, deşi fusese scrisă în 1952. Nuvelele din această perioadă fac parte din literatura contemporană, fiind scrise după al Doilea Război Mondial şi „se disting în primul rând printr-o altă experienţă a timpului şi a spaţiului”. Mircea Eliade respinge ideea conform căreia prozele fantastice ar fi inspirate din studiile sale de istorie a religiilor ori din documentele mitologice, a căror semnificaţie simbolică nu este utilizată în literatură: „Universurile paralele pe care le dezvăluia povestirea erau rodul …

Read More »