Caracterizarea personajului Mutul din nuvela „O reparaţie”, de I.L. Caragiale

Mutul din nuvela O reparaţie, de I.L. Caragiale, este unul dintre cei patru locatari ai chinoviei de la Schitu Mărului, „un ţigan mut şi palavatic”, pe deasupra şi suferind de epilepsie. Apariţie exterioară mizeră şi dizgraţioasă: „E un zaplan grozav de neţesălat: barba şi pletele încâlcite; picioarele goale, nişte labe noduroase; îmbrăcat numai cu o pereche de iţari ce putrezesc pe trupu-i, cu o ghebă de piele, lăsând să se vază pieptul jupuit de scărpinături, şi încins cu un crâmpei de frânghie...”.

Rostul lui la mica mănăstire constă în efectuarea muncilor domestice şi cărăuşiei cu spatele: „cară apă, taie lemne, mătură, fierbe fasolea, face mămăliga şi aduce în spinare cu desagii târguielile de la satul cel mai apropiat...”. Liniştea duhovniceştii aşezări este tulburată de raziile zilnice la care se dedă cu regularitate la vreme de amiază un urs gigantic care pradă roadele „de o mărime şi un gust extraordinare” ale unui măr fără vârstă. Când fiara îşi face simţită prezenţa, bătrânii călugări se ascund în chilii. Cu o zi în urmă, Mutul încercase să-l gonească „dar ursul s-a repezit şi i-a tras (...) o palmă după ceafă de l-a trântit cât colo, pe brânci”.

Toate acestea le aflăm din gura naratorului, membru al grupului de vizitatori estivali ai schitului, care asistă stupefiat, împreună cu gazdele, la pregătirile Mutului de a înfrunta dihania. „O să-l sfâşie fiara la sigur!”, este convingerea tuturor, motiv pentru care încearcă (fără succes) să-l determine să renunţe. În aşteptarea încordată a asistenţei, se derulează o scenă scurtă, dar halucinantă: când ursul apare la pârleazul cunoscut, din spatele său se ridică Mutul care îl plezneşte cu un par drept în frunte.

Şi omul şi fiara se prăvălesc la pământ, fără suflare: „Ursul s-a cletinat şi s-a prăbuşit în afară; mutul a scăpat parul din mână şi a căzut lung pe spate înăuntru”. Gazde şi oaspeţi, după ce se conving că dihania fusese răpusă, îl ridică pe eroul trecut şi el în lumea celor drepţi, îl transportă în chilie şi îi aprind o lumânare la cap, în vreme ce clopotul mănăstirii sună de vecernie.

Protagonistul acestei nuvele de dimensiuni reduse prezintă un accentuat coeficient de ambiguitate literară. Ce se ascunde sub înfăţişarea sordidă a Mutului? Un duplicat insolit de David în confruntare cu Goliath-ul zoologic? Versiunea antropomorfizată a calului miraculos din basme, răpciugă hilară care, mâncând jăratic, se transformă subit într-un pur-sânge înzestrat cu puteri năzdrăvane? Nevolnicul Prâslea pe care o situaţie limită îl preschimbă în voinicul aducător al merelor de aur din grădina fermecată? Mutul se luptă şi el tot pentru nişte ionatane preţioase şi semnificative în universul de la Schitul Mărului: „Părintele Ieronim apucă funia de tei şi-ncepe să tragă clopotul uitându-se cu drag la mărul cel bătrân”.

Cavalerul medieval pentru care onoarea e mai presus de orice, inclusiv de propria viaţă? „Într-o singură lovitură mutul şi-a cheltuit toată rezerva de energie; dar cel puţin a spălat în sânge ofensa din ajun”. Biblicul Mântuitor care se jertfeşte pentru izbăvirea de rău a comunităţii? „Îl ridicăm pe mort şi-l ducem la chilie, unde părintele Ieronim îi aprinde deocamdată o lumânare la cap, zicând: - Dumnezeu să-l ierte pe nebunul! bine că ne-a scăpat de fiară!”.

Dificil de găsit un răspuns integral satisfăcător: personajul este desenat sumar din tuşe preponderant exterioare, n-are biografie, iar dimensiunea lui lăuntrică rămâne impenetrabilă pentru narator. Povestea Mutului este simplă, austeră, nespectaculoasă (în pofida faptului că se centrează pe un fapt excepţional), dar tocmai această manieră narativă face din O reparaţie un text extrem de ofertant în plan interpretativ. Suprafeţele simple nu ocultează misterul - dimpotrivă, adesea îi provoacă şi îl adâncesc surprinzător.

Check Also

Caracterizarea personajului Miţa Baston din drama „D’ale carnavalului”, de I.L. Caragiale

Spre deosebire de Nae Girimea, Iordache, Didina Mazu, Ipistatul şi Catindatul care, fie sunt rătăciţi …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţele „Căldură mare”, „Five o’clock”, „Iniţiativa…”, „Inspecţiune”, „Justiţie”, „La Moşi”, „Lanţul slăbiciunilor”, „Mitică”, „Proces-verbal”, „Tot Mitică”, „Tren de plăcere” şi „1 Aprilie”, de I.L. Caragiale

Gruparea textelor caragialiene unde apare nominal personajul, rezervă lectorului numeroase surprize şi revelaţii şocante ce …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţa „Ţal!…”, de I.L. Caragiale

Să-l urmărim puţin în acţiune pe Mitică, degajat de povara prejudecăţilor inerţiale şi etichetelor tendenţios-simplificatoare. …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţa „Inspecţiune”, de I.L. Caragiale

Camaradul Mitică din Inspecţiune, de I.L. Caragiale, este o apariţie halucinantă, enigmatică, nebuloasă şi neguroasă, …

Caracterizarea personajului Mitică din schiţa „Iniţiativa…”, de I.L. Caragiale

În schiţa Iniţiativa…, de I.L. Caragiale, Mitică este părintele azvârlit pe culmile disperării din cauza …