Andrei Brezianu

Andrei Brezianu (14 noiembrie 1934, Bucureşti) - eseist, prozator şi traducător. Este fiul Adinei (născută Assan) şi al lui Barbu Brezianu, scriitor şi critic de artă; Dominic Brezianu este fratele lui mai mic. Este căsătorit cu scriitoarea Alexandra Târziu. A urmat Liceul Francez (1945-1948), apoi Liceul „I.L. Caragiale” din Bucureşti (1948-1952). După bacalaureat, lucrează un an ca muncitor pe şantiere de construcţie, pentru a se putea înscrie în 1953 la Universitatea din Bucureşti. După numai un an de filologie clasică, se înscrie la Institutul Teologic Romano-Catolic din Alba Iulia, continuându-şi studiile la Iaşi, unde obţine licenţa în 1959.

Între 1960 şi 1964 lucrează iarăşi ca muncitor în cadrul unor cooperative de artă aplicată. În 1964, odată cu renunţarea la „dosarele de origine socială”, se înscrie la secţia engleză-română a Institutului de Limbi şi Literaturi Străine al Universităţii din Bucureşti, absolvind în 1969. Între 1970 şi 1985, lucrează ca redactor principal pentru literaturile engleză şi americană la revista „Secolul 20”.

În 1981, îşi susţine doctoratul în filologie cu teza Swift and His Romanian Speaking Audiences Before 1944, tratând receptarea timpurie a marelui scriitor englez în cultura română. În 1985, este numit fellow commoner la Churchill College (Cambridge, Marea Britanie), pentru ca în 1986, ajuns în Statele Unite ale Americii, să fie angajat la postul de radio Vocea Americii, unde, după puţin timp, devine redactor-şef, apoi şeful secţiei de limba română, în 1990 şi 1991, predă ca lector asociat cursuri de literatură comparată la Catholic University of America (Washington).

Este unul dintre autorii volumului România. A Case in Dynastic Communism (New York, 1989), precum şi editor al lucrării Historical Dictionary ofthe Republic of Moldova (Lanham-Londra, 2000). Debutează în 1967, în „Tribuna”, cu două poeme traduse din scriitorul american Wallace Stevens, iar în volum, în 1971, cu Povestea unui poloboc, satire şi alte pamflete de Jonathan Swift, la care semnează traducerea, introducerea şi aparatul critic. A colaborat cu studii de istorie literară, eseuri, proză, traduceri la revistele „Secolul 20”, „Transilvania”, „Luceafărul”, „Synthesis”, „Revue des etudes sud-est europeennes”, „Agora”, „Meridian” etc.

Volumul de eseuri Odiseu în Atlantic (1977; Premiul Uniunii Scriitorilor), consacrat spiritualităţii engleze, îl defineşte pe Brezianu drept un analist erudit, meticulos şi riguros, atras în special de operele „deschise”, ce lasă locul unor interpretări multiple. Din chiar acest prim volum se conturează preocupările constante ale carierei viitoare: interesul pentru opera lui Swift, din care vor rezulta o ediţie critică şi o teză de doctorat, şi afinitatea pentru opera lui James Joyce, în legătură cu care aduce şi un element inedit, dacă nu chiar spectaculos.

Astfel, mergând cu scrupul detectivistic pe urma unui sumar indiciu literar, eseistul dovedeşte că Joyce pornea în toate componentele scrisului său de la realitate: cartea scrisă de căpitanul Hozier despre războiul de la 1877, carte ce se afla pe un raft al locuinţei lui Leopold Bloom (Ulysses), există în realitate, un exemplar găsindu-se la British Museum.

Următorul volum, Ieşirea la ţărmuri (1978), a fost receptat ca un roman mitic, ca o istorie alegorică. Deşi subiectul este axat pe Războiul de Independenţă de la 1877, tratat cu abundenţă de date, totul este, de fapt, în maniera lui Joyce din Ulysses, inventat: născocire savantă a unui joc intelectual cât se poate de serios. Numeroase trimiteri livreşti, mulţimea simbolurilor şi a emblemelor fac din acest volum o scriere „cu cheie”, ce poate fi citită „ca un mic tratat de istorie scris cu procedeele prozei lui Borges” (Sorin Titel).

Acelaşi demers romanesc este folosit şi în Castelul Romanului. Etymologicum parvum (1981), o naraţiune insolită de tip fantastic. Eroul, Logographus, porneşte într-o călătorie iniţiatică în misteriosul Castel al Romanului, o fortăreaţă ce păzeşte cu stricteţe o altă realitate, închisă, severă, aristocratică. Drumul este anevoios, iniţierea e plină de primejdii şi obstacole, dar, acestea odată depăşite, se poate atinge acea nouă realitate, care, deşi născocită, poate fi mai reală decât prima.

Din această perspectivă, lectura devine o adevărată expediţie, un proces de iniţiere, în care probele de foc sunt chiar romanele, cu tâlcul lor ascuns. Tipul de scriitură practicat aici se aseamănă şi uneori chiar trimite la scrierile lui Jorge Luis Borges şi Hermann Hesse. Brezianu este, de asemenea, autorul a numeroase antologii şi traduceri din literatura engleză şi americană.

În versiunea lui, a fost pusă în scenă, în stagiunea 1985-1986, la Teatrul „Constantin Nottara” din Bucureşti, piesa Cum vă place, de William Shakespeare, iar Democraţia de Iosip Brodsky a fost jucată, în 1991-1992, la Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea.

Opera literară

  • Odiseu în Atlantic, Cluj Napoca, 1977;
  • Ieşirea la ţărmuri, Bucureşti, 1978;
  • Castelul Romanului. Etymologicum parvum, Bucureşti, 1981;
  • Translaţii, Cluj Napoca, 1982.

Ediţii

  • Războiul Independenţei. 1877-1878, Bucureşti, 1977.

Traduceri

  • Jonathan Swift, Povestea unui poloboc, satire şi alte pamflete, introducerea traducătorului, Bucureşti, 1971; Jurnal pentru Stella, introducerea traducătorului, Bucureşti, 1973; Călătoriile lui Gulliver. Povestea unui poloboc şi alte satire, Bucureşti, 1985 (în colaborare cu Leon Leviţchi);
  • Erich Segal, Poveste de iubire, introducerea traducătorului, Bucureşti, 1972;
  • Sidney Geist, Brâncuşi, Bucureşti, 1973;
  • Robert Stone, Sala oglinzilor, introducerea traducătorului, Bucureşti, 1974 (în colaborare);
  • Antologia eseului englez, I-II, Bucureşti, 1975 (în colaborare);
  • Istoria criticii literare moderne. 1750-1950, Bucureşti, 1979 (în colaborare);
  • Eugen Jebeleanu, Groapa cu lei - The Lions’ Den, ediţie bilingvă, prefaţă de Lucian Raicu, Bucureşti 1980;
  • Kostas Assimakopoulos, Omoruri în Sparta, Bucureşti, 1983 (în colaborare cu Ecaterina Sismanoglu);
  • Thomas a Kempis, Imitaţiunea lui Cristos, Bucureşti, 1992.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …