Caracterizarea personajului Popa Niţă din nuvela „Păcat…”, de I.L. Caragiale

Popa Niţă din nuvela Păcat..., de I.L. Caragiale, este preotul din Dobreni, tatăl natural al lui Mitu Boierul şi părintele legitim al Ilenei, copiii pe care îi va împuşca în final pentru a pune capăt unei legături de dragoste în afara firii.

Personaj cu o existenţă scindată grav în două perioade felurite ale vieţii - tinereţe şi maturitate târzie -, pe care nu izbuteşte să le concilieze vreodată, sfârşind în ipostaza de criminal. Drama sa derivă din repetata intersectare a unor lanţuri ereditare morbide care se strâng în juru-i implacabile, fără ieşire. Popa Niţă este victima nevinovată, până la urmă, a unui blestem obscur: „drumul ce i se deschide lung şi necunoscut înainte” la plecarea, ca băietan, din satul natal se dovedeşte presărat cu capcane mortale.

Seminarist fiind, trăieşte o poveste de dragoste romantică, în regim nocturn, cu o frumoasă tânără, văduva bogată a unui „om istovit, apoi nebun şi paralitic” şi mama unui „copil bolnav şi capiu - o fetiţă care roade şi mănâncă lucrurile din casă şi care trebuie păzită foarte de aproape să nu dea foc”.

Tentativa de legitimare a legăturii se izbeşte de opoziţia consiliului de familie cu drept de decizie asupra soartei tinerei şi se soldează cu o corecţie fizică drastică aplicată îndrăzneţului care zace mai multe luni între viaţă şi moarte. Când îşi revine află că „femeia murise”, iar „copila bolnavă era într-un institut de educaţie în străinătate”. Junele seminarist se resemnează, urmând calea preoţiei şi devenind „om aşezat şi foarte bine văzut de toată obştea” din Dobreni.

Peste circa 10 ani, întâmplarea îi scoate în cale, în oraşul de reşedinţă al judeţului, un puşti zdrenţăros care-i distrează pe trecători cu giumbuşlucuri de „măscărici foarte destrăbălat” şi în care îşi recunoaşte fiul zămislit din dragostea vinovată cu văduva de odinioară. Îl culege de pe străzi şi-l ia cu el în sat unde îl îngrijeşte, îi dă o bună educaţie şi-i îndrumă paşii spre studiu. Mitu Boierul (cum îi spun toţi copilului) ajungând învăţător în sat. Popa Niţă are o fată, Ileana, care de mică se arată a fi „un copil ciudat”; pe la doisprezece ani, ucide cu sânge rece un viţel trăsnindu-l în frunte cu barda numai fiindcă nefericitul animal nu vrea să se joace cu ea.

Între Mitu şi Ileana se naşte o iubire năprasnică pe care Popa Niţă încearcă s-o curme, apelând la prefect pentru a-l îndepărta pe tânăr de sat. Aflat în audienţă la capul administrativ al judeţului este oripilat să identifice în soţia acestuia violentă, cu accentuate tulburări de comportament pe fiica bolnavă a iubitei sale din tinereţe, încredinţat că se află sub blestem, preotul recurge la o soluţie disperată: îi mărturiseşte lui Mitu Boierul că-i e tată, iar Ileana soră de sânge, cerându-i să plece în lume. Bulversat, tânărul acceptă, însă după trei zile revine şi se lasă copleşit de pasiunea ce o mistuie pe Ileana. Surprinzându-i, Popa Niţă îi împuşcă pe rând, după care moare el însuşi în urma unui atac de cord.

Aşa cum s-a observat, Păcat considerat impropriu nuvelă - adună sub acelaşi titlu două linii narative îndeajuns de distincte, fiecare dintre ele cumulând datele sintetice ale câte unui posibil roman: primul, dedicat poveştii de dragoste dintre tânărul seminarist şi bogata văduvă, al doilea, dramaticei iubiri a fraţilor, reflectată în conştiinţa torturată a tatălui.

Îmbinarea lor conjuncturală şi contragerea faptelor într-un mini-roman cu puternice inflexiuni naturaliste situează Păcat sub nivelul de expresivitate al Făcliei de Paşte, de exemplu, a cărei excelenţă rezidă, între altele, în concentrarea epică şi în convergenţa tuturor elementelor - onirice, de reprezentare imediată sau emanând din nebuloasa unei memorii monofuncţionale, selective - într-un moment de mare intensitate a trăirii personajului Leiba Zibal.

Amintirea agresiunii violente la care este martor şi, se pare, chiar victimă în copilărie evreul, de exemplu, se leagă în mod nemijlocit de întâmplarea terifiantă din noaptea Învierii: racordul secvenţei finale din Păcat cu love story-a de tinereţe a lui Popa Niţă se produce doar în mentalul cititorului, nu şi în chip direct, al eroului. De altfel, preotul din Dobreni se manifestă ca actant epic propriu-zis doar în episodul iniţial, al iubirii cu văduva, şi în cel care încheie naraţiunea. În rest, el rămâne reflectorul dramatic al faptelor altora: copilul Mitu Boierul, ciudata Ileana, primarul Cuţiteiu, cel care ascunde şi el în suflet şi-n memorie taina veche a dragostei vinovate cu propria cumnată.

Odată căzut în greşeală (într-un păcat al tinereţilor), Popa Niţă este condamnat la o perpetuă ispăşire a consecinţelor sale. Există aici un exces de boală, de anormalitate, de nebunie, de pasiuni nefireşti, de coincidenţe care sfârşesc prin a obosi sau a naşte întrebări de genul: de la cine moşteneşte Ileana gena alienării atâta vreme cât şi preotul şi preoteasa Sultana sunt cu totul întregi la fire? Sau par numai? Nici Popa Niţă, ca personaj, nici Păcat nu-mi par a se număra printre marile izbânzi literare ale lui Caragiale.

Check Also

Caracterizarea personajului Miţa Baston din drama „D’ale carnavalului”, de I.L. Caragiale

Spre deosebire de Nae Girimea, Iordache, Didina Mazu, Ipistatul şi Catindatul care, fie sunt rătăciţi …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţele „Căldură mare”, „Five o’clock”, „Iniţiativa…”, „Inspecţiune”, „Justiţie”, „La Moşi”, „Lanţul slăbiciunilor”, „Mitică”, „Proces-verbal”, „Tot Mitică”, „Tren de plăcere” şi „1 Aprilie”, de I.L. Caragiale

Gruparea textelor caragialiene unde apare nominal personajul, rezervă lectorului numeroase surprize şi revelaţii şocante ce …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţa „Ţal!…”, de I.L. Caragiale

Să-l urmărim puţin în acţiune pe Mitică, degajat de povara prejudecăţilor inerţiale şi etichetelor tendenţios-simplificatoare. …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţa „Inspecţiune”, de I.L. Caragiale

Camaradul Mitică din Inspecţiune, de I.L. Caragiale, este o apariţie halucinantă, enigmatică, nebuloasă şi neguroasă, …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţa „Iniţiativa…”, de I.L. Caragiale

În schiţa Iniţiativa…, de I.L. Caragiale, Mitică este părintele azvârlit pe culmile disperării din cauza …