Monthly Archives: februarie 2018

Caracterizarea personajului Prinţul Maxenţiu din romanul „Concert din muzică de Bach”, de Hortensia Papadat-Bengescu

Romanul Concert din muzică de Bach este al doilea din ciclul Hallipilor şi a apărut în anul 1927, fiind una dintre cele mai realizate creaţii din întreaga proză a Hortensiei Papadat-Bengescu (1876-1955). Toate romanele acestui ciclu urmăresc destinul Hallipilor, al rudelor şi prietenilor lor, care fac parte din lumea mondenă a Capitalei, aşa-zisa „lume bună”, o faună care este compusă mai ales din snobi şi mai puţin din aristocraţi adevăraţi, exagerat stilizaţi. George Călinescu a interpretat magistral esenţa psihologică a personajelor: „Un aspect caracteristic al acestei lumi este că indivizii nu sunt preocupaţi de bani decât la început, în momentul …

Read More »

Caracterizarea personajului principal Prâslea din basmul „Prâslea cel voinic şi merele de aur”, de Petre Ispirescu

Specie de mare întindere a epicii populare, basmul este o naraţiune anonimă în proză, în care întâmplările reale se îmbină cu cele fantastice, armonizare din care reiese principala modalitate estetică a acestei creaţii folclorice, fabulosul. Personajele basmului popular sunt fiinţe imaginare, înzestrate cu puteri supranaturale, ce întruchipează binele şi răul, din a căror confruntare iese învingător, întotdeauna, binele. Cadrul de desfăşurare a acţiunii este fantastic, alcătuit, de regulă, din lumea reală şi „tărâmul celălalt”, specificul mitologic fiind ilustrat prin cifre simbolice şi obiecte cu puteri magice. Basmele populare româneşti cultivă vitejia umană, frumuseţea fizică şi morală concentrate în eroul principal, …

Read More »

Caracterizarea personajului principal Popa Tanda din nuvela „Popa Tanda”, de Ioan Slavici

Proza lui Ioan Slavici conturează o frescă a moravurilor şi a comportamentului specifice locuitorilor din Ardeal, o lume în care triumfă binele şi adevărul, cinstea şi dreptatea, norme etice pe care omul trebuie să le respecte. Prozator ardelean, precursor al lui Liviu Rebreanu, Slavici este un autor moralist, un fin psiholog, un creator de tipologii. După cum el însuşi mărturiseşte, este adept înflăcărat al lui Confucius (551-479 î.Hr.), creatorul unui sistem filozofic etic şi social, cu valoroase idei umaniste. Conceptul fundamental în etica sa îl constituie „omenia” („jen”), adică „respectarea omului în om”. Ioan Slavici aplică în opera sa principalele …

Read More »

Caracterizarea personajului principal Pietro Gralla din drama „Act veneţian”, de Camil Petrescu

Camil Petrescu este un scriitor analitic atât în romane, cât şi în piesele de teatru, construind personaje frământate de idealuri ce rămân la stadiul de teorie, intelectuali trăind în lumea ideilor pure, care sunt imposibil de aplicat în realitatea concretă. Concepţia lui Camil Petrescu despre drama umană evidenţiază ideea că „o dramă nu poate fi întemeiată pe indivizi de serie, ci axată pe personalităţi puternice, a căror vedere îmbrăţişează zone pline de contraziceri”, că personajele nu sunt caractere, ci cazuri de conştiinţă, personalităţi plenare, singurele care pot trăi existenţa ca paradox: „Câtă luciditate, atâta existenţă şi deci atâta dramă”. Pietro …

Read More »

Caracterizarea personajelor ieroglifice din romanul „Istoria ieroglifică”, de Dimitrie Cantemir

Istoria ieroglifică a fost elaborată de Dimitrie Cantemir între anii 1703-1705. Lucrarea este un roman alegoric, un pamflet politic, o fabulă şi un eseu filozofic, fiind printre puţinele opere scrise de Cantemir în limba română. Opera îmbină, aşadar, mai multe specii şi genuri literare, precum şi o gamă largă a modalităţilor de expunere, cum ar fi: naraţiunea, monologul artistic, proza lirică, fraza rimată în interiorul textului, descrierea. Deşi greoaie la lectură, din cauza frazei latineşti care-i era atât de familiară autorului, opera are o importanţă deosebită, fiind considerată de către George Călinescu singura operă literară viabilă din perioada veche. Istoria …

