Istorie

Dinastia Toungoo

Dinastia Toungoo este o casă domnitoare în Myanmar, din secolele XV sau XVI până în secolul XVIII. Fondatorul imperiului este considerat a fi regele Minkyinyo (conducător între 1486-1531) şi fiul său Tabinshwehti (1531-1550), care şi-a extins imperiul şi l-a unificat într-o singură entitate statală. Cumnatul lui Tabinshwehti, Bayinnaung (1551-1581), a extins stăpânirea dinastiei ajungând să includă Laosul şi Siam. Nici unul dintre conducători nu a reuşit vreodată să cucerească Arakan (în sudul Myanmar), în ciuda încercărilor lui Tabinshwehti, Bayinnaung şi ale altora. Imperiul s-a dezintegrat treptat, după moartea lui Bayinnaung, dar dinastia s-a menţinut la putere până în 1752.

Read More »

Dinastia Thani

Thani este o familie conducătoare din emiratul Qatar. Fac parte din tribul Tamim din Arabia, care a migrat spre est din oaza Jibrin până în peninsula Qatar la jumătatea secolului XIX. Au fost opt conducători din această familie din 1868 până în prezent. Cel de-al doilea şeic, Qassim bin Mohamed, este considerat fondatorul emiratului. Cel de-al şaptelea şeic, Khalifa bin Hamad (care a domnit între 1972-1995) a declarat independenţa Qatarului faţă de Anglia şi a devenit primul emir. Clanul cuprinde aproximativ 40% din populaţia nativă a Qatarului.

Read More »

Dinastia Târzie Le

Dinastia Târzie Le (1428-1788) este cea mai mare şi mai lungă dinastie a Vietnamului tradiţional. Fondatorul ei, Le Loi, i-a alungat pe chinezi din Vietnam şi a început procesul de recuperare a sudului Peninsulei Indochina de la regatul Champa. În 1471, cel mai mare reprezentant al dinastiei, Le Thanh Tong, a dus această acţiune la finalizare. A împărţit ţara în provincii conduse după modelul chinez şi a instituit un serviciu administrativ de examinare a societăţii civile, cu fundamente confucianiste. După 1533, conducătorii Le deţineau doar teoretic supremaţia, adevărata putere fiind controlată de familiile Trinh şi Nguyen. În 1771, dinastia a …

Read More »

Dinastia Tang

Tang sau T’ang (618-907) este o dinastie chineză care a urmat scurtei dinastii Sui, epocă de aur pentru poezie, sculptură şi budism. Capitala Changan a devenit o metropolă internaţională în care s-au perindat comercianţi şi ambasadori din Asia Centrală, Arabia, Persia, Coreea şi Japonia. A existat aici o comunitate creştină nestoriană, în timp ce la Guangzhou s-au ridicat moschei. În secolele VIII-IX d.Hr. a cunoscut o importantă creştere economică, dezvoltându-se o reţea de pieţe rurale care s-au alăturat pieţelor metropolitane din Changan şi Luoyang. Budismul s-a bucurat de mari favoruri; s-au tradus din nou scrierile sacre budiste şi s-au dezvoltat …

Read More »

Dinastia Sui

Sui (581-618 d.Hr.) este o dinastie chineză care a unificat China de Nord cu China de Sud, după secole de divizare. Sub această dinastie, renaşterea artistică şi culturală, care atingea apogeul sub dinastia Tang, era pusă în mişcare. Primul împărat Sui, Wendi, a introdus instituţii de guvernământ în întreaga ţară, a promulgat un nou sistem legal, a condus un recensământ, a recrutat funcţionari pe baza unor examinări şi a restabilit ritualurile confucianiste. A condus trei campanii costisitoare şi nereuşite împotriva regatului coreean Koguryo. Capitala Sui, Changan, era de şase ori mai mare decât oraşul modern al lui Xi’an din acelaşi …

Read More »

Dinastia Song (Sung)

