Cultură

Junimea, grupare (societate) literar-culturală şi politică

Forme de manifestare (1) Întruniri săptămânale (2) „Prelecţiuni” populare (3) Iniţiative instituţionale (4) Publicaţii periodice (5) Burse pentru studii în străinătate (6) Manifestări publice comemorative (1) Încep în toamna anului 1863. Au loc în casele membrilor fondatori cei mai cunoscuţi: Petre P. Carp, Titu Maiorescu, Iacob Negruzzi, Vasile V. Pogor şi Theodor G. Rosetti, care propune denumirea societăţii. Reprezintă dezbateri de înaltă ţinută intelectuală, pe teme de cultură: estetică, filologie clasică, istorie, arheologie. Prezentarea propriilor creaţii şi traduceri este asociată criticii junimiste, care constă în: examinarea severă a literaturii vremii, respectarea principiilor artistice precise, refuzul oricăror imixtiuni cotidiene (mondene, politice) în actul de creaţie. Procedee folosite: ironia, …

Read More »

Politicile culturale şi românii din afara graniţelor

Epoca constituirii şi organizării statului naţional român modern, marcată de revoluţia de la 1848, de actul Unirii din 1859 şi de războiul de independenţă din 1877-1878 se încheiase. Cultura acestei epoci contribuise prin căile ei proprii, la procesul de transformare a României moderne ea fiind o cultură naţională militantă. Deşi lipsită de cadrul politic al unui stat pe deplin unitar, viata culturală a românilor a beneficiat de o relativă coeziune. În perioada 1878-1918, Vechiul Regat a constituit centrul către care au gravitat forţele creatoare din provinciile româneşti aflate sub dominaţie străină. Unii oameni de cultură din Transilvania, Bucovina şi Basarabia …

Read More »

Sciţii şi rolul lor în dezvoltarea culturii tracice locale

Intervenţia factorului scitic în procesul dezvoltării social-economice a populaţiei locale reprezintă un fenomen care se desfăşoară paralel cu influenţa civilizaţiei greceşti, cu care se întrepătrunde. Influenţa scitică nu a avut profunzimea celei elenice, dar ea s-a manifestat pe un spaţiu mult mai vast. În momentul când se constată pe teritoriul României prezenţa primelor elemente de cultură scitică – aproximativ la sfârşitul secolului VI până la începutul secolului V î.Hr. – sciţii aveau o organizare socială mai avansată decât triburile din Carpaţi, o cultură mai evoluată şi o artă proprie, de stil animalier. Diplomaţia asiriană a reuşit să folosească pe sciţi …

Read More »

Dezvoltarea culturii naţionale în secolul al XVIII-lea

Luminismul – ideologia dominantă a epocii Cultura ţărilor române din această perioadă, ca şi a celor mai multe ţări europene, se înscrie în curentul cultural-ideologic al luminilor. Oglindind prefacerile epocii, noua ideologie exprimă năzuinţele forţelor sociale progresiste, potrivnice rânduielilor vechi şi ideologiei ce le sprijinea. Prefigurată încă din primele decenii ale secolului al XVIII-lea, prin atitudinea de frondă a tinerilor Voltaire şi Montesquieu, ideologia luminilor cucereşte alte popoare şi alte ţări. Calitativ superior celui din prima jumătate a secolului, luminismul din a doua jumătate se radicalizează tot mai mult. Societatea este supusă unei critici necruţătoare, ideile materialiste şi ateiste găsesc …

Read More »

Descoperitori de noi spaţii şi culturi între secolele XV-XIX

Spaţiul românesc a evoluat sub aspect politic, social-economic şi spiritual în contextul evoluţiei europene în general şi al celei răsăritene şi balcanice în special. De aceea, orice modificare de esenţă în acest spaţiu a avut impact şi asupra românilor. Statele feudale româneşti au fost implicate în cruciada târzie prin care Europa a încercat să stăvilească expansiunea otomană pe continent. Între români şi ceilalţi europeni au avut loc schimburi de produse pe căile comerciale care legau Europa Centrală, prin Sibiu şi Braşov sau prin „drumul moldovenesc”, de porturile de la gurile Dunării şi Marea Neagră cu Orientul. Mulţi fii de români …

