Monthly Archives: februarie 2018

Caracterizarea personajului colectiv Norodul din nuvela „Alexandru Lăpuşneanul”, de Costache Negruzzi

Prima nuvelă istorică din literatura română, Alexandru Lăpuşneanul, de Costache Negruzzi, apare la 30 ianuarie 1840, în primul număr al revistei „Dacia literară”, înscriindu-se într-una dintre direcţiile imprimate de programul acesteia, Introducţie, conceput de Mihail Kogălniceanu şi anume inspirarea scriitorilor din istoria patriei. Pentru crearea acestei nuvele, Negruzzi se inspiră, în principal, din cronica lui Grigore Ureche. Tema nuvelei ilustrează evocarea unei perioade agitate din istoria Moldovei, a doua domnie a lui Alexandru Lăpuşneanul (1564-1569). Costache Negruzzi creează, în literatura română, primul personaj colectiv realizat pentru prima oară după regula de mişcare şi de gândire unitară, surprinzând psihologia masei ţărăneşti …

Read More »

Caracterizarea personajului principal Nică din romanul „Amintiri din copilărie”, de Ion Creangă

Opera Amintiri din copilărie, de Ion Creangă, ilustrează evocarea vieţii satului românesc din a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi anume a satului Humuleşti, cu oamenii lui, „gospodari tot unul şi unul”. Întâmplările şi evenimentele nu sunt relatate într-o ordine cronologică, ci sunt selectate acele fapte ce devin momente de referinţă în conturarea eroului, a „copilăriei copilului universal”. (George Călinescu) Romanul compune universul ţărănesc al moldovenilor, în centrul căruia se află Nică, personajul care parcurge un proces de formare a personalităţii sub acţiunea educaţiei şi a experienţei dobândite, evoluând de la băiatul „prizărit” şi „ruşinos” la adolescentul nevoit să …

Read More »

Caracterizarea personajului secundar Negru-Vodă din balada „Monastirea Argeşului”, de Vasile Alecsandri

Balada populară Monastirea Argeşului a fost publicată – alături de Mioriţa, Toma Alimoş şi Dolca – de Vasile Alecsandri în prima culegere de creaţii populare româneşti din 1852, intitulată Poezii populare. Balade (Cântice bătrâneşti) adunate şi îndreptate de Vasile Alecsandri. Valoarea artistică a acestor creaţii folclorice a fost – probabil – motivul pentru care Alecsandri a aşezat la începutul culegerii de „nestemate” populare un motto devenit celebru: „Românul e născut poet”. Balada populară Monastirea Argeşului ilustrează mitul estetic în literatura populară şi are la bază credinţa că nimic durabil şi unic prin frumuseţe nu se poate clădi fără sacrificiul de sine …

Read More »

Caracterizarea personajului Neculai Isac din povestirea „Fântâna dintre plopi”, de Mihail Sadoveanu

Neculai Isac, originar din Bălăbăneşti, ţinutul Tutovei, este naratorul-personaj (narator autodiegetic) al povestirii Fântâna dintre plopi, de Mihail Sadoveanu, care povesteşte la persoana I întâmplarea nefericită din tinereţe. Portretul fizic este alcătuit în mod direct de către naratorul obiectiv (heterodiegetic) care descrie un „om ajuns la cărunteţă, dar se ţine drept şi sprinten pe cal”. Faţa negricioasă, mustăcioara tunsă, nasul vulturesc şi sprâncenele întunecoase „arată încă frumuseţi şi bărbăţie”, deşi ochiul drept era închis şi-i dădea un aer „trist şi straniu”. Caracterizarea directă făcută de către personajul comun, comisul Ioniţă, conturează, în antiteză, portretul protagonistului. în tinereţe, „acest mazâl” era …

Read More »

Caracterizarea personajului secundar Nechifor Lipan din romanul „Baltagul”, de Mihail Sadoveanu

Romanul Baltagul, de Mihail Sadoveanu, a apărut în noiembrie 1930 şi este un adevărat „poem al naturii şi al sufletului omului simplu, o «Mioriţă» în dimensiuni mari” (George Călinescu). Versul motto, „Stăpâne, stăpâne, / Mai chiamă şi-un câne”, argumentează viziunea mioritică a morţii, căreia Sadoveanu îi dă o nouă interpretare, aceea a existenţei duale ciclice, succesiunea existenţială de la viaţă la moarte şi din nou la viaţă. Romanul Baltagul a fost scris în numai 17 zile şi publicat în 1930, când Mihail Sadoveanu împlinea 50 de ani, fiind primit cu „un ropot de recenzii entuziaste” de către exegeţii vremii. Romanul …

