Caracterizarea personajului Stan Popescu din nuvela „Boborul”, de I.L. Caragiale

Stan Popescu din nuvela Boborul, de I.L. Caragiale, este unul dintre corifeii Republicii de la Ploieşti „născută din, prin şi pentru popor pe la două ceasuri în dimineaţa zilei de 8 august 1870” şi „sugrumată în aceeaşi zi pe la ceasurile patru după-amiază”; un fel de Che Guevara protocronist: „volintir din Italia, volintir într-o revoluţie polonă, vrăjmaş jurat al tiranilor şi frate pasionat al poporului”.

În noaptea din ajunul revoluţiei antidinastice, Stan Popescu, împreună cu un grup de conspiratori, se află în saloanele hotelului „Moldova” unde încing jocul bahic de societate masculină la chilometru. După prima partidă, pe care personajul o câştigă „cu mare avans”, se dă semnalul răzmeriţei şi insurgenţii se răspândesc care încotro, la posturile stabilite.

Este de presupus că Number 2, după prezidentul Republicii, Stan Popescu, participă la principalele momente ale mişcării, dar noi îl regăsim abia mai târziu în grădina Lipănescu unde „se-ncinge un zaiafet nemaipomenit în analele celor mai bătrâne republice” şi apoi în cancelaria poliţiei unde „se dusese să-şi ia în posesiune jeţul lui de muşama” - aşadar, să se instaleze în funcţia de şef al instituţiei investite cu menţinerea ordinii publice.

Nedormit de două zile şi epuizat de „alergăturile cu poporul”, de „festivitatea de dimineaţă de la Lipănescu” şi de alte daravere republicane, bravul poliţist adoarme cu capul pe birou - postură în care este surprins de reacţiunea venită să restabilească cu brutalitate status quo ante-ul.

Trezit intempestiv de palma aplicată cu putere în masă de maiorul Gorjan, comandantul batalionului de vânători însărcinat cu reprimarea mişcării, Stan Popescu „tresare cu ochii cârpiţi” şi, la întrebarea răcnită a reacţionarului „- Cine te-a pus pe tine aici?”, dă cu glas „foarte răguşit”, celebrul răspuns: „- Boborul!”. Este arestat şi închis la hanul Călugărului.

Ironia autorului, care îngroaşă nu o dată liniile până la hotarul cu şarja, aruncă în ridicol atât Republica ploieşteană cât şi pe protagoniştii săi. Partizanatul politic îi joacă însă din nou o festă lui Caragiale. Substanţa Revoluţiei, ca şi a acţiunilor celor angajaţi în înfăptuirea ei n-au întrânsele nimic nici penibil, nici caraghios, iar invocarea poporului din răspunsul lui Stan Popescu la interogaţia ameninţătoare a maiorului este, în fond, sublimă, doar grandilocvenţa făcând-o ridicolă, între cele două atitudini nefiind, cum bine se ştie, decât un pas. Să nu omitem că orice sublim are în imanenţa lui ceva uşor grandilocvent.

Caragiale este primul autor român care (involuntar şi inconştient, probabil, dar asta nu schimbă cu nimic lucrările) asimilează lecţia stendhaliană a prozei inspirate din mari evenimente istorice. Ploieştii republicani fiind Waterloo-ul nostru, cel puţin pe ici, pe colo şi anume în punctele esenţiale.

Ca şi eroul celebrei bătălii napoleoniene, atât naratorul cât şi Stan Popescu abandonează uneori viziunea macro asupra evenimentului în favoarea imaginilor fragmentare, reduse la dimensiunea micro, personalizată a întâmplărilor la care sunt părtaşi.

Invocându-l pe Stendhal n-am vrut să sugerez o filiaţie, ci să spun că la aproximativ acelaşi rezultat se poate ajunge câteodată pe cărări literare extrem de felurite. Pe Caragiale îl împinge către demitizare impulsul său structural comic şi instinctul. A pune însă de fiecare dată semnul egalităţii între comedie şi sarcasm este cel puţin o exageraţiune...

Check Also

Caracterizarea personajului Miţa Baston din drama „D’ale carnavalului”, de I.L. Caragiale

Spre deosebire de Nae Girimea, Iordache, Didina Mazu, Ipistatul şi Catindatul care, fie sunt rătăciţi …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţele „Căldură mare”, „Five o’clock”, „Iniţiativa…”, „Inspecţiune”, „Justiţie”, „La Moşi”, „Lanţul slăbiciunilor”, „Mitică”, „Proces-verbal”, „Tot Mitică”, „Tren de plăcere” şi „1 Aprilie”, de I.L. Caragiale

Gruparea textelor caragialiene unde apare nominal personajul, rezervă lectorului numeroase surprize şi revelaţii şocante ce …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţa „Ţal!…”, de I.L. Caragiale

Să-l urmărim puţin în acţiune pe Mitică, degajat de povara prejudecăţilor inerţiale şi etichetelor tendenţios-simplificatoare. …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţa „Inspecţiune”, de I.L. Caragiale

Camaradul Mitică din Inspecţiune, de I.L. Caragiale, este o apariţie halucinantă, enigmatică, nebuloasă şi neguroasă, …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţa „Iniţiativa…”, de I.L. Caragiale

În schiţa Iniţiativa…, de I.L. Caragiale, Mitică este părintele azvârlit pe culmile disperării din cauza …