Song sau Sung (960-1279) este o dinastie chineză care a unificat întreaga ţară până în 1127 şi partea sudică până în 1279, timp în care China de Nord a fost controlată de triburile juchen. Pe perioada dinastiei, a înflorit comerţul, s-a extins folosirea bancnotei, iar populaţia a crescut la peste un milion de locuitori. Wang Anshi a micşorat taxele şi a oferit soluţii pentru statul centralizat, rezolvând unele dintre problemele Chinei. Tipăriturile au stimulat dezvoltarea literaturii şi conturarea elitei. Academiile private şi şcolile de stat au supus candidaţii la sistemul chinez de examinare. În secolul XII, Xunzi a sistematizat neoconfucianismul. …

Read More »

Dinastia Shang (Yin)

În mod tradiţional, dinastia Shang sau Yin este a doua dintre dinastiile Chinei, după dinastia Xia. Până recent, când săpăturile au oferit probe arheologice pentru existenţa dinastiei Xia, Shang a fost prima dinastie pentru existenţa căreia se găsiseră dovezi. Datele fondării acesteia variază. În mod tradiţional, se consideră că a deţinut puterea în perioada 1766-1122 î.Hr. Societatea Shang era stratificată: cuprindea un rege, guvernatori locali, nobili şi poporul de rând, care se ocupa cu agricultura. Dinastia Shang a inventat un calendar cu 12 luni şi 360 de zile. Sistemul chinezesc de scriere a început să se dezvolte tot în această …

Read More »

Dinastia Selgiucizilor (Salju)

Dinastia Selgiucizilor sau dinastia Saljuq (secolele XI-XIII) este o dinastie musulmană turkmenă care a condus Persia, Irak, Siria şi Anatolia. Seljuq a fost şeful unui trib nomad de origine turcă. Nepoţii lui, Chagri Beg şi Toghril Beg, au cucerit domenii în Iran. Sub Alp-Arslan şi Malik-shah, imperiul a ajuns să includă tot Iranul, Mesopotamia, Siria şi Palestina. Victoria lui Alp-Arslan asupra Imperiului Bizantin în Bătălia de la Manzikert a condus la câteva cruciade. Aderenţi ai islamului de tip sunnit, selgiucizii au adoptat cultura persană, iar limba persană a înlocuit-o pe cea arabă în Iran. După 1200, puterea selgiucizilor se păstrase …

Read More »

Dinastia Seleucizilor

Seleucizii sunt o dinastie macedoneană greacă (312-64 î.Hr.) fondată de Seleucus I Nicator. Desprins din imperiul lui Alexandru cel Mare, domeniul seleucid se întindea din Tracia până la graniţa cu India şi includea Babilon, Siria şi Anatolia. Seleucus a fost succedat în 281 î.Hr. de Antiochus I Soter, care a domnit până în 261 î.Hr. A fost urmat de Antiochus II (a domnit 261-246 î.Hr.), de Seleucus II Callinicus (a domnit 246-225 î.Hr.), de Seleucus III (a domnit 225-223 î.Hr.) şi de Antiochus III cel Mare (a domnit 223-187 î.Hr.). Sub acesta din urmă, Imperiul a atins apogeul. Rezistenţa în …

Read More »

Dinastia Savoia

Savoia este o dinastie istorică din Europa şi casa conducătoare a Italiei în perioada 1861-1946. Fondatorul ei a fost Umberto I Biancamano, care deţinea ţinutul Savoia şi zone la est de fluviul Ron şi la sud de lacul Geneva. Succesorii săi medievali, printre care şi Amadeus VI, i-au adăugat teritorii din Alpii vestici, la convergenţa Franţei, Italiei şi Elveţiei, în 1416, casa a fost ridicată la statutul de ducat în interiorul Sfântului Imperiu Roman, după care a decăzut până la sfârşitul secolului XVI. Deşi s-a aflat sub dominaţie franceză în secolul XVII, sub conducerea lui Victor Amadeus II, casa a …

Read More »