Cultură

Curente culturale / literare: postmodernismul

Scurt istoric Termenul postmodern se pare că a fost utilizat întâia oară în anul 1949, în legătură cu arhitectura. Dar abia la începutul anilor ’70 el va intra cu adevărat în limbajul de specialitate al teoreticienilor şi al artiştilor. Devenise clar atunci că tendinţa de accelerare a schimbărilor, tot mai vizibilă, nu era una conjuncturală, că dezvoltarea unor noi tehnologii, precum cea genetică, dar, mai cu seamă, electronica vor face foarte curând ca lumea să nu mai semene deloc cu ceea ce fusese ea cu doar un deceniu înainte. Explozia informaţională (cablu TV, internet, utilizarea computerului), care va pătrunde, în …

Read More »

Curente culturale / literare: orientări avangardiste (prezentare sintetică)

Scurt istoric Avangarda este o mişcare artistică specifică primelor decenii ale secolului al XX-lea, care îşi propune să impună noi forme de expresie în dauna celor tradiţionale, considerate a fi depăşite. Avangarda – afirma Eugen Ionescu într-un Discurs despre avangardă – „ar fi deci un fenomen artistic şi cultural precursor: ceea ce ar corespunde sensului literal al cuvântului. Ea ar fi un fel de pre-stil, conştientizarea şi dirijarea unei schimbări care trebuia să se impună în cele din urmă, o schimbare care trebuie într-adevăr să schimbe totul. […] Prefer să definesc avangarda în termeni de opoziţie şi de ruptură. În …

Read More »

Identitate culturală în context european

Definirea temei Noţiuni precum identitate naţională şi specific naţional sunt constructe ideologice caracteristice mai ales secolului al XIX-lea. La noi, discuţia despre raportul dintre specificul culturii naţionale şi contextul european în care se dezvoltă a început prin anii ’40 ai acestui secol, odată cu apariţia revistei „Dacia literară”. Pătrunderea prea rapidă a noutăţilor europene îl alarmase atunci pe Mihail Kogălniceanu, care declara în Introducţie (1840) că dorul imitaţiei s–a făcut o manie primejdioasă, pentru că omoară în noi duhul naţional. Este primul semnal de alarmă dintr-un lung şir în care, deşi vocile s-au schimbat, melodia a rămas, în esenţă, aceeaşi. …

Read More »

Curente culturale / literare: modernism vs. tradiţionalism (prezentare sintetică)

Contextul istoric În perioada de până la Primul Război Mondial, în timpul domniei regelui Carol I, s-a petrecut o transformare radicală a societăţii româneşti, ale cărei norme democratice nu se vor mai schimba în deceniile trei şi patru ale secolului al XX-lea, chiar dacă vor apărea noi legi, reforme şi partide politice. Modernizarea în societate a avut ca reflex modernismul în literatură. Literatura română interbelică se caracterizează prin două tendinţe majore: modernismul şi tradiţionalismul. Termenii au fost introduşi în vocabularul istoriei literare de criticul Eugen Lovinescu, deşi circulaseră şi mai înainte. Modernismul Trăsături, reprezentanţi, reviste În sens larg, modernismul este …

Read More »

Junimea, grupare (societate) literar-culturală şi politică

Forme de manifestare (1) Întruniri săptămânale (2) „Prelecţiuni” populare (3) Iniţiative instituţionale (4) Publicaţii periodice (5) Burse pentru studii în străinătate (6) Manifestări publice comemorative (1) Încep în toamna anului 1863. Au loc în casele membrilor fondatori cei mai cunoscuţi: Petre P. Carp, Titu Maiorescu, Iacob Negruzzi, Vasile V. Pogor şi Theodor G. Rosetti, care propune denumirea societăţii. Reprezintă dezbateri de înaltă ţinută intelectuală, pe teme de cultură: estetică, filologie clasică, istorie, arheologie. Prezentarea propriilor creaţii şi traduceri este asociată criticii junimiste, care constă în: examinarea severă a literaturii vremii, respectarea principiilor artistice precise, refuzul oricăror imixtiuni cotidiene (mondene, politice) în actul de creaţie. Procedee folosite: ironia, …

