Caracterizarea personajului secundar Nechifor Lipan din romanul „Baltagul”, de Mihail Sadoveanu

Romanul Baltagul, de Mihail Sadoveanu, a apărut în noiembrie 1930 şi este un adevărat „poem al naturii şi al sufletului omului simplu, o «Mioriţă» în dimensiuni mari” (George Călinescu). Versul motto, „Stăpâne, stăpâne, / Mai chiamă şi-un câne”, argumentează viziunea mioritică a morţii, căreia Sadoveanu îi dă o nouă interpretare, aceea a existenţei duale ciclice, succesiunea existenţială de la viaţă la moarte şi din nou la viaţă.

Romanul Baltagul a fost scris în numai 17 zile şi publicat în 1930, când Mihail Sadoveanu împlinea 50 de ani, fiind primit cu „un ropot de recenzii entuziaste” de către exegeţii vremii. Romanul are ca surse de inspiraţie balade populare de la care Sadoveanu preia idei şi motive mitologice româneşti: Salga (setea de împlinire a actului justiţiar, de înfăptuire a dreptăţii ce domină toate faptele eroinei), Dolca (ideea profundei legături a omului cu animalul credincios) şi Mioriţa (tema, motivul, conflictul, discursul epic simplu, concepţia asupra morţii sunt numai câteva dintre cele mai semnificative elemente ale baladei ce se regăsesc şi în roman).

Romanul este tradiţional, întrucât ilustrează lumea arhaică a satului românesc, sufletul ţăranului moldovean ca păstrător al tradiţiilor şi al specificului naţional, cu un mod propriu de a gândi, a simţi şi a reacţiona în faţa problemelor cruciale ale vieţii. Personaj secundar şi absent, Nechifor Lipan, soţul Vitoriei Lipan, concentrează în jurul său toate acţiunile şi întreg zbuciumul interior al femeii, în strădania de a afla adevărul despre omul ei şi de a împlini actul justiţiar al pedepsirii vinovaţilor.

Nechifor Lipan era oier din Măgura Tarcăului şi îşi câştiga existenţa ca toţi muntenii, „cu toporul ori cu caţa”, el fiind dintre „cei mai vrednici”, pentru că-şi întemeiase o stână de oi la munte. Asemeni ţăranilor sadovenieni, îşi petrecea o mare parte din viaţă în mijlocul naturii, „cu Dumnezei şi cu singurătăţile”, mutându-şi oile de la munte la şes, în funcţie de anotimp (transhumanţa tradiţională), apoi se întorcea întotdeauna la casa şi la familia lui, pentru că „munteanul are rădăcini la locul lui, ca şi bradul”.

Nechifor plecase toamna, ca de obicei, să cumpere nişte oi de la Dorna, dar acum era Sfântu-Andrei şi el nu se mai întorsese. După cum socotise Vitoria, bărbatul ei întârziase şaptezeci şi trei de zile şi acest fapt stârneşte nelinişte şi bănuieli negre nevestei.

Modalităţile şi procedeele de caracterizare a personajului sunt cu totul aparte, portretul conturându-se prin naraţiune, prin reprezentarea lui în ochii altor personaje sau prin memoria afectivă a membrilor familiei. Naratorul nu face în mod direct un portret fizic, înfăţişarea lui Nechifor se alcătuieşte printr-un alt procedeu artistic şi anume memoria afectivă a Vitoriei, care-şi aminteşte că avea „mustaţa groasă, adusă a oală”, sprâncenele lăsate şi statura „îndesată şi spătoasă”.

Chipul bărbatului se încheagă în ochii femeii pentru că acesta îi fusese drag din tinereţe şi-i „era drag şi-acuma, când aveau copii mari cât dânşii”. Legătura spirituală dintre cei doi soţi este solidă şi eternă, ea se bazează pe „dragostea ei de douăzeci şi mai bine de ani”.

Alte amintiri născute din iubirea nevestei compun, indirect, portretul moral definitoriu al personajului absent din roman, prin evocarea faptelor, vorbelor şi atitudinii acestuia . Inteligent şi ambiţios, Nechifor Lipan era ştiutor de carte şi-i plăceau pildele şi poveştile cu tâlc, pe care le spunea cu mult farmec pe la petrecerile din sat, animând cu veselia lui toate adunările.

Fire comunicativă şi pasională, lui Nechifor îi plăceau femeile frumoase, însă nu depăşea limitele bunului simţ şi ale respectării familiei. Această trăsătură reiese, indirect, din atitudinea Vitoriei de a respinge cu fermitate previziunile babei Maranda, vrăjitoarea satului, că bărbatul ar fi părăsit-o pentru o femeie „cu ochii verzi”.

Nechifor Lipan se conturează, indirect, şi din relatările celorlalte personaje, care-l cunoscuseră ca pe un om generos, „nu se uita la parale, numai să aibă toate după gustul lui”, prietenos şi sociabil, era „meşter la vorbă”, oier cinstit şi mândru, „om vrednic şi fudul”.

Harnic şi priceput, Nechifor îşi rânduise bine stânele, ciobanii îi ascultau întocmai poruncile, fiind un stăpân autoritar, dar corect şi prompt în plata simbriilor. În toate locurile pe unde Vitoria a întrebat de el, oamenii vorbeau cu prietenie despre omul cu căciulă brumărie şi călare pe un cal ţintat, ca de un muntean „cinstit, plătindu-şi datoriile şi iubitor de animale: ş-a hrănit el cu mâna lui un câne pe care-l avea”.

Curajos şi încrezător în sine, Nechifor Lipan nu se temea de hoţi („avea stăpânire asupra lor”), de aceea nu-i era frică să umble noaptea singur, cântând „din solz, ca să nu-i fie urât”. Vitoria este mândră de soţul ei, „bărbat fără frica răilor”, pentru că avea împotriva lor pistoalele încărcate în desagi.

Check Also

Caracterizarea personajului Mutul din nuvela „O reparaţie”, de I.L. Caragiale

Mutul din nuvela O reparaţie, de I.L. Caragiale, este unul dintre cei patru locatari ai …

Caracterizarea personajului Miţa Baston din drama „D’ale carnavalului”, de I.L. Caragiale

Spre deosebire de Nae Girimea, Iordache, Didina Mazu, Ipistatul şi Catindatul care, fie sunt rătăciţi …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţele „Căldură mare”, „Five o’clock”, „Iniţiativa…”, „Inspecţiune”, „Justiţie”, „La Moşi”, „Lanţul slăbiciunilor”, „Mitică”, „Proces-verbal”, „Tot Mitică”, „Tren de plăcere” şi „1 Aprilie”, de I.L. Caragiale

Gruparea textelor caragialiene unde apare nominal personajul, rezervă lectorului numeroase surprize şi revelaţii şocante ce …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţa „Ţal!…”, de I.L. Caragiale

Să-l urmărim puţin în acţiune pe Mitică, degajat de povara prejudecăţilor inerţiale şi etichetelor tendenţios-simplificatoare. …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţa „Inspecţiune”, de I.L. Caragiale

Camaradul Mitică din Inspecţiune, de I.L. Caragiale, este o apariţie halucinantă, enigmatică, nebuloasă şi neguroasă, …