Artă

Manifestările plastice ale artei populare în ţările române în perioada destrămării feudalismului

Condiţiile istorice de dezvoltare a artei populare româneşti Arta populară românească s-a elaborat în procesul de formare a poporului român, încheiat în veacul al X-lea. Constituirea, ca şi întregul proces de dezvoltare a artei populare româneşti, sunt determinate de-a lungul epocii feudale de condiţiile economice şi sociale proprii României. Datorită acestora, creaţiile plastice populare au dobândit trăsături individuale, care în ansamblu dau originalitate artei noastre şi o deosebesc de arta minorităţilor conlocuitoare sau a popoarelor învecinate. Unitatea în varietate, trăsătura esenţială a artei româneşti, este rezultată din condiţiile proprii de constituire a poporului nostru. Unitatea remarcabilă a artei populare se …

Read More »

Monumente de artă din Dacia romană

La Sarmizegetusa, Apulum, Drobeta şi Romula s-au descoperit urmele unor monumentale băi publice (thermae), care prin mărimea şi împodobirea lor cu ornamente de marmură, mozaicuri şi picturi, rivalizau cu construcţiile similare din marile oraşe ale imperiului. Ele conţin încăperi destinate unei băi complete, cu aer cald, abur, apă caldă sau rece şi palestre pentru exerciţii gimnastice. Pentru spectacole sângeroase au funcţionat în oraşele de seamă amfiteatre, dintre care cel mai mare şi binecunoscut a fost cel din capitala provinciei, cu o capacitate de cinci mii de spectatori. În afară de ruinele acestuia existente la Sarmizegetusa, o inscripţie menţionează un amfiteatru …

Read More »

Literatura şi arta în spaţiul românesc în secolul al XIX-lea

Adevărata măsură a saltului realizat de România în secolul al XIX-lea o reprezintă înflorirea artei şi literaturii, care a putut face să se vorbească despre a doua jumătate a veacului ca despre „perioada clasică a culturii româneşti”. Acum scriu şi creează câţiva dintre cei mai importanţi scriitori şi artişti români din toate timpurile, acum se naşte limba română literară şi tot acum, asimilând influenţele occidentale, arhitectura, pictura sau sculptura românească reuşesc să-şi dobândească un specific naţional. Deosebit de importantă e totodată difuzarea valorilor artistice în societate, concretizată în mulţimea revistelor şi a societăţilor culturale, în noul statut acordat creatorului, în …

Read More »

Artele plastice în ţările române în perioada destrămării feudalismului

Noile orizonturi politice şi culturale, ca şi noile aspiraţii sociale, provoacă o deplasare definitivă a centrului de greutate artistic de la arta eclesiastică la cea profană. Această orientare va trebui să-şi găsească un limbaj artistic propriu şi corespunzător, lucru ce necesită eforturi şi experienţe, în cursul cărora se pun la contribuţie elementele moştenite, nu numai ale artei eclesiastice, dar şi cele populare, şi apoi împrumuturile cele mai variate din tezaurele artistice ale ţărilor vecine. Efervescenţa aceasta se manifestă îndeosebi în arhitectură şi pictură, dar nu mai puţin evidentă va apare şi îndeobşte în cultura materială, în mobilier, în obiectele de …

Read More »

Monumentul triumfal de la Adamclisi

Monumentul cel mai însemnat şi cel mai sugestiv tot odată pentru noile condiţii de viaţă pe care le cunoaşte Dobrogea odată cu anexarea ei de către romani este trofeul de la Adamclisi, ridicat, aşa cum indică inscripţia descoperită în săpături, în anul 109 d.Hr. de către Traian. Construit alături de noul oraş întemeiat de Traian – Tropaeum Traiani – pe o colină ce domină dealurile din sudul Dobrogei, acest monument triumfal avea rostul să comemoreze luptele grele pe care le-au dus în această regiune romanii şi dacii, aşa cum rezultă din studiul scenelor de luptă de pe Columna Traiană, cu …

Read More »

