Economie

Dezvoltarea producţiei de mărfuri în Moldova şi Ţara Românească şi urmările ei pe plan politic în a doua jumătate a secolului al XV-lea

În a doua jumătate a veacului al XV-lea, în Ţara Românească şi Moldova – ca, de altfel, în toată Europa – acumulările cantitative ale progresului forţelor de producţie din perioada precedentă au dat naştere unor însemnate schimbări economice. Conţinutul procesului istoric nu a fost identic pe întregul teritoriu european. În principalele ţări din apusul Europei începea să se facă trecerea de la feudalism la capitalism, în timp ce în răsăritul Europei se manifesta tendinţa de agravare a relaţiilor feudale, de intensificare a exploatării ţăranilor pe bază de clacă. Elementul cel mai important din viaţa societăţii feudale est-europene din a doua …

Read More »

Comerţul exterior în ţările române în anii 1848-1864

Slăbiciunea industriei autohtone a făcut ca Principatele să constituie un debuşeu important al produselor industriale ale marilor state capitaliste europene şi în acelaşi timp o sursă de aprovizionare cu produse agricole mai ales pentru aceste ţări. Aici ele puteau desface mărfuri la preţuri mai ridicate şi puteau cumpăra materiile prime la preţuri scăzute. De altfel, în anii Unirii, în condiţiile slabei dezvoltări a industriei naţionale, liber-schimbismul devenise o politică de stat, care convenea moşierimii şi negustorilor, dar dăuna dezvoltării industriei interne. Opunându-se acestei politici, burghezia industrială cerea practicarea unei politici economice protecţioniste. În anii 1848-1864, comerţul extern s-a dezvoltat necontenit, …

Read More »

Industria în ţările române în anii 1848-1864

După revoluţia de la 1848, industria s-a dezvoltat într-un ritm mai viu în raport cu perioada anterioară. Din cele 12.867 de aşa-numite stabilimente industriale cuprinse într-o statistică publicată în 1863, care reflectă însă – cu unele adăugiri – situaţia din 1860, existau 5.018 din anii 1830-1850, iar restul de 7.849 erau întemeiate în anii 1850-1863. A crescut numărul meseriaşilor, s-au dezvoltat şi atelierele de cooperaţie capitalistă simplă, care reprezintă „punctul de plecare al producţiei capitaliste”, au apărut un număr de noi manufacturi şi oarecare fabrici. În 1860 existau în Ţara Românească 4 „fabricanţi” cu un capital învestit de peste 10.000 …

Read More »

Agricultura în Moldova şi Ţara Românească în secolul al XVIII-lea

În secolul al XVIII-lea are loc în Moldova şi Ţara Românească o creştere a producţiei agricole, deşi monopolul turcesc asupra exportului grânelor, care menţine preţurile scăzute, frânează această dezvoltare. Totuşi, faptul că boierii şi mănăstirile produceau grâne pe moşiile lor fără nici o cheltuială, numai prin munca gratuită a ţăranilor, face ca exportul grânelor în Imperiul Otoman să reprezinte un câştig pentru stăpânii de moşii. Livrările de cereale din ţările române în Turcia sunt în această vreme în creştere. Cantităţile de grâne exportate de cele două ţări peste Dunăre sunt considerabile. Faptul că Ţara Românească şi Moldova puteau face faţă …

Read More »

Dezvoltarea oraşelor din Moldova şi Ţara Românească în secolul al XVII-lea şi la începutul secolului al XVIII-lea

În cursul veacului al XVII-lea, pe lângă persistenţa vechilor oraşe şi târguri, se constata apariţia în Moldova şi în Ţara Românească a unor noi aşezări orăşeneşti. Ele au la bază de obicei vechi sate, care se transformă în târguri datorită dezvoltării meşteşugurilor, prezenţei unor exploatări miniere, drumurilor comerciale pe care formau locuri de popas şi prezenţei unor formaţiuni militare sau elemente administrative. Acordarea dreptului de a ţine târg săptămânal a marcat de obicei o etapă în transformarea aşezării săteşti în aşezare orăşenească. De multe ori, noile târguri ridicate în veacul al XVII-lea, ca şi unele din acele apărute în veacul …