Read More »

Protectoratul religios şi identitatea culturală în Europa

Lumea creştină s-a aflat sub protectoratul Bisericii încă de la oficializarea creştinismului în secolul al IV-lea. După separarea Bisericii Răsăritene de cea Apuseană, creştinismul apusean s-a aflat sub protectoratul papalităţii, iar cel răsăritean sub cel al Patriarhiei de la Constantinopol. Începând din secolul al XVI-lea, sub influenţa ideilor umaniste, a Renaşterii şi Reformei şi apoi ale Iluminismului, se afirmă treptat identitatea culturală a popoarelor europene. În acelaşi timp se modifică raportul dintre puterea religioasă şi cea laică în favoarea celei din urmă. Statul papal şi Imperiul carolingian Regele francilor Pepin cel Scurt (751-768), întemeietorul dinastiei carolingiene, a creat Statul Papal, …

Read More »

Cultura „amforelor sferice”

Descoperirile făcute între 1955-1958 în Moldova, ca cele de la Piatra Neamţ, Dolheştii Mari (lângă Fălticeni) şi din alte părţi, au documentat pătrunderea dinspre nord-est, în răstimpul dintre etapa Horodiştea-Folteşti I şi etapa imediat următoare (Folteşti II – Stoicani II) a unei populaţii de păstori seminomazi, veniţi dinspre Volhinia şi Podolia (regiunile de vest ale Ucraina) care au adus forme noi de cultură materială, aparţinând complexului numit „cu amfore sferice” cunoscut şi sub denumirea de „morminte cu cutie de piatră” (ciste), o denumire care nu corespunde întru totul realităţii. Cultura caracterizată prin morminte de acest fel sau în groapă simplă …

Read More »

Cultura cu ceramică decorată prin împunsături succesive

Cultura cu ceramică decorată prin împunsături succesive este cunoscută în Transilvania din numeroase locuri, mai ales pe baza unor materiale ceramice culese întâmplător. Ea a fost numită de unii cercetători germani Furchenstichkeramik, şi deosebită de cultura Coţofeni (denumită de ei Linsenkeramik = „ceramică decorată cu pastile”). Amândouă au fost socotite în chip tendenţios de către promotorii teoriilor rasiste, drept documente ale expansiunii „popoarelor nordice” în Transilvania şi mai departe, până în Grecia. Aceste interpretări neştiinţifice au fost spulberate la timp de cercetarea românească, dovedindu-se că întreg acest complex nu a avut o origine nordică, ci dimpotrivă una locală, îmbinată cu …

Read More »

Cultura în ţările române în a doua jumătate a secolului al XVI-lea

Însemnatele prefaceri prin care au trecut ţările române în a doua jumătate a secolului al XVI-lea n-au fost de natură a promova în mod deosebit creaţia culturală. Învingând aceste piedici, impulsionată de reformele religioase şi de curentele europene în circulaţie, totuşi creaţia culturală din ţările române îmbrăţişează toate genurile. Şcolile Sub impulsul curentelor reformate care aveau nevoie să-şi răspândească învăţăturile, după exemplul şcolii de la Braşov din prima jumătate a secolului al XVI-lea, în a doua jumătate a secolului se înfiinţează şcoli orăşeneşti la Sibiu, Bistriţa şi Sighişoara (luterane), Cluj, Târgu Mureş, Alba Iulia, Oradea etc. (protestante), la Caransebeş, Haţeg …

Read More »

Mediile culturale româneşti în perioada interbelică

O politică de unificare în domeniul culturii Principiile şi temeliile pe care s-a înălţat România Mare au asigurat progresul continuu al tuturor domeniilor, inclusiv al culturii. Dar unificarea teritoriilor la sfârşitul primului război mondial a reprezentat doar începutul unui proces de unificare generală şi de consolidare naţională. În vederea asimilării noilor provincii cu numeroasele lor populaţii minoritare, guvernul român a iniţiat strategii culturale şi educaţionale. Statul român a fost obligat să stimuleze formarea elitelor de origine etnică românească pentru a putea înlocui elitele regimurilor ungar, austriac şi rusesc. Sistemul de învăţământ a reprezentat principalul instrument în vederea realizării acestui obiectiv. …

Read More »