Finanţe

Organizarea fiscală în Moldova şi Ţara Românească în secolul al XVII-lea şi la începutul secolului al XVIII-lea

Dările interne în această vreme, ca şi în a doua jumătate a veacului al XVI-lea, fiind în mare măsură o reflectare a obligaţiilor ţărilor române către Poartă, urmează, în general, curba variaţiilor acestor obligaţii; intensitatea exploatării fiscale creşte sau scade după cum obligaţiile faţă de turci sunt mai mari şi mai multe sau cunosc temporare uşurări. Astfel, de pildă, înlăturarea de scurtă durată a jugului otoman de către Mihai Viteazul a cauzat o simţitoare uşurare a fiscalităţii în primul sfert al veacului al XVII-lea, tot aşa cum dublarea haraciului şi creşterea altor obligaţii către turci, în domnia lui Matei Basarab …

Read More »

Circulaţia monetară şi finanţele în România între 1864 şi 1878

Dezvoltarea capitalismului era împiedicată şi de faptul că nu exista un sistem monetar naţional. Leul era o monedă nominală, fiind valabile toate monedele existente în Europa, peste 70. Cele mai utilizate erau: galbenul (32 lei = 11,85 franci) şi sfanţul (2 lei şi 10 parale = 0,84 franci) ale Austriei; icosarul (12 lei şi 10 parale = 4,66 franci) şi lira (62 de lei = 23,30 franci) ale Turciei; napoleonul (54 de lei = 20 franci) francez şi rubla (10 lei = 3,94 franci) rusă. Mulţimea monedelor cu putere de circulaţie dădea prilej zarafilor să obţină câştiguri însemnate prin simpla …

Read More »

Circulaţia monetară în Moldova şi Ţara Românească în a doua jumătate a secolului al XVI-lea

Într-o vreme în care nu se mai bate monedă înlăuntrul ţării, este firesc ca moneda care se găseşte în cea mai mare cantitate pe piaţa celor două ţări să arate principala direcţie de export a mărfurilor lor. În ceea ce priveşte Ţara Românească, încă din prima jumătate a veacului al XVI-lea, mijlocul principal de circulaţie a mărfurilor îl constituie moneda otomană, care, în cea de-a doua jumătate, tinde să înlocuiască cu totul celelalte monede străine, aflate înainte pe piaţă. Moneda cea mai des amintită în tranzacţiile comerciale, interne şi externe, ca şi în tarifele vamale, danii, dări, gloabe, este asprul …

Read More »

Guvernarea autoritară conservatoare în România cu sprijinul capitalului străin (1871-1876)

Legiferarea conservatoare reacţionară Înfrângerea mişcării din martie 1871 a constituit şi victoria temporară a moşierimii asupra burgheziei în cadrul regimului politic burghezo-moşieresc. Ea s-a datorat alianţei moşierimii conservatoare cu capitaliştii germani şi laşităţii burgheziei, care a părăsit conducerea mişcării în momentul când mişcarea putea să se transforme într-o revoluţie. Prin însărcinarea lui Lascăr Catargiu de a forma un guvern autoritar, subordonat de fapt capului statului, moşierimea conservatoare, sprijinită de câteva elemente ale marii burghezii şi de capitaliştii germani şi austrieci, a rămas pentru cinci ani stăpână pe conducerea statului. Deşi mai numeroasă şi reprezentând faţă de moşierime elementul înaintat, burghezia …

Read More »

Circulaţia monetară în Transilvania în secolul al XIV-lea şi în prima jumătate a secolului al XV-lea

Dezvoltarea circulaţiei mărfurilor a avut ca urmare intensificarea circulaţiei monetare. Moneda de bază în Transilvania, ca şi în celelalte părţi ale Europei, a fost marca. Greutatea mărcii de Transilvania era de 206,7 g. Ea era asemănătoare cu marca de Colonia şi a fost adusă în Transilvania de către coloniştii veniţi din regiunea Rinului. Tipul acesta de marcă a fost răspândit şi în alte părţi ale Europei răsăritene, în Prusia, Polonia, Rusia etc. În Transilvania, întâlnim şi marca de Buda, care era o monedă după tipul mărcii de Troyes şi avea o greutate de 245,5 g. Moneda divizionară principală era dinarul. …

Read More »

Circulaţia monetară, creditul şi finanţele publice în ţările române în anii 1848-1864

Circulaţia monetară a cunoscut o însemnată creştere în anii 1848-1864, datorită intensificării circulaţiei mărfurilor. De altfel, este de remarcat că una dintre problemele cele mai dificile ale vieţii economice din Ţara Românească şi Moldova era tocmai aceea a circulaţiei şi schimbului monetar. Leul-monedă fictivă, de socoteală, de la mijlocul secolului al XVIII-lea – se cerea realizat într-o monedă concretă. În Principate circulau peste 70 de monede variate, iar în fiecare ţară existau câte trei cursuri monetare, ceea ce frâna enorm întreaga activitate economică. Dependenţa de Turcia împiedica încă realizarea monedei naţionale, pentru care pledau aproape în unanimitate economiştii români al …

Read More »

Activitatea atelierelor monetare în Dobrogea romană (secolele I-III d.Hr.). Relaţiile de „marfă-bani”

Viaţa economică în Dobrogea romană poate fi urmărită de asemenea atât prin cercetarea activităţii atelierelor monetare din oraşele pontice, cât şi prin studierea circulaţiei monetare în regiunea Dunării de Jos. Relaţiile de marfă-bani, specifice orânduirii sclavagiste greco-romane în raport cu epoca anterioară, ajung în această regiune la cea mai mare dezvoltare a lor în secolul II şi în prima jumătate a secolului următor. Începând cu mijlocul secolului al III-lea d.Hr., ele reflectă tot mai mult grava criză social-economică prin care trece întreg imperiul roman în această vreme. Activitatea monetară a oraşelor pontice începuse din momentul în care ele deveniseră centre …

Read More »