Caracterizarea personajului secundar Vidra din drama „Răzvan şi Vidra”, de B.P. Hasdeu

B.P. Hasdeu, spirit enciclopedic, se înscrie în descendenţa marilor personalităţi culturale ale românilor, fiind preocupat de istoria patriei asemenea lui Miron Costin, Dimitrie Cantemir şi Ion Heliade Rădulescu. Monografia dedicată lui Ioan-Vodă cel Cumplit (1865) sau lucrarea ştiinţifică Istoria critică a românilor (1873) urmează direcţiile trasate de „Dacia literară”, ilustrând totodată interesul deosebit al scriitorului pentru adevărul istoric, pentru evocarea unor evenimente şi personalităţi istorice reprezentative pentru neamul românesc.

Prin piesa Răzvan şi Vidra (1867) Hasdeu poate fi considerat creatorul dramei istorice româneşti, deoarece încercările literare anterioare ale lui Bolliac, Asachi sau Bolintineanu nu au o valoare artistică deosebită.

În Prefaţa ediţiei a doua a dramei Răzvan şi Vidra, Hasdeu mărturiseşte intenţia de a înfăţişa „istoria epocii în genere şi istoria lui Răzvan în parte” şi prezintă succint trăsăturile personajelor sale: „caracterul înfocat, generos, eroic şi impresionabil al lui Răzvan; caracterul ambiţios, imperativ şi orgolios al Vidrei; caracterul avar şi laş al lui Sbierea; două caractere de ţăran românesc, personificate în moş Tănase şi în Răzaşul...”.

Tema dramei o constituie evocarea unui moment din realităţile social-istorice ale Moldovei în învolburatul şi însângeratul secol al XVI-lea, ilustrând idealurile, pasiunile şi ambiţiile unor personaje romantice angajate cu patos în conflictele sociale, psihologice şi morale ale epocii.

Piesa Răzvan şi Vidra este subintitulată de Hasdeu Poemă dramatică în cinci cânturi şi are un motto sugestiv pentru subiectul dramei: „Mărirea deşartă şi iubirea de arginţi, acestea sunt neşte neputinţe iuţi ale sufletului...” preluat din Cazania Mitropolitului Teofil (1644).

Vidra, personaj secundar al piesei, este totodată o eroină de referinţă din literatura română. Vidra este nepoata vornicului Moţoc, „acel groaznic bărbat / Care numai c-o-mbrâncire patru domni a răsturnat” şi vorbeşte cu mândrie de originea ei dintr-un neam de boieri români, al căror sânge curge în venele ei: „Ş-al căruia falnic sânge clocoteşte cu putere, / Ca talazurile mării, în pieptul meu de muiere”.

Fascinată fiind de generozitatea nobilă a căpitanului de haiduci, Răzvan, care-l iartă pe duşmanul ce-l făcuse rob „pentr-un galben”, boierul Sbierea, Vidra pune în înălţarea bărbatului toată puterea, tenacitatea diabolică a femeii orgolioase, întreg arsenalul unei arte de mărire, care să-i înalţe alesul. Înflăcărată admiraţie pe care i-o trezeşte Răzvan o face să treacă peste deosebirea de rang social şi de nobleţe dintre ei: „Aş fi mândră, căpitane, ca să strâng o mână care / Nu voieşte să-şi răzbune decât numai prin iertare!...”.

Încă dinaintea apariţiei sale în piesă, se exprimă în mod direct opinia celorlalte personaje despre Vidra; boierul Gane a îndrăgit o „fată de neam”, care „Din nenorocire, totuşi, ea n-are mamă, nici tată, / Ş-unchiu-său vrea să-i răpească moştenirea cea bogată, / Luându-şi de gând s-o-nchiză călugăriţă la un schit...”; Hoţul II o întâlnise la vânătoare: „Un fătoi ce călăreşte şi-mpuşcă chiar, ca un zmeu / într-o zi am întâlnit-o alergând la vânătoare... / E voinică, n-am ce zice! Şi-i frumoasă ca o floare...”; Ciobanul comunică încă de la început că Vidra este mândră şi orgolioasă: „Vidra-i o fată semeaţă, bâcsită cu fudulie, / Care n-o să bage-n seamă nici chiar pe sfântul Ilie!...”.

