Anta Raluca Buzinschi

Anta Raluca Buzinschi (15 aprilie 1964, Bacău - 13 iunie 1983, Bucureşti) - poetă. Este fiica profesoarei Carmen Florica Buzinschi (născută Krantz), redactor la Editura Didactică şi Pedagogică, şi a scriitorului Corneliu Buzinschi.

După primii trei ani ai vieţii petrecuţi la Bacău, se mută cu familia la Bucureşti, unde urmează cursurile liceale la Colegiul „Sf. Sava” şi Liceul „Gheorghe Şincai”, perioadă de lecturi precoce, în original, din literaturile engleză, americană şi franceză, cu încercări de tălmăcire a unor texte dintre cele mai dificile. Apariţiile în periodice sunt postume: în „Luceafărul”, la o lună de la moartea sa, în „România literară”, „Cronica”, „Jalons” (transpuneri în franceză de Constantin Crişan), „Art et Poesie”, „New York Span” (în engleză de Sandra-Marina Bădulescu şi Phil Shepherd), „Căminul românesc” (Geneva) şi altele.

Versuri pentru aer, volum de asemenea postum, apărut în 1986, reuneşte, în selecţia lui Nicolae Manolescu, peste o sută de poeme dispuse pe cicluri intitulate chiar de poetă, şi alcătuieşte, împreună cu un al doilea volum, publicat în 1989, opera lăsată de Buzinschi. Subiectivizată pregnant, lirica sa - în multe cazuri constituită pe un nucleu narativ sau livresc: fapte de viaţă şi informaţie culturală din registre variate - porneşte de la evenimente personale şi mitologeme puţin răsturnate (cu ecouri blagiene şi soresciene). Primele creaţii sunt uşor neguroase, tentative de evaziune dintr-o lumină aridă de care poeta are oroare.

Un vag presentiment al extincţiei se ghiceşte în autoironia abia schiţată cu care moartea e imaginată ca evadare în oniric (Cărarea pierdută) sau ca zbor nocturn şi împlinire nupţială totodată (Nevinovăţie). Închipuindu-se oarbă, poeta refuză o realitate dureroasă şi plonjează într-o spiritualitate ce nu mai este imanentă, ci paralelă, desprinsă de mundan: „Lăsaţi lucrurile la locul lor... / Să nu vă sperie paşii care au fost, / Eu voi veni întreagă şi astrală, / Închisă-n mine, sâmbure cu rost. / Şi ostenită de-nveliş şi goală, / Mă voi culca alăturea de voi / Privind la zborul păsării din mine / Cea care-am fost şi sunt cât sunteţi voi. / Cum aş mai vrea să fiu, pierzarea de mă lasă, / M-au ars singurătatea şi lumina. / [...] Sfios mă voi desprinde picătură / Şi voi apune-n regii plopi. / Mai la zenit va fi plecarea mea din urmă... / Presimt singurătatea mea în zbor”.

O etapă a acestei lirici este transformarea poetei în „preoteasă a luminii”; fiinţa care avusese oroare de solar încearcă o transgresare a „condiţiei de lut”, o trecere în număr (sugestie pitagoreică, pe filiera poeziei lui Nichita Stănescu), ca în ciclul Cele nouă cercuri ale spiralei. Dar realitatea corosivă, urâtul agresiv nu sunt abolite definitiv şi încă mai persistă groaza de vacuitate (Întorc privirea spre cele patru zări).

Motivele solitudinii şi plecării sunt recurente în majoritatea ciclurilor, simboluri precum masca de lut sau de piatră (ca semn al identităţii amorfe, primare şi nespiritualizate), cuvântul (mai degrabă ca mijloc magic), poarta, ochiul (ca substitut reciproc cu piatra), spirala. Uneori, în plan formal, răzbat ecouri din creaţiile lui Ion Caraion sau Cezar Ivănescu, alteori cadenţele sunt ludic folclorice sau argheziene şi barbiene, dar Buzinschi încearcă să evite actul mimetic, chiar dacă uneori asumarea intelectivă nu e săvârşită. Un ultim poem, mărturie a unei conştiinţe, iese din sfera ciclurilor şi încheie o viaţă şi o operă mult prea scurte (Posteritate).

Opera literară

  • Versuri pentru aer, I-II, ediţie îngrijită şi prefaţă de Nicolae Manolescu, Bucureşti, 1986-1989; ediţia (Vers pour l’air), traducere şi postfaţă de Constantin Crişan, prefaţă de Eugen Simion, Bucureşti, 1996.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …