Istorie

Domniile lui Barbu Ştirbei şi Grigore Ghica în perioada 1849-1853

Noii domni au fost Barbu Ştirbei în Ţara Românească şi Grigore Alexandru Ghica în Moldova. Administraţia lor, îngrădită – atât prin rolul conducător atribuit boierimii conservatoare, cât şi prin controlul exercitat de reprezentanţii civili şi militari ai celor două Curţi – se inaugura cu o situaţie financiară deficitară, care sporea, în continuare, prin cheltuielile de întreţinere ale îndoitei ocupaţii militare. Politica celor doi domnitori faţă de noile cerinţe social-economice se aseamănă în multe privinţe, dar prezintă şi deosebiri. Grigore Ghica privise cu interes mişcarea revoluţionară din martie 1848, în calitatea sa de adversar al lui Mihail Sturdza. După numirea sa …

Read More »

Izvoare scrise ale istoriei României

Izvoarele literare propriu-zise Spre deosebire de cele arheologice, izvoarele literare, variate şi multiple, sunt, fără îndoială, mai grăitoare, ele putându-ne informa mai exact şi mai amplu asupra unor date, locuri, populaţii, persoane şi evenimente. Din acest punct de vedere, ele prezintă un avantaj faţă de informaţiile, deseori vagi şi neprecise, oferite de izvoarele arheologice. Cu toate acestea, ştirile ce ne parvin pe calea scrisului nu constituie întotdeauna o documentare absolut sigură şi cu atât mai puţin una cuprinzătoare. Nu pot fi considerate ca absolut veridice aceste izvoare literare din pricină că, după cum se ştie, cele mai multe din ele …

Read More »

Situaţia economică, socială şi politică din Moldova şi Ţara Românească în ajunul Revoluţiei de la 1848

Dezvoltarea forţelor de producţie în Ţara Românească şi în Moldova în perioada premergătoare anului 1848 se lovea tot mai puternic de dominaţia relaţiilor feudale care încătuşau întregul progres. Pe plan social, contradicţia dintre forţele de producţie mai înaintate şi relaţiile de producţie perimate se manifesta prin lupta crescândă dintre tânăra burghezie în dezvoltare şi feudali, ca şi prin ascuţirea deosebită a contradicţiei dintre ţăranii dependenţi şi feudali. Descătuşarea forţelor de producţie şi deschiderea largă a drumului pentru producţia capitalistă, care luase naştere în sânul feudalismului aflat în descompunere, impuneau înlăturarea orânduirii feudale. Orânduirea feudală era însă apărată de beneficiara ei …

Read More »

Cultele orientale în Dobrogea romană şi semnificaţia socială a religiilor de „mântuire”

Numeroase, de altă parte, sunt şi documentele ce ne permit să urmărim pătrunderea până în cele mai depărtate locuri din Dobrogea a unor culte egiptene, siriene ori microasiatice, fără a mai vorbi de cultul de origine iraniană al lui Mithras. În cele mai multe cazuri, răspândirea credinţelor exotice pare să se fi. făcut prin călători din ţara depărtată, veniţi să se stabilească pe meleagurile noastre pentru treburi neguţătoreşti. Astfel, alexandrinii locuind în Tomis, constituiau în secolul al II-lea o asociaţie dispunând de un sediu propriu, sub invocaţia lui Sarapis. Caracterul religios al asociaţiei apare lămurit, dacă nu uităm mărturiile despre …

Read More »

Artele plastice în ţările române în perioada destrămării feudalismului

Noile orizonturi politice şi culturale, ca şi noile aspiraţii sociale, provoacă o deplasare definitivă a centrului de greutate artistic de la arta eclesiastică la cea profană. Această orientare va trebui să-şi găsească un limbaj artistic propriu şi corespunzător, lucru ce necesită eforturi şi experienţe, în cursul cărora se pun la contribuţie elementele moştenite, nu numai ale artei eclesiastice, dar şi cele populare, şi apoi împrumuturile cele mai variate din tezaurele artistice ale ţărilor vecine. Efervescenţa aceasta se manifestă îndeosebi în arhitectură şi pictură, dar nu mai puţin evidentă va apare şi îndeobşte în cultura materială, în mobilier, în obiectele de …

Read More »