Vidra este o femeie vitează, curajoasă şi se aruncă în luptă alături de Răzvan, fără a se teme de moarte, aşa cum o caracterizează direct Hatmanul leşesc: „Acea femeie vitează / Ce te-nsoţeşte-n războaie, înfruntă moartea, veghează / Pe câmpul de bătălie, în rând cu ostaşii mei, / Pe care-ades îi întrece... Minune dintre femei!”. Apariţia Vidrei exercită o putere fulgerătoare şi definitivă asupra lui Răzvan, care este cuprins instantaneu de fiorul dragostei: „Tu mi-ai dat o lume nouă, mi-ai deschis o nouă cale! / C-un cuvânt, c-o vorbă numai, cu suflarea gurii tale, / Ca domnul Hristos pe Lazăr tu din moarte m-ai sculat!...”.

Personaj complex şi „rotund” („care nu poate fi caracterizat succint şi exact”, E.M. Forster), Vidra este o prezenţă feminină de excepţie, cu o puternică voinţă, viguroasă, energică, clocotind de viaţă şi foarte ambiţioasă. Însetată de mărire, Vidra stimulează imperativ orgoliul şi energia latentă a lui Răzvan, folosind modalităţi variate. Patima pentru bani, care-l stăpâneşte pe Sbierea, este un exemplu pe care Vidra i-l dă lui Răzvan, o pildă demnă de urmat pentru evoluţia personajului în drumul lui spre mărire: „Vezi! învaţă de la dânsul patima ce vrea să zică! / O! dacă şi tu, Răzvane, ai simţi aşa de tare / Mândra patimă de-a creşte tot mai mare şi mai mare”.

Ca un adevărat strateg, Vidra adoptă cele mai eficiente tactici de impulsionare şi ambiţionare spre mărire a bărbatului pe care-l iubeşte cu înflăcărare; atunci când Răzvan este fericit că a fost înaintat la gradul de căpitan în oastea leşească, ea îşi manifestă dezamăgirea, reproşându-i că se mulţumeşte numai cu atât - „Căpitan? Ce mare treabă! Căpitanu-i o furnică!... o jucărie!... E un covrig...” şi-l dispreţuieşte pentru că-i lipseşte „setea de-a merge-nainte”, ameninţându-l cu dispreţ: „Fugi! Mi-e milă şi mi-e jale! Mic, tot mic şi iarăşi mic / [...] Eu te las! Te las, Răzvane!”.

Orgoliul, ambiţia şi setea ei de mărire n-au limite şi atunci când Răzvan ajunge domnitorul Moldovei, ea îi urează entuziasmată: „Tu să legi într-o cunună toate ţările române, / Încât de la Marea Neagră pân-la falnicul Carpat / Să nu domneşti ca un Vodă, ci ca Răzvan-împărat!”.

Energică, vulcanică, fermă şi iubitoare, cu o voinţă şi o tenacitate ieşite din comun, Vidra a fost asemănată cu eroinele antice pentru echilibrul interior şi discreţia cu care-şi suportă suferinţa, reieşite din scena morţii bărbatului pe care l-a iubit cu toată fiinţa ei: „Nu vezi că-i moartă şi Vidra? N-a zis un singur cuvânt / Nicio vorbă, niciun ţipăt privind pe Răzvan că moare !...” (Vulpoi).

Referindu-se la acest personaj feminin încărcat de forţă şi energie, Eugen Lovinescu vede în Vidra o eroină „mânată de ambiţie: o femeie ce-şi face din bărbat un braţ, pentru a-şi realiza nesaţul stăpânirii şi spiritul de iniţiativă, amestec din Doamna Chiajna şi din Lady Macbeth”.

Check Also

Caracterizarea personajului Mutul din nuvela „O reparaţie”, de I.L. Caragiale

Mutul din nuvela O reparaţie, de I.L. Caragiale, este unul dintre cei patru locatari ai …

Caracterizarea personajului Miţa Baston din drama „D’ale carnavalului”, de I.L. Caragiale

Spre deosebire de Nae Girimea, Iordache, Didina Mazu, Ipistatul şi Catindatul care, fie sunt rătăciţi …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţele „Căldură mare”, „Five o’clock”, „Iniţiativa…”, „Inspecţiune”, „Justiţie”, „La Moşi”, „Lanţul slăbiciunilor”, „Mitică”, „Proces-verbal”, „Tot Mitică”, „Tren de plăcere” şi „1 Aprilie”, de I.L. Caragiale

Gruparea textelor caragialiene unde apare nominal personajul, rezervă lectorului numeroase surprize şi revelaţii şocante ce …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţa „Ţal!…”, de I.L. Caragiale

Să-l urmărim puţin în acţiune pe Mitică, degajat de povara prejudecăţilor inerţiale şi etichetelor tendenţios-simplificatoare. …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţa „Inspecţiune”, de I.L. Caragiale

Camaradul Mitică din Inspecţiune, de I.L. Caragiale, este o apariţie halucinantă, enigmatică, nebuloasă şi neguroasă, …