Read More »

Caracterizarea personajului Persida din romanul „Mara”, de Ioan Slavici

Proza lui Ioan Slavici conturează o frescă a moravurilor şi a comportamentului specifice locuitorilor din Ardeal, o lume în care triumfă binele şi adevărul, cinstea şi dreptatea, norme etice pe care omul trebuie să le respecte. Prozator ardelean, precursor al lui Liviu Rebreanu, Slavici este un autor moralist, un fin psiholog, un creator de tipologii. După cum el însuşi mărturiseşte, este adept înflăcărat al lui Confucius (551-479 î.Hr.), creatorul unui sistem filozofic etic şi social, cu valoroase idei umaniste. Conceptul fundamental în etica sa îl constituie „omenia” („jen”), adică „respectarea omului în om”. Ioan Slavici aplică în opera sa principalele …

Read More »

Caracterizarea personajului secundar Paşa Hassan din balada „Paşa Hassan”, de George Coşbuc

George Coşbuc este unul dintre poeţii reprezentativi pentru literatura Transilvaniei, a cărui originalitate constă în ilustrarea lumii satului ardelean, a unei realităţi istorice cu totul aparte în ceea ce priveşte lupta constantă şi îndelungată a poporului pentru libertate naţională. Balada Paşa Hassan, de George Coşbuc, evocă un moment eroic din istoria naţională şi anume lupta de la Călugăreni (1595) a oştirii române conduse de domnitorul Mihai Viteazul purtată împotriva turcilor, al căror conducător era Paşa Hassan. Antiteza şi hiperbola sunt principalele procedee artistice care scot în evidenţă personalităţile memorabile ale celor doi conducători de oşti. Titlul baladei exprimă numele personajului …

Read More »

Caracterizarea personajului secundar Pantelimon Clăiţă din nuvela „Budulea Taichii”, de Ioan Slavici

Ioan Slavici, prozator ardelean, înaintaş al lui Liviu Rebreanu, este un autor realist şi moralizator, un creator de tipologii şi un fin psiholog. După cum el însuşi mărturiseşte, este adept înflăcărat al lui Confucius (551-479 î.Hr.), creatorul unui sistem filozofic etic şi social, cu valoroase idei umaniste. Conceptul fundamental în etica sa îl constituie „omenia” („jen”), adică „respectarea omului în om”. Ioan Slavici aplică în opera sa principalele virtuţi morale exprimate de confucianism: curajul, dreptatea, prudenţa, cumpătarea, cinstea, voinţa, buna-credinţă, hărnicia, omenia, iubirea de adevăr etc. Întreaga creaţie a lui Slavici este o pledoarie pentru echilibru moral, pentru chibzuinţă şi …

Read More »

Caracterizarea personajului principal Otilia Mărculescu din romanul „Enigma Otiliei”, de George Călinescu

În 1932, George Călinescu susţinea necesitatea apariţiei – în literatura română – a unui roman de atmosferă modernă, deşi respingea teoria sincronizării obligatorii a literaturii cu filozofia şi psihologia epocii, argumentând că literatura trebuie să fie în legătură directă cu „sufletul uman”. Prin romanele lui, Călinescu depăşeşte realismul clasic prin atribuirea unor dimensiuni sociale şi psihologice caracterelor dominate de o trăsătură definitorie, construind astfel personaje realiste tipice. Scriitorul modernizează tehnica narativă, foloseşte detaliul în descrieri arhitecturale şi în analiza personajelor, înscriindu-se astfel în realismul modern al secolului al XX-lea, cu trimitere certă către creaţia lui Balzac prin istoria unei moşteniri, …

Read More »

Caracterizarea personajului principal Oedip din drama „Oedip rege”, de Sofocle

Tragedia Oedip rege, de Sofocle, este scrisă în versuri, într-o perioadă tulbure a Eladei (Grecia antică), Sofocle (496-406 î.Hr.) fiind puternic impresionat de luptele interne, purtate cu o cruzime fără precedent între eleni, între fraţii de aceeaşi limbă, care se ucideau cu ferocitate unii pe alţii. Nu se ştie data la care Sofocle a scris această piesă, dar sunt mărturii că a fost jucată între anii 429 şi 426 î.Hr. Piesa nu este structurată în acte şi scene având unitate de loc, de timp şi de acţiune, ca orice operă clasică, iar întâmplările sunt relatate într-un ritm alert, prin reconstituiri …

Read More »