Geografie

Oraşele greceşti din Dobrogea în timpul stăpânirii romane (secolele I-III d.Hr.)

Cât priveşte oraşele greceşti pontice, romanii le-au protejat încă de la început, nu numai fiindcă ele reprezentau noi celule economice şi administrative ale vastului imperiu, dar şi fiindcă ele constituiau, graţie oligarhiei greceşti din aceste oraşe, tot atâtea puncte de sprijin pentru menţinerea stăpânirii romane pe malurile Dunării, ce devenise o mare arteră comercială romană. Pe de altă parte, bazinul Mării Negre interesa tot mai mult politica romană din Orient. Un document de mare însemnătate din acest punct de vedere este „hotărnicia” lui M. Laberius Maximus, guvernatorul Moesiei Inferioare, din 25 octombrie 100 d.Hr. Textul acestui document a fost descoperit …

Read More »

Din bogata, diversa şi valoroasa moştenire ştiinţifică lăsată de Gheorghe I. Brătianu, sinteza sa asupra rolului Mării Negre în Antichitate şi Evul Mediu ocupă un loc cu totul aparte în istoriografia românească, constituind în acelaşi timp o operă de notorietate în istoriografia mondială. În această lucrare, apărută după moartea sa, autorul pune accent nu atât pe întinderea marină cât mai ales pe teritoriul din jurul său, pe implicaţiile majore ale existenţei Mării Negre asupra spaţiului limitrof şi îndeosebi asupra regiunilor româneşti. Potrivit lui Gheorghe I. Brătianu, istoria românilor nu poate fi înţeleasă fără a se ţine seama de influenţele şi …

Read More »

Populaţia băştinaşă a Sciţiei

Sciţii nomazi După descrierea lui Herodot. sciţii propriu-zişi erau învederat nomazi. „Neavând nici oraşe, nici sate, nici zidiri, şi carul fiind singura lor locuinţă, transportându-şi casa lor ori unde le place, nenutrindu-se niciodată din productele plugului, ci numai din turmele lor, cum să nu fie ei neînvinşi şi pentru a zice astfel negăsiţi? Toate aceste foloase le trag şi de la ţara lor cea plană, şi mai găsesc şi în fluviile ce o parcurg, mijloace de apărare. Suprafaţa teritoriului cu totul şesă e îmbelşugată în păşuni şi izvoare, iar fluviile şi râurile sunt aşa de numeroase, rum sunt în Egipt …

Read More »

Organizarea administrativă în Moldova şi Ţara Românească în secolul al XIV-lea şi în prima jumătate a secolului al XV-lea

Ceea ce caracterizează organizarea statului în perioada fărâmiţării feudale este faptul că mijloacele nediferenţiate ale puterii se găsesc în posesia fiecărui stăpân de pământ în parte, fiind coordonate doar de domn. Statul de fărâmiţare feudală nu comportă deci o activitate administrativă diferenţiată, controlată de un centru organizator, capabil de o intervenţie activă. Nu există mijloace diferite pentru ducerea războiului sau pentru administrarea propriu-zisă: cei care au ca sarcină apărarea statului – deci funcţia sa externă – o îndeplinesc în egală măsură şi pe cea internă, de aparat de represiune. De aceea, curtenii formează, în acelaşi timp, baza oştirii în vreme …

Read More »

Oraşele din Transilvania în secolul al XVIII-lea

În secolul al XVIII-lea, pe teritoriul principatului Transilvaniei se găseau nouă localităţi cu statute orăşeneşti: Alba Iulia, Bistriţa, Braşov, Cluj, Mediaş, Orăştie, Sibiu, Sighişoara şi Tg. Mureş. În comitatele învecinate se pot aminti: Baia Mare, Oradea şi Satu Mare, iar în Banat Timişoara. Importanţa economică şi politică a centrelor urbane în epoca aceasta este mai mică decât în secolul precedent, împrejurare care se oglindeşte şi în raportul dintre numărul locuitorilor de la oraşe şi populaţia totală a provinciei. Astfel, recensământul din 1785-1786 a înregistrat doar 71.281 de suflete în cele nouă oraşe din Principatul Transilvaniei, adică abia 4,98% din numărul …

