Caracterizarea personajului Nae din schiţa „Situaţiunea”, de I.L. Caragiale

Nu există studiu, articol, pre- sau postfaţă, filă de istorie literară, pagină de dicţionar sau simplă trimitere bibliografică la Momente din care să lipsească măcar una dintre frazele memorabile rostite de acest considerat cel mai miticesc personaj al lui I.L. Caragiale: „- Prost, monşer... Este o criză, mă-nţelegi, care poţi pentru ca să zici că nu se poate mai oribilă...”; „- Este o criză care, ascultă-mă pe mine, (...), când te gândeşti, te-apucă groaza, monşer, groaza!...”; „- Ce recoltă, nene, ce recoltă? Dumneata n-ai văzut rapiţa?”; „- Las” că şi guvernul... Dumnezeu îl ştie pe el, care toate gazetele urlă în fiecare zi despre criza ministerială, (...), are să le zică regele, mă-nţelegi, serios: vă ordon pentru ca să limpeziţi situaţiunea, fincă aşa nu poate pentru ca să meargă, ca dumneata să tragi încolo şi dumnealui încoace...”; „- Dumneata nu vezi cum se încurcă lucrurile în politică, care nu poţi pentru ca să ştii de azi pe mâine cum poate pentru ca să devie o complicaţiune...”; „- Ştii ce-ar trebui la noi? (...) O tiranie ca-n Rusia... Nu mai merge, mă-nţelegi, constituţia, care aceea ce vezi că se petrece, nu poţi pentru ca...”.

Nae din schiţa Situaţiunea este personajul care, timp de un secol, a alimentat pe cât de generos, pe atât de dăunător propensiunea criticii spre ceea ce am numi exegetica citatului, cultivată de cele mai multe ori în dispreţul spiritului şi literei textului privit în integralitatea semnificaţiilor sale, iar nu o dată de-a dreptul împotriva lui. Eroul a fost redus nemeritat la retorica goală şi repetitivă a unui discurs incontinent, incoerent şi vid de substanţă, care, autonom, nu este exprimat de personaj, ci se exprimă prin el.

În felul acesta discursul devine mai important decât emiţătorul pe care îl împinge în umbră, adjudecându-şi prim-planul interesului interpretativ. Ce stă însă în spatele diluviului oral năucitor de care este cuprins omul nostru? - aceasta-i întrebarea la care se cuvine căutat un răspuns, abandonând orice atitudine preconcepută faţă de text şi limitându-ne la o lectură în ordine strict literală. Iată câteva observaţii la îndemână.

În Situaţiunea regimul temporal este cel nocturn: acţiunea demarează „pe la unu după miezul nopţii” şi se încheie când „se face ziuă”. Regimul meteorologic nu este nici el dintre cele obişnuite: „a fost azi îngrozitor de fierbinte” şi se ştie ce efecte teribile are asupra personajelor lui nenea Iancu „căldura mare”. În plus, amicul îşi face apariţia legănându-se fantomatic dintr-un nor de „ceaţă din ce în ce mai deasă”.

Este marcat atât de caniculă, cât şi de situaţiunea critică prin care trece: îi naşte nevasta şi nu se simte capabil a fi în stare să suporte de unul singur tensiunea evenimentului (,,- Nu pot, monşer, pentru ca să stau când face... Mă plimb aşa de acolo până colo...”). Surescitarea în exces nu aparţine „naturelului” lui Nae: ea pare a se datora ultimei experienţe materiale a nevestei: „ - Al din urmă, Costică, a fost mai greu: i l-a scos cu fiarele...”.

Cu forcepsul, prin operaţie chirurgicală, adică. Regimul psihic ţine, aşadar, de teroarea, de spaima nemărturisită a eventualităţii producerii unei tragedii. Insul se vede bine, este încordat la maximum. Se află în plină criză de elocvenţă, e discursiv în formă, dar, în fond, patetic, implicat, participativ. Îşi trăieşte ideile la modul visceral, aproape: e „foarte afectat”, „oftează adânc”, „face o figură foarte mâhnită”, „e aşa obidit, încât ai crede că vrea să plângă”; când e contrazis devine „iritat”, apoi „încarcă tonul”. Nae nu vehiculează opinii, ci convingeri. Faptul că le repetă din cârciumă în cârciumă în faţa oricui se arată dispus să-l asculte nu atestă deloc înclinaţia spre logoree gratuită (în acest caz subiectul ar fi fost perfect indiferent, nicidecum recurent la modul obsesiv).

Personajul nu perorează aiurea despre orice îi trece prin minte, ci despre lucruri pe care le cunoaşte bine, despre, să zicem aşa, starea naţiunii pe care o evaluează ca un adevărat analist politic. Dacă cineva i-ar confrunta spusele cu documentele de presă ale vremii ori cu însemnările zilnice ale lui Maiorescu dedicate evenimentelor acelor ani, ar avea un adevărat şoc. Inclusiv în chestiunea doar aparent hilară a rapiţei Nae e un avizat: agricultura epocii începuse să pună accent pe cultivarea plantelor tehnice, aşa încât îngrijorarea lui pentru compromiterea recoltei de răpiţi e întru totul justificată.

Venirea dimineţii echivalează cu ieşirea eliberatoare din tenebrele unei nopţi infernale. „S-a răcorit binişor... Ceaţa s-a lăsat încet-încet peste capetele noastre, aşezându-se iar pe pământ!”. Se risipeşte şi tensiunea cumplită a aşteptării catastrofice: „ - Ei, acu nu mai am grijă...” Când cei doi convivi se despart, Nae este doar „fericitul tată” care pleacă de unul singur la simigerie. De fapt, el este cel care a traversat „o criză, mă-nţelegi, care poţi pentru ca să zici că nu se poate mai oribilă...”. Comicul de limbaj sufocă în Situaţiunea o remarcabilă schiţă psihologică.

Check Also

Caracterizarea personajului Miţa Baston din drama „D’ale carnavalului”, de I.L. Caragiale

Spre deosebire de Nae Girimea, Iordache, Didina Mazu, Ipistatul şi Catindatul care, fie sunt rătăciţi …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţele „Căldură mare”, „Five o’clock”, „Iniţiativa…”, „Inspecţiune”, „Justiţie”, „La Moşi”, „Lanţul slăbiciunilor”, „Mitică”, „Proces-verbal”, „Tot Mitică”, „Tren de plăcere” şi „1 Aprilie”, de I.L. Caragiale

Gruparea textelor caragialiene unde apare nominal personajul, rezervă lectorului numeroase surprize şi revelaţii şocante ce …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţa „Ţal!…”, de I.L. Caragiale

Să-l urmărim puţin în acţiune pe Mitică, degajat de povara prejudecăţilor inerţiale şi etichetelor tendenţios-simplificatoare. …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţa „Inspecţiune”, de I.L. Caragiale

Camaradul Mitică din Inspecţiune, de I.L. Caragiale, este o apariţie halucinantă, enigmatică, nebuloasă şi neguroasă, …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţa „Iniţiativa…”, de I.L. Caragiale

În schiţa Iniţiativa…, de I.L. Caragiale, Mitică este părintele azvârlit pe culmile disperării din cauza …