Bazele economice şi creşterea prosperităţii

Fundamentele creşterii economiilor occidentale

În 1945, ponderea Statelor Unite în producţia industrială a lumii capitaliste era de 60%. În urma Conferinţei de la Bretton Woods (Statelor Unite) din 1944, dolarul american a rămas singura monedă convertibilă în aur, urmând să joace nu numai rolul de monedă naţională, ci şi de monedă internaţională.

În scurt timp însă, lumea bipolară creată la Ialta a fost înlocuită de lumea multipolară, iar dominaţia americană a început să fie erodată de noile puteri economice, Europa şi Japonia, şi contestată de ţările lumii a treia. Între 1945 şi 1973, ţările capitaliste occidentale au cunoscut o creştere economică spectaculoasă. În răstimpul a 30 de ani, activitatea şi viaţa oamenilor au fost complet bulversate de ceea ce s-a numit societatea de consum.

Factorii creşterii economiei occidentale au fost: ajutorul economic american acordat prin Planul Marshall, integrarea economică vest-europeană şi aşa-numita a treia revoluţie industrială. Planul Marshall şi-a atins integral scopurile : producţia industrială europeană a crescut vertiginos, Europa Occidentală a scăpat de tentaţia de a experimenta un alt model economic şi politic, iar Statele Unite au putut evita, datorită reducerii pieţelor de desfacere, o criză de supraproducţie asemănătoare celei de după primul război mondial.

Integrarea europeană a urmărit patru direcţii principale: crearea şi dezvoltarea instituţiilor comune (CECO, CEE, Euratom, Comisia europeană a drepturilor omului, Consiliul Europei, Parlamentul European etc.), crearea unei pieţe industriale comune, ceea ce a însemnat în primul rând realizarea uniunii vamale şi introducerea monedei unice, realizarea unei politici agricole comune, iar în planul relaţiilor internaţionale impunerea unui tarif vamal exterior comun.

Cea de a treia revoluţie industrială s-a petrecut în condiţii noi. Al doilea război mondial a modificat profund relaţiile dintre lumea ştiinţifică şi lumea industrială. Cercetarea ştiinţifică nu a mai fost preocuparea unor savanţi izolaţi de societate, ci a unor echipe finanţate de stat sau de mari întreprinderi private. Progresul a fost posibil şi datorită difuzării rapide a rezultatelor ştiinţifice prin revistele de specialitate, emisiunile radio şi TV etc.

Marile domenii ale progresului ştiinţific au devenit ingineria genetică (în 1953, savanţii Watson şi Crik au descoperit structura ADN), cercetările nucleare şi revoluţia electronică. Calculatorul a fost creierul celei de a treia revoluţii industriale. O realizare remarcabilă au fost şi primii paşi în cucerirea spaţiului: primul satelit artificial (1957), primul om în spaţiu (1961), primul om pe Lună (1969).

Agricultura şi industria au fost complet transformate. Dezvoltarea acestora a dus la creşterea consumului de energie. Petrolul reprezenta 42% din consumul de energie al lumii. Între anii 1945 şi 1973, producţiile au crescut aproape continuu. Economiştii au numit aceste creşteri fără crize „miracole economice”.

Evoluţii economice occidentale

Din anii ’60, „miracolul economic” german a alimentat creşterea economiei vest-europene. De pildă, între anii 1956 şi 1960, în Germania federală procentul mediu de creştere a producţiei industriale a fost de 7,6%, care a fost depăşit doar de Japonia. Germania federală a beneficiat de mari rezerve de forţă de muncă şi de materii prime. Lipsa cheltuielilor militare până în 1956, tradiţiile tehnice şi calităţile oamenilor au constituit tot atâtea argumente în favoarea sa. Şi celelalte ţări vest-europene au cunoscut progrese economice importante.

Franţa şi Anglia s-au confruntat însă cu probleme coloniale, iar Italia cu instabilitatea politică. În această perioadă au apărut societăţi multinaţionale care au impus chiar o cultură şi un stil de viaţă. Împotriva societăţii de consum s-au revoltat mai întâi tinerii din mişcarea beatnicilor, apoi cei din mişcarea hippy.

Şocurile petroliere şi revirimentul Europei Occidentale

Între 1973 şi 1979, Europa Occidentală a fost afectată de criza petrolului, combinată cu o criză a dolarului, deoarece creşterea sa economică s-a bazat pe o resursă ieftină, care era petrolul. Mai multe state din lumea a treia, dispunând de bogăţii naturale, de forţă de muncă instruită şi ieftină şi introducând industrii mai performante s-au dezvoltat foarte rapid: Coreea de Sud, Taiwan, Hong Kong şi Singapore.

Începând din 1983, ţările europene au ieşit încetul cu încetul din criză datorită abandonării parţiale a politicii statului providenţial. Margaret Thatcher în Marea Britanie, Jacques Chirac în Franţa, Helmut Kohl în Germania şi Ronald Reagan în Statele Unite au promovat o politică liberală care presupunea însă apariţia unui mare număr de şomeri. Marile întreprinderi au fost robotizate şi informatizate, concurenţa a fost relansată.

România în perioada comunistă

În timp ce Occidentul cunoştea o perioadă de progres economic continuu, în România industrializarea comunistă şi colectivizarea au generat sărăcie, în anii ’60, disputa româno-sovietică s-a situat mai ales la nivelul problemelor de independenţă economică. O dată autonomia obţinută, schimburile comerciale cu economiile de piaţă dezvoltate ale României au crescut masiv în detrimentul acelora cu ţările blocului comunist. Strategia de modernizare economică susţinută de Nicolae Ceauşescu s-a bazat pe masive împrumuturi externe şi pe import de tehnologie din Occident.

Creditele occidentale au devenit disponibile în special după admiterea României în GATT (1971) - Acordul General pentru Tarife şi Comerţ -, aderarea ei la Fondul Monetar Internaţional (1972) şi acordarea de către Statele Unite a clauzei naţiunii celei mai favorizate (1975). Deşi România a avut o serie de succese economice, datoriile externe ale ţării au crescut constant ajungând în 1981 la suma record de 13 miliarde dolari. Obiectivul anunţat de Ceauşescu pentru România secolului al XX-lea era societatea multilateral dezvoltată. Propaganda comunistă vorbea chiar de un miracol economic românesc, dar spre deosebire de celelalte miracole - japonez sau german - cel românesc era pur imaginar.

Check Also

Dezvoltarea economică a oraşelor din Dacia romană

Dezvoltarea oraşelor şi a vieţii orăşeneşti a fost legata de bogăţiile agricole sau miniere ale …

Intensificarea exploatării economice a Moldovei şi Ţării Româneşti de către Poarta Otomană în secolul al XVIII-lea

Dominaţia otomană, în forma turco-fanariotă pe care o capătă în veacul al XVIII-lea, se caracterizează …

Situaţia economică, socială şi politică din Moldova şi Ţara Românească în ajunul Revoluţiei de la 1848

Dezvoltarea forţelor de producţie în Ţara Românească şi în Moldova în perioada premergătoare anului 1848 …

Mijloacele culturale şi economice ale modernizării României în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea

Cultura a fost un alt aspect de seamă al modernizării României. Literaţi, artişti, oameni de …

Dezvoltarea vieţii materiale şi tendinţele spre formarea statului centralizat dac

S-a spus că cele două secole ce preced cucerirea Daciei de către romani se caracterizează …