Read More »

Caracterizarea personajului Năstasă Bolomir din povestirea „Balaurul”, de Mihail Sadoveanu

Caracteristici Personajul principal al povestirii Balaurul, de Mihail Sadoveanu, este boierul Nastasă Bolomir, naratorul fiind moş Leonte Zodierul, care fusese martor al întâmplării petrecute cu multă vreme în urmă, pe când el era copil. Nastasă Bolomir este un personaj real, cu trăsături negative puternic conturate, care intră în luptă cu un personaj fabulos, Irinuţa, povestirea având trăsături de basm, pentru că în final este învins răul. Balaurul, de Mihail Sadoveanu (comentariu literar, rezumat literar) Caracteristicile lui Bolomir compun un personaj negativ, acesta este crud şi nemilos, deoarece înfricoşase toate femeile din sat prin comportamentul plin de răutate pe care-l avusese …

Read More »

Caracterizarea personajului Nae Caţavencu din drama „O scrisoare pierdută”, de I.L. Caragiale

I.L. Caragiale a rămas definitiv în literatura română printr-o operă monumentală, alcătuită din comedii, nuvele, momente şi schiţe, prin intermediul cărora scriitorul face o adevărată radiografie a societăţii româneşti, inaugurând o epocă literară de înaltă valoare artistică, atât din punct de vedere tematic, cât şi al limbajului surprins cu măiestrie neegalată până astăzi. Sarcastic şi necruţător, Caragiale satirizează sclipitor incultura, imoralitatea, corupţia, prostia omenească în cea mai largă accepţie a cuvântului, toate acestea fiind îmbrăcate în mantia transparentă a unei spoieli de cultură, a unui parvenitism provocator, atitudini ce se manifestă nu numai la indivizi izolaţi, ci la întregi categorii …

Read More »

Caracterizarea personajului secundar Moţoc din nuvela „Alexandru Lăpuşneanul”, de Costache Negruzzi

Moţoc, personaj secundar al nuvelei istorice Alexandru Lăpuşneanul de Costache Negruzzi, este un boier lacom şi nemilos, avid de putere şi de avere, individualizându-se, mai ales, prin viclenie, fiind deprins a se ciocoi la toţi domnii”. Moţoc are atestare istorică, el fiind menţionat în mai multe documente, dar Costache Negruzzi construieşte personajul având ca sursă de inspiraţie Letopiseţul Ţării Moldovei scris de Grigore Ureche. În timpul primei domnii a lui Alexandru Lăpuşneanul (1552-1561), Moţoc „fu atotputernic şi credincios tronului”, însă către sfârşitul perioadei, „Moţoc este corupt şi adus a trăda în luptă pe domnitorul seu, care, învins, fuge în josul …

Read More »

Caracterizarea personajului secundar Mioriţa din balada „Mioriţa”, de Vasile Alecsandri

Balada populară Mioriţa a fost culeasă de Alecu Russo de la nişte păstori din munţii Vrancei, pe când se afla în exil la Soveja şi publicată în 1852 în prima culegere de Poezii poporale. Balade (Cântice bătrâneşti) adunate şi îndreptate de Vasile Alecsandri, al cărei motto a devenit celebru: „Românul e născut poet”. Personajele, reale ori fabuloase, au atitudini specifice în naraţiunea baladei, în funcţie de rolul pe care îl atribuie autorul anonim fiecăruia în parte: cei doi ciobani pun la cale un omor, oiţa năzdrăvană este îngrijorată pentru viaţa stăpânului, ciobănaşul moldovean priveşte moartea cu seninătate, iar măicuţa bătrână …

Read More »

Caracterizarea personajului principal Mihai Viteazul din balada „Paşa Hassan”, de George Coşbuc

George Coşbuc este unul dintre poeţii reprezentativi pentru literatura Transilvaniei, a cărui originalitate constă în ilustrarea lumii satului ardelean, a unei realităţi istorice cu totul aparte în ceea ce priveşte lupta constantă şi îndelungată a poporului pentru libertate naţională. Balada Paşa Hassan, evocă eroismul voievodului Mihai Viteazul în lupta de la Călugăreni (1595), purtată împotriva oştirii turceşti, conduse de Paşa Hassan. Antiteza şi hiperbola sunt principalele procedeele artistice prin care George Coşbuc construieşte personalităţile memorabile ale celor doi conducători de oştiri. Titlul baladei nu reprezintă numele personajului principal, ci, intitulată de Coşbuc Paşa Hassan, atrage atenţia asupra conducătorului otoman, cu …

Read More »