Monthly Archives: martie 2018

Portretul literar al personajului Mihai Viteazul din „Românii supt Mihai-Voievod Viteazul”, de Nicolae Bălcescu

Nicolae Bălcescu a fost om politic, istoric, scriitor şi unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai revoluţiei de la 1848. În opera sa, Bălcescu a slăvit vitejia românească şi a evocat figura marelui voievod Mihai Viteazul (domnitor al Ţării Româneşti între anii 1594 şi 1601), care capătă aură legendară atât pentru victoria în lupta de la Călugăreni împotriva turcilor, cât şi pentru încercarea lui de a uni ţările române. Principala creaţie, Românii supt Mihai-Voievod Viteazul, sintetizează personalitatea complexă a lui Nicolae Bălcescu sub toate aspectele: istoric, sociolog, filozof şi scriitor. Figura lui Mihai Viteazul ocupă centrul cărţii, de unde reiese …

Read More »

Portretul literar al personajului principal Domnu Trandafir din povestirea „Domnu Trandafir”, de Mihail Sadoveanu

Mihail Sadoveanu a creat o proză epico-lirică, în care se evidenţiază, cu mare forţă de evocare, particularităţile moldoveanului blând şi înţelept, simbolizându-l, parcă, pe acest scriitor masiv, „cu surâs blajin”, care „stă în mijlocul unui popor, zâmbind părinteşte generaţiilor, mereu altele, necontenit actual, venind din trecut şi păşind spre viitor”. (George Călinescu) Sadoveanu a fost fascinat de anii copilăriei, a descifrat literele din abecedarul lui Creangă şi, ca şi acest mare povestitor, a evocat figura luminoasă a învăţătorului său de la şcoala din Paşcani, Mihai Busuioc, care l-a inspirat în conturarea personajului principal, real şi eponim (care dă numele operei) …

Read More »

Portretul literar al personajului principal Ştefan cel Mare din romanul „Fraţii Jderi”, de Mihail Sadoveanu

Mihail Sadoveanu este creatorul romanului istoric în literatura română. În opera sa, prozatorul ilustrează trei secole din istoria Moldovei: secolul al XV-lea (Ştefan cel Mare), secolul al XVI-lea (Ion Vodă cel Viteaz), secolul al XVII-lea (Ştefan Tomşa, Vasile Lupu, Duca-Vodă). Viziunea lui Sadoveanu asupra istoriei este aceea a unui proces complex, cu perioade de ascensiune sau decădere, într-o succesiune imprevizibilă. El realizează o armonizare a contrariilor, îmbinând epopeea, eroicul şi grandiosul cu maleficul, nesemnificativul, antieroicul. Pentru Sadoveanu, aşadar, istoria înseamnă progres, civilizaţie, modernizare, stabilitate politică, evoluţie economică dar şi regres, primitivism, tiranie, instabilitate politică şi sărăcie. Prozatorul are harul de …

Read More »

Caracterizarea personajului principal Ştefan cel Mare din romanul „Fraţii Jderi”, de Mihail Sadoveanu

În conturarea personalităţii lui Ştefan cel Mare (a trăit între anii 1429-1504 şi a domnit în Moldova între 1457-1504), Mihail Sadoveanu preia maniera şi trăsăturile din portretul alcătuit de cronicarul Grigore Ureche în Letopiseţul Ţării Moldovei: „Fost-au Ştefan-Vodă om nu mare la statu, mânios şi de grabă vărsătoriu de sânge nevinovat; de multe ori la ospeţe omorâea fără judeţu. Amintrilea era un om întreg la fire, neleneşu, şi lucrul său îl ştia a-l acoperi, şi unde nu gândeai, acolo îl aflai. La lucruri de războaie meşter, unde era nevoie, însuşi se vârâia, ca văzându-l ai săi, să nu îndărăpteze, şi …

Read More »

Caracterizarea personajului Zoe Trahanache din drama „O scrisoare pierdută”, de I.L. Caragiale

I.L. Caragiale a rămas definitiv în literatura română printr-o operă monumentală, alcătuită din comedii, nuvele, momente şi schiţe, prin intermediul cărora scriitorul face o adevărată radiografie a societăţii româneşti, inaugurând o epocă literară de înaltă valoare artistică, atât din punct de vedere tematic, cât şi al limbajului surprins cu măiestrie neegalată până astăzi. Caragiale satirizează sclipitor incultura, imoralitatea, corupţia, prostia omenească în cea mai largă accepţie a cuvântului, toate acestea fiind îmbrăcate în mantia transparentă a unei spoieli de cultură, a unui parvenitism provocator, atitudini ce se manifestă nu la indivizi izolaţi, ci la întregi categorii sociale. Comedia O scrisoare …

Read More »

