Căile de comunicaţie în Dacia romană

Drumurile de uscat, în parte şi cele de apă, au favorizat în larga măsura dezvoltarea economica şi apărarea provinciei Dacia. Sunt mai multe tablouri pe columna lui Traian, în care se vede cum, în timpul operaţiilor de cucerire a Daciei, soldaţii romani defrişează păduri, construiesc drumuri, ridică poduri şi în unele locuri dărâmă stânci, pentru a face loc căilor de comunicaţie.

Aşadar, primele drumuri construite de ei au un scop militar, iar mai târziu, prin diferite amenajări şi completarea reţelei, acestea deveneau însemnate artere de legături economice. Principalele drumuri ale Daciei, unind centrele de seamă ale provinciei, sunt însemnate şi pe Tabula Peutingeriană, iar în unele locuri, ele pot fi încă urmărite pe teren şi prin stâlpii miliari.

Întreaga reţea rutieră a Daciei este axată pe cursul Dunării către cele două căi terestre de pe malurile ei şi spre porturile de la Sucidava, Drobeta, Dierna şi Lederata. În general, ea urmează cursul principalelor râuri, care plecau din podişul Transilvaniei spre Dunăre şi Tisa. Drumul de pe malul drept al Dunării a început a fi. construit, încă din timpul domniei lui Tiberius şi s-a terminat sub Traian (după cum menţionează Tabula Traiana de la Cazane). Dunărea a înlesnit legăturile economice ale Daciei spre Marea Neagră; cu Balcanii spre Serdica-Philippopolis-Bizanţ; cu Adriatica, prin Naissus-Dyrrhachium şi cu Italia pe valea Savei.

Principalul nod de drumuri în Dacia a fost oraşul Apulum. Aici venea în primul rând, drumul imperial şi cel mai vestic, care pornea de la Lederata (Palanca pe Dunăre) prin Arcidava (Vărădia) - Centum Putei (Surduc) - Tibiscum (Caransebeş) - Sarmizegetusa - Germisara (Geoagiu) - Apulum (Alba Iulia). Tot cu Dunărea, Apulum se lega cu un drum ce pornea din Sucidava (Celei), prin Romula (Reşca) - Valea Oltului - Caput Stenarum (Boita) - Cedonia (Sibiu) - Apoldu de Jos.

În defileul Oltului, această şosea fusese, în parte, săpată în stâncă, iar o variantă a ei înconjura pe la răsărit Muntele Cozia. Apulum se mai putea lega cu Dunărea prin Sarmizegetusa - pasul Vulcan - Bumbeşti - Drobeta (Turnu Severin), sau prin Tibiscum, pe la Ad Mediam (Băile Herculane) - Dierna (Orşova). Spre nord centrul Apulum trimitea o şosea până la Porolissum (Moigrad), prin Potaissa (Turda) şi Napoca (Cluj). Au fost de asemenea o serie de drumuri ale Daciei Superioare care urmau văile unor râuri de seamă ca Someşul, Târnavele, Mureşul şi Oltul; apoi altele care legau oraşul Apulum cu regiunea minieră (Ampelum şi Alburnus Maior), precum şi cu linia de castre din nordul şi vestul provinciei.

Existau apoi unele drumuri comerciale care tăiau provincia de la apus spre răsărit, cum a fost cel ce venea din Pannonia, cu traseul: Aquincum - Porolissum (Moigrad) - Napoca (Cluj) - Potaissa (Turda) - Apulum (Alba Iulia) - Târnava Mare - pasul Oituz - Piroboridava (Poiana) - gura Siretului - Tyras. Pe valea Mureşului, a Târnavei Mari - pasul Oituz - Moldova ducea un drum important de comerţ, pe care-l foloseau iazgii dintre Dunăre şi Tisa, pentru legăturile comerciale cu fraţii lor roxolani, din Moldova şi Bugeac. Un alt drum străbătea Dacia Inferioară între Drobeta şi Romula.

Pentru istoria drumurilor terestre din Dacia dispunem numai de opt stâlpi miliari. Cel mai vechi datează din anul 107-108 al d.Hr., când din ordinul lui Traian se construieşte drumul dintre Potaissa şi Napoca, de către o cohortă auxiliară din armata Daciei. Pe vremea lui Marcus Aurelius, apoi sub Caracalla, se repară şoseaua dintre Napoca şi Porolissum. Maximin Tracul reface drumul dintre Bologa (Resculum) şi Almaşul Mare, apoi pe cel din defileul Oltului. Sub Severi se cunosc restaurări ale drumului strategic ce unea Romula cu vărsarea Oltului (Islaz).

Ultima lucrare de acest gen, înainte de părăsirea Daciei, are loc sub împăratul Trebonianus Gallus (251-253), restaurator al drumului dintre Micia şi Apulum. În sfârşit, Constantin cel Mare, reocupând sudul Daciei, reface şoseaua dintre Sucidava şi Romula. Pentru navigaţia pe apă, spre Dunăre, se puteau folosi pe o scară redusă, Mureşul şi Oltul. La Apulum funcţiona chiar o asociaţie de plutaşi (nautae), o alta se pate că exista şi la Micia. Transportul de mărfuri se realiza cu plute sau mici vase de comerţ, spre porturile dunărene.

Check Also

Năvălirea ungurilor în Dacia

Starea ţărilor de peste munţi la venirea ungurilor. Români sub voievozii bulgari De la stingerea …

Întinderea şi organizarea administrativă a Daciei

La sfârşitul celui de-al doilea război dacic întreg teritoriul care formase regatul lui Decebal era …

Coloniştii romani în Dacia

Colonizarea Daciei pe timpul lui Traian a avut un caracter oficial şi ea s-a realizat …

Romanizarea Daciei

Indiferent de originea atât de pestriţă a coloniştilor din Dacia, ei sunt cu toţii purtătorii …

Istoria românilor din Dacia Traiană

Istoria unui popor este în mare parte determinată de natura, în sinul căreia este aşezat. …