Read More »

Politica demografică a României în perioada comunistă

Ca în orice sistem totalitar, anularea solidarităţilor tradiţionale, distrugerea individualităţii în favoarea colectivităţii au însemnat confiscarea vieţii private în general şi a celei de familie în particular. Liberalizarea avorturilor s-a încadrat în această dimensiune, ca o formă directă de laicizare a practicilor juridice şi sociale – şi mai ales ca o formă privilegiată de subminare a familiei tradiţionale. În anul 1957, România s-a aliniat şi ea acestor practici, adoptând o legislaţie liberă asupra avorturilor. Decizia a favorizat într-un anumit fel familia, care trecea printr-o perioadă în care situaţia economică şi îndeosebi nivelul de trai erau deficitare, iar colectivizarea afecta decisiv …

Read More »

Populaţia în Moldova şi Ţara Românească în perioada de trecere de la feudalism la capitalism

În ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea şi la începutul secolului al XIX-lea, dezvoltarea economică a Moldovei şi Ţării Româneşti şi îngrădirea dominaţiei otomane au contribuit la o simţitoare creştere a populaţiei. În condiţiile acestei noi situaţii, politica domniei de a procura braţe de muncă pentru regiunile de câmpie, prin colonizări de ţărani din regiunile de deal, din Transilvania şi din sudul Dunării, a dat rezultate mai eficace decât în epoca precedentă în ciuda pustiirilor provocate de războaie, incursiuni turceşti de pradă şi epidemii. O apreciere generală asupra nivelului demografic al principatelor se poate face mai bine în această perioadă, …

Read More »

Satele târguri şi oraşele din spaţiul românesc

Habitatul rural În perioada prestatală principala formă de comunitate umană, în spaţiul românesc, a fost obştea sătească (teritorială), care a evoluat către aşezări stabile, cu un teritoriu delimitat, satele (din latinescul fossatum = loc întărit). În timp ce Occidentul a trecut la un habitat stabil, încă din secolele X-XII în spaţiul românesc această mutaţie s-a realizat cu întârziere şi numai treptat. În secolele XIV-XV satele erau mult mai mici decât cele de astăzi, cu un număr de case cuprins între 20 şi 150, satele întinse cu o populaţie numeroasă, fiind o excepţie. Aşezările rurale erau mai dese, mai ales în …

Read More »

Organizarea administrativă a Daciei romane

Provincia Dacia, constituită de Traian încă din vara anului 106, a format la început o singură unitate administrativă, neîmpărţită. Fiind situată la graniţele imperiului, ea făcea parte din categoria provinciilor imperiale, a căror conducere şi administrare revenea împăratului. În fruntea provinciei se afla un trimis al împăratului, legatus Augusti pro praetore, cu atribuţii militare, administrative şi juridice pe care le exercita în numele împăratului. El este ales numai dintre membrii ordinului senatorial. Primul guvernator al Daciei a fost Decimus Terentius Scaurianus, care la 2 iulie 110 era încă în funcţiune, după cum se ştie dintr-o a doua diplomă militară de …

Read More »

Populaţia provinciei Dacia: colonişti şi autohtoni

Îndată după terminarea războaielor dacice şi organizarea provinciei, în afară de personalul din aparatul administrativ, fiscal sau economic şi de trupele lăsate pentru apărarea teritoriului cucerit, împăratul Traian a adus în Dacia nenumăraţi cetăţeni romani şi locuitori din întreg imperiul, cărora le-a dat pământ sau i-a folosit ca organizatori, tehnicieni sau lucrători specializaţi în exploatarea minelor de aur şi a celorlalte bogăţii ale solului şi subsolului provinciei. Un scriitor roman târziu, din secolul IV, Eutropius, afirmă într-un cunoscut pasaj că Traian după ce a supus Dacia, a adus aici din toată lumea romană mulţimi nesfârşite de oameni pentru a cultiva …

Read More »