Caracterizarea personajului Ziţa din drama „O noapte furtunoasă”, de I.L. Caragiale

Dramaturg şi prozator, I.L. Caragiale a fost un observator lucid şi ironic al societăţii româneşti din vremea lui, un scriitor realist şi moralizator, dovedind un spirit de observaţie necruţător pentru cunoaşterea firii umane, de aceea personajele lui trăiesc în orice epocă prin vicii, impostură, ridicol şi prostie. El foloseşte cu măiestrie ironia, satira şi sarcasmul, pentru a ilustra moravurile societăţii româneşti şi a contura personaje dominate de o tară (defect) morală reprezentativă pentru tipul şi caracterul uman. Întrucât Caragiale a dat viaţă unor tipuri umane memorabile, unor tipologii unice în literatura română, Garabet Ibrăileanu afirma că dramaturgul face „concurenţă stării …

Read More »

Caracterizarea personajului Zaharia Trahanache din drama „O scrisoare pierdută”, de I.L. Caragiale

O scrisoare pierdută, de I.L. Caragiale, este o comedie realistă de moravuri sociale şi politice, ilustrând dorinţa de parvenire a burgheziei în timpul campaniei electorale pentru alegerea de deputaţi. Pe fondul agitaţiei oamenilor politici aflaţi în campanie electorală, se nasc conflicte între reprezentanţii opoziţiei – Caţavencu şi grupul de „intelectuali independenţi” – şi membrii partidului de guvernământ – Ştefan Tipătescu, Zoe, Zaharia Trahanache, Farfuridi şi Brânzovenescu, personaje ridicole puse în situaţii comice, cu scopul de a satiriza moravurile sociale şi politice ale vremii. Personajele sunt tipologii umane şi fac „concurenţă stării civile” (Garabet Ibrăileanu), fiecare dintre ele având o trăsătură …

Read More »

Vitoria şi Nechifor Lipan din romanul „Baltagul”, de Mihail Sadoveanu – o pereche de iniţiaţi (caracterizarea personajelor literare)

Vitoria şi Nechifor Lipan formează o pereche de iniţiaţi. La naştere, pe băiat îl botezaseră Gheorghe, dar pe la patru ani, fiind grav bolnav de „hidropică”, mama lui îl vânduse simbolic vrăjitoarei, pe un bănuţ de aramă, trecându-l peste fereastra casei ca peste un prag al morţii. Tot atunci, vrăjitoarea îi schimbase numele din Gheorghe în Nechifor, „ca să nu-l mai cunoască bolile şi moartea”. Caracterizarea personajului principal Vitoria Lipan din romanul „Baltagul”, de Mihail Sadoveanu Când a găsit rămăşiţele lui Nechifor, Vitoria a dat un ţipăt cutremurător, chemându-l pe numele de botez, Gheorghiţă, speriindu-l astfel pe băiatul ei, care …

Read More »

Caracterizarea personajului principal Vitoria Lipan din romanul „Baltagul”, de Mihail Sadoveanu

Romanul Baltagul, de Mihail Sadoveanu, este un adevărat „poem al naturii şi al sufletului omului simplu, o «Mioriţă» în dimensiuni mari” (George Călinescu). Versul motto, „Stăpâne, stăpâne, / Mai chiamă şi-un câne”, argumentează viziunea mioritică a morţii, căreia Sadoveanu îi dă o nouă interpretare, aceea a existenţei duale ciclice, succesiunea fundamentală de la viaţă la moarte şi din nou la viaţă. Romanul Baltagul a fost scris în numai 17 zile şi publicat în noiembrie 1930, când Mihail Sadoveanu împlinea 50 de ani, fiind primit cu „un ropot de recenzii entuziaste” de către exegeţii vremii. Romanul este tradiţional, întrucât ilustrează lumea …

Read More »

Caracterizarea personajului secundar Vidra din drama „Răzvan şi Vidra”, de B.P. Hasdeu

B.P. Hasdeu, spirit enciclopedic, se înscrie în descendenţa marilor personalităţi culturale ale românilor, fiind preocupat de istoria patriei asemenea lui Miron Costin, Dimitrie Cantemir şi Ion Heliade Rădulescu. Monografia dedicată lui Ioan-Vodă cel Cumplit (1865) sau lucrarea ştiinţifică Istoria critică a românilor (1873) urmează direcţiile trasate de „Dacia literară”, ilustrând totodată interesul deosebit al scriitorului pentru adevărul istoric, pentru evocarea unor evenimente şi personalităţi istorice reprezentative pentru neamul românesc. Prin piesa Răzvan şi Vidra (1867) Hasdeu poate fi considerat creatorul dramei istorice româneşti, deoarece încercările literare anterioare ale lui Bolliac, Asachi sau Bolintineanu nu au o valoare artistică deosebită. Răzvan …

Read More »