Read More »

Politicile culturale şi românii din afara graniţelor

Epoca constituirii şi organizării statului naţional român modern, marcată de revoluţia de la 1848, de actul Unirii din 1859 şi de războiul de independenţă din 1877-1878 se încheiase. Cultura acestei epoci contribuise prin căile ei proprii, la procesul de transformare a României moderne ea fiind o cultură naţională militantă. Deşi lipsită de cadrul politic al unui stat pe deplin unitar, viata culturală a românilor a beneficiat de o relativă coeziune. În perioada 1878-1918, Vechiul Regat a constituit centrul către care au gravitat forţele creatoare din provinciile româneşti aflate sub dominaţie străină. Unii oameni de cultură din Transilvania, Bucovina şi Basarabia …

Read More »

Sciţii şi rolul lor în dezvoltarea culturii tracice locale

Intervenţia factorului scitic în procesul dezvoltării social-economice a populaţiei locale reprezintă un fenomen care se desfăşoară paralel cu influenţa civilizaţiei greceşti, cu care se întrepătrunde. Influenţa scitică nu a avut profunzimea celei elenice, dar ea s-a manifestat pe un spaţiu mult mai vast. În momentul când se constată pe teritoriul României prezenţa primelor elemente de cultură scitică – aproximativ la sfârşitul secolului VI până la începutul secolului V î.Hr. – sciţii aveau o organizare socială mai avansată decât triburile din Carpaţi, o cultură mai evoluată şi o artă proprie, de stil animalier. Diplomaţia asiriană a reuşit să folosească pe sciţi …

Read More »

Dezvoltarea culturii naţionale în secolul al XVIII-lea

Luminismul – ideologia dominantă a epocii Cultura ţărilor române din această perioadă, ca şi a celor mai multe ţări europene, se înscrie în curentul cultural-ideologic al luminilor. Oglindind prefacerile epocii, noua ideologie exprimă năzuinţele forţelor sociale progresiste, potrivnice rânduielilor vechi şi ideologiei ce le sprijinea. Prefigurată încă din primele decenii ale secolului al XVIII-lea, prin atitudinea de frondă a tinerilor Voltaire şi Montesquieu, ideologia luminilor cucereşte alte popoare şi alte ţări. Calitativ superior celui din prima jumătate a secolului, luminismul din a doua jumătate se radicalizează tot mai mult. Societatea este supusă unei critici necruţătoare, ideile materialiste şi ateiste găsesc …

Read More »

Descoperitori de noi spaţii şi culturi între secolele XV-XIX

Spaţiul românesc a evoluat sub aspect politic, social-economic şi spiritual în contextul evoluţiei europene în general şi al celei răsăritene şi balcanice în special. De aceea, orice modificare de esenţă în acest spaţiu a avut impact şi asupra românilor. Statele feudale româneşti au fost implicate în cruciada târzie prin care Europa a încercat să stăvilească expansiunea otomană pe continent. Între români şi ceilalţi europeni au avut loc schimburi de produse pe căile comerciale care legau Europa Centrală, prin Sibiu şi Braşov sau prin „drumul moldovenesc”, de porturile de la gurile Dunării şi Marea Neagră cu Orientul. Mulţi fii de români …

Read More »

Protectoratul religios şi identitatea culturală în Europa

Lumea creştină s-a aflat sub protectoratul Bisericii încă de la oficializarea creştinismului în secolul al IV-lea. După separarea Bisericii Răsăritene de cea Apuseană, creştinismul apusean s-a aflat sub protectoratul papalităţii, iar cel răsăritean sub cel al Patriarhiei de la Constantinopol. Începând din secolul al XVI-lea, sub influenţa ideilor umaniste, a Renaşterii şi Reformei şi apoi ale Iluminismului, se afirmă treptat identitatea culturală a popoarelor europene. În acelaşi timp se modifică raportul dintre puterea religioasă şi cea laică în favoarea celei din urmă. Statul papal şi Imperiul carolingian Regele francilor Pepin cel Scurt (751-768), întemeietorul dinastiei carolingiene, a creat Statul Papal, …

Read More »