Arta în ţările române în a doua jumătate a secolului al XVI-lea

Considerând în ansamblu aspectul evoluţiei artistice, se constată că arta ţărilor române din a doua jumătate a veacului al XVI-lea dezvoltă în continuare concepţiile care se conturaseră încă înainte de mijlocul acestui veac. Abia către sfârşitul secolului se înregistrează şi afirmarea timidă a unor factori noi, simptomatici şi în raport cu împrejurările politice care au dus la unirea vremelnică a celor trei ţări. Înflorirea culturii orăşeneşti şi, implicit, schimbarea felului de viaţă, se oglindesc atât în construcţii, cât şi în calitatea şi varietatea produselor artizanatului. Arhitectura Tradiţia şi înflorirea şantierelor de construcţie duce la o vădita sporire a maestnei, exprimata …

Read More »

Arta între tradiţie şi inovaţie în secolul al XIX-lea

Mişcări avangardiste Apreciate de câţiva amatori, refuzând tradiţia şi lansând provocări, mişcările avangardiste s-au afirmat din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Începutul lor a fost marcat de deschiderea la Paris a „Salonului refuzaţilor” (1860), care reunea opere excluse din expoziţiile oficiale, desemnând în acest fel o ruptură făţişă cu gustul burghez. Astfel de curente au fost impresionismul, expresionismul, cubismul şi altele. Promotorii impresionismului considerau că principalul scop al artei este transpunerea impresiilor fugitive. Abordând teme din realitatea cotidiană, ei au încercat să înfăţişeze nemijlocit obiecte sau personaje ca părţi componente sau subordonate ambianţei, ceea ce s-a concretizat în …

Read More »

Arta în ţările române în secolul al XVII-lea

Arta ţărilor române în secolul al XVII-lea se caracterizează prin diversificarea necesităţilor artistice, îmbogăţirea programului şi apariţia unei serii întregi de aspecte noi. Evoluţia pleacă, fireşte, de la tradiţia locală, pe de o parte de la arta cultă promovată de voievozi, de înalta boierime, de ierarhii bisericeşti şi de marile mănăstiri, iar pe de alta de la arta ţărănească; ctitoriile religioase şi conacele modeste ale micii boierimi, ca şi casele orăşenilor, continuă să păstreze numeroase tradiţii comune cu arta populară. Între aceste două curente extreme s-au împletit în mod firesc felurite relaţii, mai ales în domeniul arhitecturii profane. Pe aceste …

Read More »

Teatrul şi muzica în Transilvania în secolul al XVII-lea

Ca o tradiţie din perioada de înflorire a umanismului, a continuat sa ne cultivata în şcoli arta dramatica. Astfel, la liceul din Braşov s-au jucat în anii 1665-1688 peste 30 de piese. Subiectele lor erau împrumutate din istoria romanilor, grecilor, germanilor, din istoria Transilvaniei, din poezia populară, mitologie şi din Biblie, încă din secolul al XVI-lea, muzica era prezentă în aceste piese, sub forma odelor corale, cântate de elevi, pe versuri de Horaţiu, Virgiliu etc. Limba lor până la mijlocul veacului e latina, iar de atunci înainte au început să apară şi drame în limba maternă. Într-o pastorală jucată la …

Read More »

Artele plastice în Dobrogea romană

Un loc deosebit în cultura greco-romană din Dobrogea îl ocupă artele plastice. Aşa cum era de aşteptat, în artele plastice din secolele I-III, înainte de toate în sculptură, se constată pe de o parte continuarea vechilor tradiţii greceşti, pe de altă parte apariţia unor elemente artistice specific romane. Deşi, datorită vicisitudinilor prin care a trecut Dobrogea în ultimele veacuri înaintea erei noastre, ni s-au păstrat numai puţine monumente sculpturale din oraşele pontice, ele ne îngăduie totuşi să constatăm felul în care artiştii locali, în pas cu vremea lor, realizaseră la Histria, Tomis şi Callatis câteva opere deosebit de sugestive atât …

Read More »