Literatura didactică în ţările române în perioada destrămării feudalismului

Progresele pe care le cunoaşte învăţământul în ţările române începând cu ultimul pătrar al veacului al XVIII-lea trebuiau să fie însoţite şi de o atenţie sporită acordată literaturii didactice. Interesul crescând pentru ştiinţele exacte şi aplicaţiile lor practice, pentru o gândire filozofică emancipată de sub tutela unui aristotelism de mult depăşit, pentru lărgirea orizontului cunoştinţelor de istorie sau geografie, implica traducerea lucrărilor didactice reputate, sau chiar a unor manuale de specialitate de un nivel ridicat, scrise în marile limbi de cultură europene. Fazei de traduceri literare i-a urmat aceea de compilare şi adaptare la necesităţile culturale ale ţărilor române din …

Read More »

Protectoratul religios şi identitatea culturală în spaţiul românesc. Statul, Biserica şi diaspora

Organizarea bisericească Experienţa generală a creştinismului arată că organizarea ierarhică s-a impus peste tot numai cu sprijinul unor autorităţi politice. La începutul Evului Mediu în spaţiul românesc lipseau structuri politice capabile să sprijine organizarea Bisericii. Elementul original al creştinismului medieval timpuriu în spaţiul românesc a fost absenţa unor structuri ierarhice proprii. Creştinarea în spaţiul românesc s-a realizat precumpănitor pe cale naturală, de la om la om, pornind de la categoriile de jos, într-un proces care a durat mai multe secole. Din acest punct de vedere românii se deosebesc de toţi vecinii, care s-au creştinat, la termene precise, sub influenţa conducătorilor. …

Read More »

Consolidarea voievodatului Transilvaniei şi lupta antiotomană a ţărilor române sub conducerea lui Iancu de Hunedoara (1441-1456)

În prima jumătate a veacului al XV-lea, primejdia cotropirii otomane a început să ameninţe direct Transilvania şi Ungaria. Încă de la sfârşitul secolului precedent, probabil în 1395, un detaşament turcesc a întreprins cea dintâi incursiune în Transilvania, prin pasul Bran, în Ţara Bârsei, unde i s-a împotrivit o oaste recrutată în parte dintre localnici. Timp de aproape un sfert de veac nu se înregistrează alte atacuri turceşti în Transilvania. Le punea stavilă, în primul rând, rezistenţa poporului din Ţara Românească, sub conducerea lui Mircea cel Bătrân. După moartea lui Mircea, luptele feudale din Ţara Românească au lăsat drum liber trecerii …

Read More »

Revoluţia agricolă şi industrială din Anglia

În secolul al XIV‑lea, ciuma neagră, reducând în mod brusc populaţia Angliei cu o treime, favorizase, se pare, emanciparea ţăranilor şi divizarea exploatărilor agricole. În a doua jumătate a secolului al XVIII‑lea, o subită creştere a populaţiei a adus cu sine, dimpotrivă, o recrudescenţă a proprietăţilor „împrejmuite”. Prin 1700 numărul locuitorilor Angliei fusese evaluat la 5,5 milioane; până în 1750 această cifră a crescut foarte încet, apoi, deodată, numai în timpul domniei lui George al III‑lea, s‑a dublat, atingând în 1821 cifra de 14 milioane. Cauzele măririi populaţiei au fost multiple. Dezvoltarea rapidă a industriei, asigurând şi folosirea copiilor (şi, …

Read More »

Dezvoltarea capitalismului în agricultura din Transilvania în perioada 1849-1867

Revoluţia din 1848-1849, cu toate că a fost înfrântă, a adus schimbări hotărâtoare în economia Transilvaniei. Constatarea lui Engels că „groparii revoluţiei din 1848 deveniseră executorii ei testamentari” se referă şi la schimbările în raporturile dintre ţărani şi marii proprietari. Iobăgia a fost desfiinţată, o parte a ţărănimii a devenit proprietară liberă a pământurilor urbariale, pentru folosinţa cărora în trecut trebuia să presteze robote şi să dea dijme. Trebuie subliniat faptul că ţărănimea din Transilvania – precum arată Bariţiu – încă din iunie 1848 nu mai dădea robote şi dijme pentru sesiile urbariale. Revoluţia din 1848 a desfiinţat iobăgia, i-a …

Read More »