Anularea alegerilor din Moldova din iulie 1857

Dând curs uriaşei mişcări de protest din Principate, puterile favorabile Unirii, în frunte cu Franţa şi Rusia, au cerut anularea alegerilor. Comisarul rus Basily declara colegilor săi că, „dacă nu este înţelegere, vor fi bubuituri de tun”, iar lui Thouvenel i se ordonă să dovedească energie şi să părăsească Constantinopolul în cazul refuzului Porţii de a casa alegerile.

Cea mai înverşunată susţinătoare a alegerilor falsificate era diplomaţia habsburgică, deoarece Austria se temea că n-ar mai fi putut păstra Transilvania dacă se înfăptuia Unirea Principatelor Române dunărene. Consulul Austriei din Iaşi plănui grabnica convocare a Divanului falsificat, chiar şi fără consimţământul Porţii, care putea fi supusă presiunii puterilor favorabile Unirii, dar desfăşurarea evenimentelor a împiedicat traducerea în viaţă a acestei noi uneltiri.

La 18/30 iulie, Poarta a propus amânarea convocării Adunării şi întrunirea unei conferinţe a puterilor la Paris, concesie apreciată de Thouvenel drept derizorie. În timp ce consulii puterilor protestatare aduceau la cunoştinţa caimacamului refuzul lor de a recunoaşte Adunarea ad-hoc, puterile ostile Unirii preconizau încetarea activităţii Comisiei de informare şi chiar renunţarea la convocarea Adunării ad-hoc, propunere respinsă de Franţa la sugestia lui Gorceakov.

Din Iaşi, Godel Lannoy îşi exprima teama că vor izbucni răscoale, unioniştii intenţionând să ridice masele la luptă. Notele categorice ale celor patru puteri au dus la înlăturarea marelui vizir Reşid-paşa şi a ministrului de Externe Ghalib-paşa. Ali-paşa, noul ministru de Externe, propunea la 23 iulie / 4 august o anchetă în urma căreia alegerile din Moldova să fie anulate, în cazul dovedirii falsului. În ziua următoare, cele patru puteri, considerând răspunsul Porţii nesatisfăcător, au rupt legăturile diplomatice cu Turcia.

Ascuţirea relaţiilor dintre marile puteri în legătură cu anularea alegerilor falsificate a dat prilej lui Marx să scoată în evidenţă că marile puteri urmăreau în politica lor faţă de Principate realizarea scopurilor lor expansioniste şi nicidecum sprijinirea luptei poporului român. Marx sublinia că „Poporul român nu este decât un simplu pretext şi nici nu este luat în seamă”. Tensiunea internaţională era gravă; se întrevedea posibilitatea izbucnirii unui conflict.

Dar, deşi Palmerston, primul ministru al Angliei, declara că era gata pentru orice eventualitate, Anglia se găsea stânjenită de marea răscoală care se desfăşura în India, iar Napoleon al III-lea, exponent al intereselor burgheziei franceze, nu era dornic de un război pentru apărarea intereselor Principatelor. Ca să aplaneze diferendul, s-a deplasat la Osborne, în ziua de 25 iulie / 6 august, spre a se întâlni cu regina Victoria şi cu miniştrii englezi. Negocierile s-au încheiat la 28 iulie / 9 august.

Anglia accepta anularea alegerilor, în schimb Napoleon al III-lea renunţa la Unirea deplină, mulţumindu-se ca Principatele să fie dotate cu „instituţiuni organice similare”. P. Kiselev, ambasadorul Rusiei la Paris, arăta că Napoleon, temându-se de republica roşie, preţuia mai mult decât orice alianţa cu Anglia. Poporul român nu va ţine însă în seamă târgul secret al celor două mari puteri, desfăşurându-şi mai departe, până la izbândă, lupta pentru înfăptuirea Unirii. De altfel, este drept că Franţa socotea şi după Osborne aşa-zisa Unire administrativă pe care o acceptase drept un preludiu al Unirii desăvârşite. Dar consecventă pe poziţia susţinerii Unirii depline nu se va arăta în lunile următoare decât Rusia.

Alegerile din Moldova au fost anulate, în urma ordinului pe care Ali-paşa l-a trimis telegrafic lui Vogoride, la 12/24 august. Peste şase zile, un ofis anunţa noile alegeri, iar Vasile Ghica fu destituit de la conducerea Ministerului din Lăuntru. Caimacamul era nevoit să nu se mai opună puternicului curent unionist. Listele electorale au fost revizuite într-un mod larg.

Check Also

Criza fărâmiţării feudale în Moldova (1432-1457)

Perioada cuprinsă între moartea lui Alexandru cel Bun şi urcarea pe tron a lui Ştefan …

Epilogul acţiunii eteriste în Moldova

Conducătorii trupelor eteriste din această provincie, C. Pendedeca (ce fusese trimis de Ipsilanti în luna …

Campania regelui Ioan Albert în Moldova (1497)

Pregătită din vreme, campania regelui Ioan Albert din toamna anului 1497 a reprezentat pentru Moldova …

Manufacturile în Moldova şi Ţara Românească în secolul al XVIII-lea

Apariţia manufacturilor este semnul premergător al orânduirii capitaliste. „Atelierele cu un număr de muncitori mai …

Rusia şi mişcările populare din Moldova (1574-1593)

Tendinţele antiotomane ale politicii externe ruse începeau cunoscute de opinia publica europeana, care vedea în …