Economie

Agricultura în ţările române în anii 1848-1864

În agricultura Ţării Româneşti şi a Moldovei, la mijlocul secolului al XIX-lea continuau încă să predomine relaţiile feudale. Cu toate acestea, datorită dezvoltării forţelor de producţie şi, pe baza lor, a intensificării circulaţiei mărfurilor, pătrunderea relaţiilor capitaliste în agricultură s-a accentuat în deceniul al şaselea. Agricultura era principala ramură a economiei. Ea grupa (împreună cu „profesiile libere”) în 1860 în Ţara Românească 530.351 de capi de familie, respectiv 2.218.638 de locuitori dintr-un total de 569.464 de capi de familie şi 2.400.921 de locuitori, cât număra populaţia ţării. Chiar şi locuitorii oraşelor se îndeletniceau în bună parte cu muncile agricole; în …

Read More »

Situaţia social-economică a Transilvaniei în secolul al XVII-lea şi la începutul secolului al XVIII-lea

În aprecierea situaţiei economice a Transilvaniei în secolul al XVII-lea este neapărat necesar să se ţină seama de împrejurările generale ale istoriei acestei ţări. O primă constatare ce se desprinde din datele oferite de izvoarele contemporane este aceea că economia Transilvaniei a cunoscut un ritm relativ lent de dezvoltare, datorită agravării obligaţiilor feudale ale ţărănimii, care duce la pauperizarea masei producătorilor direcţi. Între factorii care au influenţat viaţa economică a Transilvaniei trebuie luate în considerare, pe de o parte, luptele dintre facţiunile nobiliare, iar pe de altă parte războaiele purtate pe teritoriul Transilvaniei între Imperiul Otoman şi cel habsburgic. În …

Read More »

Viaţa economică în Dacia romană

În timpul stăpânirii romane în Dacia se constată o intensă activitate economică, dezvoltată în condiţiile sistemului sclavagist târziu. S-a organizat o largă exploatare a bogăţiilor solului şi subsolului Daciei, prin băştinaşi, prin colonişti şi sclavi, cu ajutorul unui aparat de conducere introdus aci după sistemul practicat de romani şi în alte provincii ale imperiului. Aceste bogăţii au atras acea mulţime de colonişti aduşi ex toto orbe Romano. Viaţa economică a Daciei capătă un puternic avânt, încă din primii ani ai cuceririi şi până pe vremea războaielor marcomanice ale lui Marcus Aurelius, ea se dezvoltă într-un ritm rapid. Atacurile neamurilor barbare …

Read More »

Situaţia social-economică a Moldovei şi Ţării Româneşti în perioada de trecere de la feudalism la capitalism

Agricultura Peisajul agrar al Moldovei şi Ţării Româneşti din perioada destrămării feudalismului nu s-a schimbat în mod esenţial faţă de acela al perioadei anterioare. El oferă observatorilor şi călătorilor străini acelaşi contrast izbitor între fertilitatea extraordinară a solului şi mizeria neagră a locuitorilor. „În Ţara Românească, în locurile unde pădurea a fost defrişată şi pământul a fost cultivat, luncile cele mai frumoase, holdele cele mai bogate dovedesc că solul este aşa cum îl poţi vedea în brazda de curând răsturnată, un humus negru şi gras” Supuse unui regim ordonat şi cultivate raţional, „Moldova şi Ţara Românească… ar fi paradisul Europei”. …

Read More »

Reformele lui Constantin Mavrocordat şi urmările lor

În reforma sa Mavrocordat luă de la austrieci simplificarea situaţiei: se desfiinţară slujitorii şi multe alte bresle, care ajunseseră numai nişte vorbe goale, şi astfel se reduse numărul acestor apărători privilegiaţi ai ţării, cum încercase şi Brâncoveanu. Ruptele, având învoieli particulare cu vistieria, pierdură puterea lor de până acum. Astfel se crea o singură clasă de ţărani birnici şi de la dânşii vistieria cerea, ca fostul inspectorat austriac din Oltenia, o sumă hotărâtă, care se trecea pe bileţelul pecetluit cu roşu, cu cele patru termine de plată pe care le introdusese întâi tatăl reformatorului. Noul cap de familie muntean avea, …

Read More »

Viaţa economică a românilor la 1900

În vremurile mai vechi nu se putea deosebi între români decât plugari şi păstori, şi numărul plugarilor întrecea, bineînţeles, cu mult pe acel al păstorilor. Ocupaţia naţională a poporului românesc a fost în toate vremurile în primul rând agricultura. Viaţa păstorească era peste tot în decădere, căci marii proprietari de turme şi crescătorii de vite din Ardeal, mai ales din regiunile de la sud de Braşov şi Sibiu, care dădeau odată ocupaţie atâtor păstori, bârsanii din Ţara Bârsei şi sibienii sau ţuţuienii din preajma Sibiului, dispăruseră aproape cu totul. Acum nu se mai trimeteau ca odinioară multe mii de oi …

Read More »

Problema agrară şi Adunările ad-hoc din 1857

Adunările ad-hoc, datorită compoziţiei lor de clasă, n-au rezolvat problema agrară, deşi această chestiune era cheia tuturor transformărilor. Dacă boierimea era dispusă să renunţe la clacă, ea se opunea cu înverşunare să dea pământ ţărănimii. Faptul că puterile garante erau îngrijorate de primejdia izbucnirii unor frământări sociale favoriza uneltirile reacţiunii boiereşti interne, stânjenind, pe de altă parte, cuprinderea pe deplin a maselor ţărăneşti în mişcarea unionistă şi lansarea făţişă a unor lozinci corespunzătoare intereselor şi dorinţelor acesteia. După adoptarea firmanului pentru convocarea Adunărilor ad-hoc, majoritatea absolută de reprezentare dată moşierimii a pecetluit posibilitatea de rezolvare într-un sens mai apropiat de …

Read More »

Comerţul în Transilvania după Răscoala lui Horea

Continuând politica de autarchie economică inaugurată de Maria Tereza, Iosif al II-lea interzice prin patenta vamală din 1784 importul produselor străine, iar prin rescriptul din 1787 încurajează comerţul interior. Pentru promovarea acestei politici a fost oprit importul unor produse finite din Principatele Române: piei, ţesături de pânză, postav. Pe de altă parte s-a încurajat importul de produse agricole necesare industriei transilvane, ca cereale, lână, piei brute, potasă etc. Ca răspuns la măsurile austriecilor, Principatele Române au oprit uneori exportul materiilor prime în Transilvania, fapt care a avut o urmare negativă asupra dezvoltării manufacturilor ardelene, îndeosebi asupra industriei postavului şi a …

Read More »