Arvinte şi Pepelea, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Arvinte şi Pepelea, de Vasile Alecsandri, este un vodevil.

Scrisă în iarna 1863-1866, „povestea în 1 act”, cum o numea Alecsandri în scrisoarea din 20 martie 1866 adresată lui Alecu Hurmuzachi, a fost publicată mai întâi în „Foaia Societăţii...”, nr. 3-5 din martie-mai 1869, apoi, cu modificări însemnate, în „Revista contimporană” din Bucureşti, nr. 1 din ianuarie 1874, şi, în fine, în Opere complete, 1875 (forma iniţială, cu neînsemnate deosebiri).

Ideea acestei poveşti dramatice i-a dat-o scriitorului, cu siguranţă, opera lui Anton Pann, asupra căreia se aplecase adesea şi pe care o preţuia foarte mult, considerând-o „un adevărat tezaur de spiritul şi înţelepciunea poporului român”. „Dacă Anton Pann ar fi mai trăit - scria Alecsandri mai târziu, în articolul Cântice de stea şi „Povestea vorbei de Anton Pann - el singur ar fi fost în stare să scrie poemul naţional al lui Pepelea, acest tip poporal de spiritul glumeţ al românului”.

Piesa a cunoscut numeroase reprezentaţii. Astfel, în toamna anului 1869, a fost jucată pe scena Teatrului de la Copou „în scop de binefacere” - în cadrul unor spectacole organizate de o „societate de diletanţi”, cu care prilej s-a evidenţiat talentul de actriţă al poetei Matilda Cugler; în anul următor, la 27 decembrie 1870, se reprezenta la Cluj, sub titulatura Cuiul în părete, iar în toamna lui 1871 se relua la Iaşi (sub titlul Cuiul din părete).

Vasile Alecsandri

Publicarea piesei în 1874, în „Revista contimporană” din Bucureşti, sub titlul Arvinte şi Pepelea sau Cuiul lui Pepelea, cu o notă a redacţiei care avertiza că lucrarea era „revăzută de autor”, are o semnificaţie deosebită, exprimând o anumită poziţie a scriitorului.

Publicaţia bucureşteană era condusă, după cum se ştie, de Petre Grădişteanu, care rămăsese devotat domnitorului detronat, Alexandru Ioan Cuza. Acest fapt îl apropie pe Alecsandri de revista în care va publica unele din creaţiile sale literare: romanul neterminat Dridri, piesele Arvinte şi Pepelea, Nobila cerşetoare, Concina.

Romanul Dridri, pe care scriitorul îl trimisese spre publicare „Convorbirilor”, nu putuse vedea lumina tiparului în revista ieşeană, probabil datorită poziţiei acesteia faţă de Franţa, înfrântă şi umilită după războiul cu Prusia. Dridri, ca şi Nobila cerşetoare, exprimau ataşamentul lui Alecsandri pentru Franţa, unde îşi aflaseră azil revoluţionarii de la 1848 şi cu al cărei sprijin se pregătise şi unirea Principatelor Române.

Arvinte şi Pepelea, în redacţia publicată în „Revista contimporană”, se deosebeşte mult de cea iniţială, publicată în „Foaia Societăţii” cu cinci ani mai înainte şi reluată în ediţia Socec din 1875. Ea face elogiul eroului popular, năzdrăvanul Pepelea, plin de isteţime, de duh şi încredere în triumful dreptăţii, cuprinzând totodată accente critice cu privire la situaţia politică din ţară, la planurile grandioase ale politicienilor vremii, lipsite de o bază reală.

Finalul piesei este, credem, şi el aluziv, legat de rolul de mediator pe care l-a jucat Alecsandri în vestita polemică dintre „Convorbiri” şi revista bucureşteană. Se ştie că, datorită intervenţiei sale, conflictul s-a potolit, iar unii dintre vechii adversari s-au alăturat, după aceea, în strădania comună de făurire a culturii noastre moderne.

Check Also

„Fost-ai ce-ai fost.” Un principiu estetic al sintaxei române în comparaţiune cu latina şi limbile romanice, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

„Fost-ai ce-ai fost.” Un principiu estetic al sintaxei române în comparaţiune cu latina şi limbile …

Bourel, melc şi culbec. Dacii şi latinii într-o scoică, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Bourel, melc şi culbec. Dacii şi latinii într-o scoică, de B.P. Hasdeu, este un studiu …

Posteritatea latinului „fax” în limba română. Un cuadruplet linguistic, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Posteritatea latinului „fax” în limba română. Un cuadruplet linguistic, de B.P. Hasdeu, este un studiu …

Biea. Cum ziceau românii înainte de a fi luat de la slavi pe „dragă”?, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Biea. Cum ziceau românii înainte de a fi luat de la slavi pe „dragă”?, de …

Scornesc şi stârnesc. Un specimen de necesitatea vechilor texturi pentru orice cercetare linguistică, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Scornesc şi stârnesc. Un specimen de necesitatea vechilor texturi pentru orice cercetare linguistică, de B.P. …