Alecsandri-linguist, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Alecsandri-linguist, de B.P. Hasdeu, este un studiu lingvistic a cărui primă ediţie a fost publicată în „Columna lui Traian” din februarie 1877.

  • Sextil Puşcariu, Limba română, II, Rostirea, 1959, crede că ,,vultur... stă în loc de vulture şi vine din lat. vulturem, iar al doilea [vultur] derivă din lat. vulturius”; acelaşi etimon pentru var. vultur e dat de Cihac; nu este exclusă nici părerea lui Hasdeu că ambele variante accentuate ar descinde din lat. vulturius, iar deplasarea pe prima silabă a accentului ar fi un fapt propriu graiului moldovenesc (comp. munt. bolnav, mold. bolnav etc.).

  • Hasdeu tratează laolaltă fenomenul rotacismului lui -n- cu cazurile de asimilaţie şi disimilaţie a lui n.

  • Arom. virghiră nu se poate explica, din cauza lui n>r, decât prin alb. virgjere (Tache Papahagi în Dicţionarul dialectului român).

B.P. Hasdeu

  • Părerea lui Hasdeu că rom. vergură provine dintr-un latin arhaic virgone nu poate fi acceptată din cauza accentului (vergură) şi mai ales a lui -r-; nu există cuvinte de origine latină conservate până astăzi cu rotacismul lui n. Vergură descinde mai degrabă dintr-un derivat diminutival al lui virgo: virgula. Sufixul -ur(e), -ură, de origine latină, îşi găseşte un sprijin într-un sufix identic la cuvinte de provenienţă traco-dacă: comp. cuvinte] e barbure, fagur, graur, ghindură, lingură, păstură, scindară, fumur(ă) (conferă Giorge Pascu, Sufixele româneşti, Bucureşti, 1916) cu abure, balaure, brusture, mugure, strugure, sâmbure, viezure, mazăre, măgură, mătură, negură (conferă Grigore Brâncuş), ambele categorii având sufixul neaccentuat.

  • Se crede că numele dace Bersovia, Berzovim, Berzobim stau la baza lui Bârzava de azi, numele unui râu în Banat (conferă Vasile Pârvan, Getica; Alexandru Philippide, Originea românilor; Theodor Capidan, în „Langue et littérature”, nr. 1-2 din 1943 (conferă şi Istoria limbii române din1969); explicaţia aceasta implică dificultăţi fonetice.

Vasile Alecsandri

Despre alb. vajzë „fată” (şi varianta veche şi dialectală varzë, varëzë) s-a scris mult. Cuvântul este clar un diminutiv cu sufixul -zë de la o temă var-, pe care Cabej o leagă de subst. varrë „plagă, rană, zgârietură; dungă pe stofă”, care ar fi căpătat sensul figurat de „cunus” şi apoi, prin sinecdocă, pe cel de „jeune fille”.

Check Also

„Fost-ai ce-ai fost.” Un principiu estetic al sintaxei române în comparaţiune cu latina şi limbile romanice, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

„Fost-ai ce-ai fost.” Un principiu estetic al sintaxei române în comparaţiune cu latina şi limbile …

Bourel, melc şi culbec. Dacii şi latinii într-o scoică, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Bourel, melc şi culbec. Dacii şi latinii într-o scoică, de B.P. Hasdeu, este un studiu …

Posteritatea latinului „fax” în limba română. Un cuadruplet linguistic, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Posteritatea latinului „fax” în limba română. Un cuadruplet linguistic, de B.P. Hasdeu, este un studiu …

Biea. Cum ziceau românii înainte de a fi luat de la slavi pe „dragă”?, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Biea. Cum ziceau românii înainte de a fi luat de la slavi pe „dragă”?, de …

Scornesc şi stârnesc. Un specimen de necesitatea vechilor texturi pentru orice cercetare linguistică, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Scornesc şi stârnesc. Un specimen de necesitatea vechilor texturi pentru orice cercetare linguistică, de B.P. …