Read More »

Industria în Moldova şi Ţara Românească (1834-1848)

În perioada Regulamentului organic, industria marchează progrese incontestabile, importante nu atât prin creşterea volumului producţiei şi prin transformarea tehnicii, cât prin cristalizarea unor forme ale producţiei capitaliste, în această perioadă îşi fac apariţia primele instalaţii mecanice, importul uneltelor de muncă mai eficiente creşte şi se fac chiar încercări de a le fabrica în ţară. Rentabilitatea mărită a produselor agricole impune şi industriei un efort de înnoire, pe care Regulamentul organic, în limitele regimului feudal, îl susţine, reglementând raporturile dintre stat şi întreprinzători într-un spirit mercantilist, înfiinţând şcoli de meserii şi favorizând răspândirea presei şi literaturii de specialitate. Dar persistenţa trăsăturilor …

Read More »

Economia şi societatea românească în perioada interbelică

Un stat agrar În perioada interbelică, modelul economic şi social românesc nu este fundamental diferit de cel anterior primului război mondial. Pe de o parte, industrializarea şi urbanizarea justifică ideea unui progres relativ, pe de altă parte, agricultura, care rămâne principala ramură economică, este dovada unei serioase înapoieri. De altfel, România a rămas în aceşti ani o ţară cu o populaţie rurală considerabilă, obişnuită să trăiască din munca pământului. Progresele industriei au generat totuşi schimbări în viaţa oraşelor, a căror populaţie creşte concomitent cu rolul în organizarea şi conducerea economiei. Statul, deşi a respectat principiile economiei capitaliste, a intervenit în …

Read More »

Viaţa comercială şi urbanizarea Craiovei la începutul secolului al XVIII-lea

La începutul veacului al XVIII-lea, Poarta Otomană acţiona pe căi felurile pentru asigurarea dominaţiei sale în ţările române. Domniile fanariote, după turci, trebuiau să îndeplinească acest rol. Nicolae Mavrocordat, venit domn în Ţara Românească în 1716 este întâmpinat cu ostilitate de boierime. Exploatarea fiscală crescută sub fanarioţi, priva boierimea română de libertatea mişcării în administraţia şi economia ţării. Reacţia violentă a lui N. Mavrocordat ascute conflictul între boieri şi domn, iar boierii din Craiova se manifestă deschis. La început, boierimea a salutat dominaţia austriacă a Olteniei, după înfrângerea turcilor şi pacea de la Passarovitz (1718). În 1726, când banul Gheorghe …

Read More »

Rolul economic al noilor aşezări urbane şi rurale în Dobrogea romană în secolele I-III d.Hr.

Unul din fenomenele cele mai caracteristice ale epocii romane în Dobrogea este transformarea unor vechi centre geto-dace în noi oraşe, fie pe malul Dunării, fie în interiorul Dobrogei, de-a lungul marilor drumuri romane, care străbăteau Dobrogea de la sud la nord, legând această regiune periferică, totuşi atât de importantă din punct de vedere strategic şi economic, cu provincia Moesia Inferioară. Se constată într-o anumită măsură în cursul secolelor II-III un proces de urbanizare a Dobrogei romane, paralel cu acela al construirii unui însemnat număr de noi aşezări rurale, ale căror urme se pot distinge peste tot în regiunea dintre Dunăre …

Read More »

Craiova în perioada marilor reforme

Regimul politic liberal limitat, introdus în anul 1859, deşi permitea pătrunderea unor elemente burgheze în aparatul politic-administrativ, favoriza tot păturile înstărite. Legea electorală, pe care Principatele au dobândit-o prin Convenţia de la Paris, acorda drepturi politice numai unui număr foarte mic de locuitori. Astfel, în anul 1859, la Craiova căpătau dreptul de a alege numai 116, adică 0,49%, şi cu tot sporul din anii următori – 126 în anul 1860, 148 în 1861, 151 în 1862 şi 152 în 1863 – numărul alegătorilor tot nu a ajuns să atingă nici măcar procentul de 1% din populaţia oraşului. Analizând componenţa corpului …

Read More »