Istorie

A doua expediţie a lui Traian în Dacia (105-106 d.Hr.)

Podul de peste Dunăre Decebal numai cât se prefăcuse că se supune romanilor, văzându-se strâns prea de aproape. „Nu că doară el ar fi avut în gând a se ţinea de cele încheiate, ci numai pentru a scăpa din pierzania în care se afla”, făţărise o primire atât de necondiţionată a îndatoririlor impuse lui de Traian. De abia însă împăratul ajunsese în Roma şi îi vine ştirea că „Decebal face multe contra legăturii păcii, că primeşte iarăşi dezertori, reîntăreşte cetăţile, cercetează prin soli naţiile vecine, pedepseşte pe acelea ce nu primeau a fi în partea lui, luând bunăoară iazigilor o …

Read More »

Desfăşurarea Răscoalei lui Horea (1784)

După incidentul de la Câmpeni, ţăranii hotărâră cu toţii să plece la Alba Iulia, iar pentru plecare ţăranii să se adune a doua zi (1 noiembrie 1784) la Curechiu. Dar la Curechiu se petrecu un incident mai grav. Doi juzi ai nobililor (solgăbiraie), cu câţiva soldaţi şi cu un gornic, trimişi de vicecomitele Zarandului pe urmele ţăranilor care se adunaseră, noaptea încercară să-l prindă pe Crişan. Crişan, prevenit, fugi la timp; traseră asupra lui, dar nu-l nimeriră. În schimb focurile alarmară pe ţărani, care tăbărâră asupra lor, uciseră pe cei doi dregători şi pe gornic, iar pe soldaţi îi dezarmară, …

Read More »

Unirea Transilvaniei cu România. Încheierea procesului de formare a statului naţional unitar român

Situaţia Transilvaniei în anii primului război mondial Izbucnirea primului război mondial, pentru care una din răspunderile grele o poartă clasele dominante din Austro-Ungaria, a agravat la maximum contradicţiile naţionale, sociale şi politice din Transilvania. Scăderea producţiei industriale şi agricole, rechiziţionarea mijloacelor de transport, alimentare etc. necesare frontului, scumpirea rapidă a traiului zilnic, militarizarea întreprinderilor, introducerea legislaţiei excepţionale, de război, au înrăutăţit simţitor situaţia maselor populare. Unele măsuri luate la izbucnirea războiului şi înăsprite după intrarea României în război – cum ar fi restrângerea dreptului ţărănimii române de a cumpăra pământ, limitarea dreptului de vot, intensificarea încercărilor de deznaţionalizare pe oale …

Read More »

Marile bătălii ale primului război mondial

Începutul războiului Războiul s-a purtat pe toate continentele, pe ocean şi în colonii. Cele mai mari confruntări însă au avut loc în Europa, pe cele două fronturi principale: frontul de vest, unde s-au înfruntat trupele germane cu cele franco-engleze, şi frontul de est, unde Rusia se opunea trupelor reunite ale Germaniei şi ale Austro-Ungariei. Mai exista un front secundar balcanic, unde Serbia încerca să reziste atacurilor austro-ungare cărora li s-au adăugat cele turceşti şi bulgare. 1914-1915: De la războiul de mişcare la cel de poziţii Pe frontul de vest, încălcând neutralitatea Belgiei, trupele germane au atacat Franţa prin nord. Blitzkrieg-ul, …

Read More »

Ideile „Daciei literare” şi rolul ei în orientarea culturii şi a literaturii române

Pe scurt Ideile emise de Mihail Kogălniceanu sunt: Cum traducerile nu fac o literatură, ele trebuie înlocuite cu o creaţie originală. Pentru a se face începutul unei literaturi naţionale, scriitorii trebuie să se inspire din folclorul autohton, din istoria patriei şi din frumuseţile spaţiului românesc. Literatura română trebuie să fie unitară şi, de aceea, este nevoie de o revistă în care să publice scriitorii din toate cele trei provincii. Pentru instituirea unui sistem de valori este nevoie de o critică literară obiectivă. Pe larg Revista „Dacia literară” apare la Iaşi, în anul 1840, sub direcţia lui Mihail Kogălniceanu, şi va …

Read More »

Contribuţia istoriografiei la dezvoltarea limbii şi literaturii române

Contribuţia cronicarilor la dezvoltarea culturii române este în primul rând de ordin istoriografic. Ei au pus bazele unui proces de constituire a istoriografiei româneşti, la capătul căruia apar, în perioada paşoptistă, primii istorici în accepţia modernă a cuvântului: Mihail Kogălniceanu şi Nicolae Bălcescu. La fel de importantă este şi valoarea documentară a cronicilor, în ele găsindu-se cele mai bogate informaţii din istoria noastră medievală. În sfârşit, cronicile au transmis urmaşilor, în afara faptelor propriu-zise, câteva probleme esenţiale, cu largi implicaţii culturale şi politice. Una dintre ele, şi cea mai importantă, este cea referitoare la originea poporului român. Ea apare încă …

Read More »

Formarea limbii şi a poporului român

După ce, din cele expuse până acum, am cunoscut istoria societăţii omeneşti pe teritoriul României, din timpurile cele mai vechi până în preajma naşterii feudalismului (secolul X d.Hr.), ne rămâne să tratăm şi să lămurim acum una din problemele fundamentale ale istoriei noastre, anume aceea a. locului şi timpului în care s-a plămădit limba şi poporul român. Problema, după cum se ştie, a frământat de aproape două secole atât istoriografia română cât şi cea străină. Istoriografia română şi o mare parte din cea străină a susţinut în general şi întotdeauna autohtonia poporului român pe teritoriul patriei sale, văzând în poporul …

Read More »

Moldova şi Ţara Românească în sistemul politic otoman în secolul al XVIII-lea

Caracterul regimului turco-fanariot în Ţara Românească şi Moldova Regimul turco-fanariot în Moldova şi Ţara Românească reprezintă o perioadă de maximă exploatare turcească şi de noi îngustări ale autonomiei politice. Dominaţia otomană s-a exercitat în această epocă prin intermediul cârmuirii fanarioţilor, domnitori recrutaţi dintre vârfurile societăţii greceşti din Imperiu. La instaurarea domniilor fanariote, un rol important l-a avut, după cum s-a arătat, criza regimului nobiliar, revelată atât de încercarea lui Dimitrie Cantemir de a realiza o nouă formă de guvernare a statului feudal în Moldova, cât şi de agravarea în Ţara Românească a conflictelor din sânul clasei conducătoare, cărora ie-a căzut …

Read More »

România în al doilea război mondial

Ion Antonescu, noul conducător al României după abdicarea lui Carol, era un naţionalist şi un adept al regimului autoritar. În alcătuirea guvernului său, el s-a bazat mai întâi pe legionari, iar după ruptura cu aceştia, pe armată. Convins că Germania va câştiga conflictul mondial izbucnit în 1939, şi din dorinţa de a recuceri teritoriile pierdute de România în 1940, el a antrenat ţara într-o strânsă cooperare economică şi militară cu Germania. Regimul antonescian 1940-1944 Îndată după abdicarea regelui Carol, generalul Antonescu şi-a arogat puteri dictatoriale, instituind funcţia de „Conducător al statului”. Tânărului rege Mihai (de numai 19 ani) îi rămâneau …

Read More »