Caracterizarea personajului Nina din schiţa „Între două poveţe…”, de I.L. Caragiale

Dacă tentaţia de a vedea în I.L. Caragiale un insolit precursor al lui Vladimir Nabokov poate să sune prăpăstios şi aiurea, impulsul de a vedea în Nina o Lolita avant la letre îşi găseşte o substanţială acoperire în textul schiţei. Asumându-mi riscul posibilei acuzaţii de alunecare în vertij protocronist gratuit, voi spune, deci, că fascinanta nubilă din romanul scriitorului ruso-american se află desenată, în întreaga-i tulburătoare apariţie, în cele cinci-şase pagini caragialiene din Între două poveţe... care, singure, sunt de natură a da seama de amplitudinea neaşteptată a paletei literare a autorului Scrisorii pierdute.

Epica este destul de sumară. Naratorul (schiţa este scrisă la persoana întâi) se află la un bal unde suportă vizual „persecuţia unui drăcuşor de cincisprezece ani”, „o arătare primejdioasă, un prilej de pierzanie” pe scurt, un mic Mefisto feminin cu „nişte mişcări de o mlădiere diabolică” şi „doi ochi negri, care aruncau de sub tichia de catifea nişte priviri câteodată insuportabile” (Nina este costumată în veşmântul celui mai cunoscut dintre solii infernului). Povestitorul se simte atras irezistibil de frumoasa puberă ale cărei constituţie fizică şi comportament oscilează între infantilism şi o feminitate esoterică: „Figura ei avea un aer straniu...”.

Despărţit pentru câteva momente de enigmaticul obiect al atracţiei sale erotice de o văduvă princiară care îi lansează oferta unei excursii de câteva luni în Italia, eroul revine în preajma Ninei care îl priveşte cu „un amestec de răutate inspirată şi de profundă imputare”. Aflată într-o stare de surescitare extremă, femeia-copil îl târăşte într-o încăpere ascunsă, unde are un acces de plâns cu hohote continuat în leşin.

Naratorul simte o pornire obscură de apropiere fizică şi îi sărută buzele „reci ca gheaţa”. Scena este întreruptă de fiica gazdei care o recheamă pe Nina în bal. Revenindu-şi, „drăcuşorul a stat o clipă în prag, apoi, cu o volubilitate de felină, s-a repezit înapoi”, dovedindu-i îndrăgostitului tulburat că „aceleaşi buze pot fi şi reci ca gheaţa şi fierbinţi ca flacăra cea mai vie”. Între cele două tentaţii, bărbatul alege sejurul în Italia, conservând peste ani în suflet regretul şi nostalgia după irosirea posibilei şanse a marii iubiri a vieţii.

Schiţa publicată în 1897 este, prin atmosferă, figuraţie epică şi subtila mişcare psihologică a personajelor, o rara avis în proza lui Caragiale (Valeriu Cristea o defineşte chiar „o evocare turghenieveană, singura de acest fel din cuprinsul unei opere de semn opus, un interesant unicat”). În acest context, calificarea „domnişoarei Nina” drept „cea mai feminină dintre eroinele lui Caragiale” îşi află pe deplin îndreptăţirea, cu necesara menţiune că interesul general de dimensiunea erotică a personajului este amplificat de două elemente:

  • Vârsta scăzută a fetiţei care plasează fiecare gest al său într-o zonă de ambiguitate profundă, undeva între ingenuitate şi perversitate - lucru care contaminează irepresibil şi trăirile bărbatului: „După ce mă privi (...) îndelung cu ochii pierduţi, se trânti pe o canapea, ascunzându-şi capul în amândouă mâinile. Stam pe loc, cuprins de un vag sentiment de frică însă încet-încet, în faţa acestei minuni, la care nu mă săturam să privesc, frica începu să se schimbe într-o delicioasă senzaţie”. Şi: „Nu mai puteam sta locului; mă repezii fără să ştiu ce fac şi, luând în braţe cu putere drăguţul corp, uşurel ca o pană, îl ridicai drept în sus... Plângea cu adevărat, zbătându-se în braţele mele ca o pasăre sălbatică rănită pe care o culege brutal vânătorul”. Avem de-a face, în această scenă cu o mişcare de ocrotire ori cu o îmbrăţişare? Sau cu amândouă la un loc? Oricare dintre răspunsuri este posibil...
  • Uşoara dimensiune demoniacă a apariţiei Ninei care împinge fin povestirea către fantastic. Eroina este îmbrăcată în Mefisto; în mod frecvent naratorul foloseşte pentru identificarea ei termenul „drăcuşor”; la un moment dat, fetiţa îi aruncă „o privire aproape infernală”; în câteva rânduri, bărbatul este străpuns de uitătura ei incandescentă: „Când voiam să aduc la gură o cupă de şampanie, am simţit la spate un fior călduros, ca şi cum mi s-ar fi apropiat repede de corp o flacără...”. Ştiinţele oculte acreditează ideea că, în perioada pubertăţii, fetele dispun de înzestrări paranormale (telekinezie, poltergeist etc.).

Nina, femeia-copil cu nume evocând sonorităţi slave şi cu precoce instincte erotice, se numără între cele mai seducătoare, mai interesante şi mai sobru tratate literar dintre personajele prozei lui Caragiale. Păcat că autorul nu-şi poate reprima pornirea de a încadra istoria acestei fermecătoare coup de foudre pre-adolescentine în parabola celor „doi consilieri intimi” figurare facilă a tendinţelor contradictorii ce-l încearcă pe povestitor ori de câte ori este pus în situaţia de a lua o decizie.

Împrejurarea că mesajele vocilor sfătuitorilor rămân sistematic în exterioritatea propriului sine nu îmbogăţeşte literar povestirea şi nu salvează acest tronson al ei de la inutilitate. Redusă la episodul nimfetei, Între două poveţe s-ar fi putut circumscrie textelor de referinţă ale prozei lui Caragiale.

Check Also

Caracterizarea personajului Miţa Baston din drama „D’ale carnavalului”, de I.L. Caragiale

Spre deosebire de Nae Girimea, Iordache, Didina Mazu, Ipistatul şi Catindatul care, fie sunt rătăciţi …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţele „Căldură mare”, „Five o’clock”, „Iniţiativa…”, „Inspecţiune”, „Justiţie”, „La Moşi”, „Lanţul slăbiciunilor”, „Mitică”, „Proces-verbal”, „Tot Mitică”, „Tren de plăcere” şi „1 Aprilie”, de I.L. Caragiale

Gruparea textelor caragialiene unde apare nominal personajul, rezervă lectorului numeroase surprize şi revelaţii şocante ce …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţa „Ţal!…”, de I.L. Caragiale

Să-l urmărim puţin în acţiune pe Mitică, degajat de povara prejudecăţilor inerţiale şi etichetelor tendenţios-simplificatoare. …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţa „Inspecţiune”, de I.L. Caragiale

Camaradul Mitică din Inspecţiune, de I.L. Caragiale, este o apariţie halucinantă, enigmatică, nebuloasă şi neguroasă, …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţa „Iniţiativa…”, de I.L. Caragiale

În schiţa Iniţiativa…, de I.L. Caragiale, Mitică este părintele azvârlit pe culmile disperării din cauza …