Campaniile lui Burebista (60-45 î.Hr.)

Evoluţia statală a triburilor nord-tracice din teritoriul întins între Munţii Balcani, Tisa, Carpaţii Nordici şi Nistru a cunoscut un apogeu către mijlocul secolului I î.Hr., prin cuceririle realizate de către regele get Burebista. Domnia sa a început în jurul anului 82 î.Hr.

Până în prezent nu s-a putut decide unde s-a aflat nucleul din care a pornit această acţiune politico-militară: în sud-vestul Transilvaniei sau în sudul Munteniei. Totuşi, faptul că Strabon îl denumeşte „get” înclină balanţa spre originea sudică, deoarece acest autor cunoştea deosebirea geografică dintre geţi şi daci. Nu este exclus ca centrul iniţial să se fi aflat mai aproape de Dunăre şi să fi fost transferat în Carpaţi. Cetatea (Z)Argedava menţionată într-o inscripţie de la Dionysopolis (Balcic) nu era în mod obligatoriu reşedinţa tatălui lui Burebista.

Ascensiunea Daciei lui Burebista s-a petrecut concomitent cu expansiunea statului roman în zona Mării Negre. Aici, Roma a intrat în dispută cu Regatul Pontului care stăpânea litoralul de sud, pentru bogatele colonii greceşti. Formarea unui stat puternic al geţilor a introdus un nou factor în acest raport de forţe, în timpul lui Burebista, războaiele de jaf ale micilor regi au fost înlocuite prin războaie ale unui stat întins, purtate de o armată organizată şi instruită, compusă din cavaleria nobililor tarabostes şi pedestrimea ţăranilor liberi şi sprijinită pe un sistem de fortificaţii.

Efectivele de 200.000 de oameni menţionate de Strabon sunt însă o exagerare. Succesiunea şi datarea exactă a evenimentelor care au condus la expansiunea statului lui Burebista de la Dunărea de Mijloc până la litoralul Pontului Euxin sunt încă la fel de nesigure ca şi amplasarea teritoriului stăpânit iniţial. Nu se cunosc nici detalii despre desfăşurarea campaniilor, care au urmat, desigur, după ce Burebista şi-a consolidat autoritatea asupra regatelor mai mici pe care le-a unificat.

Nu ştim dacă Burebista a fost cumva implicat în atacurile dacilor şi scordiscilor (trib celtic) desfăşurate în Macedonia în anii 74-73 î.Hr., sau dacă regele get a fost într-adevăr cel care a făcut ca expediţia generalului roman Caius Antonius Hybrida în Scythia Minor din 61 î.Hr. să eşueze. În schimb, războaiele lui Burebista contra celţilor din Transilvania şi Pannonia (triburile boilor şi tauriscilor) şi contra scordiscilor din nordul Serbiei actuale pot fi datate cu o oarecare precizie, deoarece boii şi tauriscii izgoniţi apar în Noricum (pe teritoriul Austriei de azi) în anul 58 î.Hr. Prin urmare, campania contra regelui celt Critasiros poate fi datată în jurul anului 60 î.Hr. Alungarea celţilor din Transilvania şi din regiunea Tisei şi Dunării Mijlocii sugerează că la acea dată Burebista se instalase în centrul de putere din sud-vestul Transilvaniei.

A doua etapă a acţiunilor militare ale lui Burebista a vizat litoralul Mării Negre. După cum reiese din inscripţia prin care Acornion era onorat de concetăţenii săi din Dionysopolis, este cert că Burebista era cândva, după anul 62 î.Hr., „cel mai mare dintre regii din Tracia”, fiindcă în acea perioadă el şi-a impus autoritatea asupra coloniilor greceşti de pe litoralul pontic (Apollonia, Mesembria, Odessos, Dionysopolis, Callatis, Tomis, Histria, Olbia). Cel mai probabil, acest fapt a intervenit începând din anul 55 î.Hr. Unele dintre aceste oraşe au acceptat de bunăvoie protecţia regelui get, dar altele s-au luptat.

Astfel, o inscripţie de la Mesembria îi aminteşte pe cei trei strategi care au participat la războiul contra lui Burebista. De asemenea, Olbia (o colonie greacă de la gura Bugului) şi Histria au fost grav afectate de atacul armatei lui Burebista. Tot în cadrul operaţiunilor militare desfăşurate în zona Mării Negre, Burebista i-a alungat şi pe bastarnii germanici care trăiau în sudul Moldovei. Prin extinderea dominaţiei asupra litoralului vest-pontic, Burebista a intrat inevitabil în atenţia Romei şi a devenit la rândul său implicat în luptele pentru putere care se desfăşurau între Caius Iulius Caesar şi Gnaeus Pompeius în anii 49-45 î.Hr.

La 7 iunie 48, acesta din urmă a obţinut o victorie importantă contra rivalului său. În consecinţă, Burebista a considerat că o alianţă cu Pompei îi va asigura securitatea şi libertatea de acţiune, drept pentru care l-a trimis pentru tratative pe cetăţeanul Acornion din Dionysopolis. Regele get nu a mai avut însă ocazia să intervină cu forţele sale în războiul civil roman, deoarece, la 9 august 48 î.Hr., Pompei a fost înfrânt de Caesar la Pharsalus. Caesar plănuia o campanie contra lui Burebista, dar asasinarea sa la 15 martie 44 î.Hr. a anulat această operaţiune.

Burebista a unificat un teritoriu foarte mare populat de triburile tracilor nordici (geţi, daci, carpi, costoboci etc.), creând un stat care a devenit o putere regională, care şi-a impus dominaţia şi asupra coloniilor greceşti de la Marea Neagră. Acest stat a fost însă o creaţie efemeră, care s-a destrămat în patru, apoi cinci regate, după ce Burebista a fost înlăturat de la putere şi ucis de acei conducători locali care au fost lipsiţi de autoritate prin procesul de unificare statală.

Fragment din Strabon, Geografia, VII.3.11: „Ajungând în fruntea neamului său, care era istovit de războaie dese, Burebista, get, l-a înălţat atât de mult prin exerciţii, abţinere de la vin şi ascultare faţă de porunci, încât, în câţiva ani, a făurit un stat puternic şi a supus geţilor cea mai mare parte din populaţiile vecine. Ba încă a ajuns să fie temut şi de romani. Căci trecând plin de îndrăzneală Dunărea şi jefuind Tracia, până în Macedonia şi Illyria, a pustiit pe celţii care erau amestecaţi cu tracii şi cu illyrii şi a nimicit pe de-a întregul pe boii aflaţi sub conducerea lui Critasiros şi pe taurisci”.

Check Also

Bătălia de pe Somme (1 iulie – 13 noiembrie 1916)

Bătălia de pe Somme (1 iulie – 13 noiembrie 1916) este o ofensivă aliată din …

Bătălia de pe Nil (1 august 1798)

Bătălia de pe Nil (1 august 1798) este o bătălie între flotele britanice conduse de …

Bătălia de la Zama (202 î.Hr.)

Bătălia de la Zama (202 î.Hr.) este un confruntare în care romanii conduşi de Scipio …

Bătălia de la Wilderness (30 aprilie – 6 mai 1863)

Bătălia de la Wilderness (30 aprilie – 6 mai 1863) este o bătălie din Războiul …

Bătălia de la Waterloo (18 iunie 1815)

Bătălia de la Waterloo (18 iunie 1815) este o înfrângerea definitivă a lui Napoleon şi …