Monthly Archives: martie 2017

Integralism

Integralismul este o orientare în cadrul constructivismului românesc. Aderând la principiile mişcării constructiviste, integralismul le accentuează pe unele şi le aplică într-o manieră mai consecventă. Denumirea vine de la titlul revistei „Integral” (1925-1928). Îndeosebi prin Ilarie Voronca, spiritus rector al tuturor periodicelor de avangardă apărute după „Contimporanul” şi înainte de „unu”, dar şi prin alţi colaboratori ai acestora, publicaţia reia ideile directoare din „75 HP” şi „Punct”. Noua revistă consideră că invarianta acelor idei este principiul integrării artelor în ansamblul civilizaţiei epocii. În „75 HP” Voronca lansa, împreună cu pictorul Victor Brauner, conceptul „picto-poezie”, ilustrat prin construcţii grafice rezultate din …

Read More »

Iluminism

Iluminismul este o mişcare ideologică şi culturală cu caracter raţionalist desfăşurată în secolele XVIII-XIX în Europa şi în cele două Americi. Emanat din spiritul Renaşterii, iluminismul s-a manifestat în filosofie, ştiinţa istoriei, pedagogie, învăţământ, literatură, având ca iluştri promotori în Franţa, de unde a pornit, pe Voltaire, Montesquieu, Rousseau, Diderot, D’Alembert şi D’Holbach. Încununarea pe plan intelectual a muncii acestora este monumentala Enciclopedie franceză, inaugurată în 1751. Printre reprezentanţii de frunte ai curentului în alte culturi se numără Kant, Lessing, Herder, Goethe, Schiller, Metastasio, Pestalozzi, Lomonosov, Radişcev, Antioh Cantemir şi Benjamin Franklin. În spaţiul românesc, „luminile” s-au revărsat din două …

Read More »

Ghicitoare

Ghicitoarea este o specie a liricii populare gnomice, care denumeşte, în chip figurat, obiecte, fiinţe sau fenomene, cerând identificarea lor pe baza câtorva trăsături caracteristice. Apărută din cele mai vechi timpuri, prima dată în Orient, cu scopul de a verifica iscusinţa, puterea de inventivitate şi fantezia tinerilor – o consemnează astfel şi unele basme populare româneşti – ghicitoarea a căpătat, cu vremea, funcţii predominant distractive. În Grecia antică, la mesele filosofilor, era folosită frecvent ca mijloc de întrecere. Latinii au cultivat-o mai puţin decât grecii. Între ghicitoarea românească şi cele întâlnite mai ales la popoarele din Peninsula Balcanică există mari …

Read More »

Gândirism

Gândirismul este un curent ideologico-literar format în jurul revistei „Gândirea”. Apărută la Cluj, la 1 mai 1921, transferată spre sfârşitul lunii decembrie 1922 la Bucureşti, această publicaţie a avut, în primii ani, un caracter prin excelenţă eclectic. În etapa clujeană, paginile ei reunesc autori din toată România, între timp întregită, din toate generaţiile şi de orice formaţie. În sumarele ei, ardelenii Lucian Blaga, Ion Agârbiceanu, Aron Cotruş, Emil Isac figurează alături de muntenii şi oltenii Ion Pillat, Adrian Maniu, Nichifor Crainic, Gib I. Mihăescu, de moldovenii Mihail Sadoveanu, George Topârceanu, Demostene Botez, Al. O. Teodoreanu şi Alexandru A. Philippide; sămănătorişti …

Read More »

Expresionism

Expresionismul este un curent apărut în pictura germană la începutul secolului al XX-lea, pătruns şi în literatură, în teatru, în arta spectacolului, răspândit în Austria, Belgia, Italia, Rusia, iar cu timpul în toată Europa. Originea termenului este plasată în primii ani ai secolului, dar el fusese întrebuinţat şi cu mult înainte, în accepţii aleatorii. Ca termen istorico-estetic a început să circule în 1911, data unei expoziţii a Secesiunii Berlineze. În catalogul acesteia, denumirea e aplicată însă tablourilor lui Braque, Picasso, Derain, Vlaminck, Dufy etc., aparţinători atunci grupării cubiste şi celei foviste. Grupări germane declarat expresioniste s-au constituit în 1905 (Die …

Read More »

Editură

În înţelesul modern, editura este o întreprindere de sine stătătoare care editează, adică „efectuează lucrările de tipărire şi de răspândire a unei cărţi şi publicaţii”. În Ţările Române a apărut în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Odată cu sporirea numărului ştiutorilor de carte, dezvoltarea învăţământului, promovarea literaturii naţionale şi apariţia presei, activitatea tipografiilor, al căror număr a crescut, a cunoscut mutaţii noi şi, ca o consecinţă a lor, s-au înregistrat şi cele dintâi preocupări editoriale. Ele au fost susţinute de o serie de cărturari, pentru care publicarea de cărţi în limba română constituia un act menit a contribui la …

Read More »

Doină

Doina este o formă a cântecului popular liric, constituită ca specie aparte numai din punct de vedere muzical. Termenul a fost impus de Vasile Alecsandri prin culegerea sa şi, după el, de Jan Urban Jarnik şi Andrei Bârseanu, pentru Transilvania. În mediul folcloric termenul nu a fost folosit decât pe o arie restrânsă în Moldova, doina fiind denumită şi cu alţi termeni: „de dragoste”, „de codru”, „de frunză”, „horă lungă”, „de urât”, „de jale” etc. Etimologia cuvântului a stârnit multe controverse. Dimitrie Cantemir crede că este numele unui zeu războinic dac; I. Malinescu îl pune în legătură cu Danubius şi …

Read More »

Descântec

Descântecul este o specie folclorică exprimată printr-o formulă ce însoţeşte anumite practici magice destinate, cu precădere, înlăturării răului. Descântecul constă în rostirea unor versuri rituale, în care imaginile fantastice abundă, indicând o mentalitate arhaică. Având origini străvechi (asiro-babilonienii îl practicau, iar grecii l-au cunoscut prin intermediul hitiţilor), descântecul prezintă aceeaşi intensitate şi aceleaşi caracteristici formale la toate popoarele. Rostirea versurilor, însoţită de gesturi şi practici rituale, participarea activă a celui descântat şi recuzita folosită îi conferă caracter dramatic. Îl practică numai vârstnicii, mai ales femeile, şi se aplică atât oamenilor, cât şi animalelor. După scop, descântecele se împart în două …

Read More »

Dadaism

Dadaismul este o mişcare de avangardă apărută la Zurich în 1916, din iniţiativa lui Tristan Tzara, Marcel Iancu, Hugo Ball şi Hans Arp. Inclus în familia mişcărilor de avangardă sub specia antiliteraturii, dadaismul este adesea etichetat drept „nihilist”, extremist şi nu în ultimul rând autosubminator. Refuzul de a adopta o poziţie estetică în faţa vieţii („Detest pe literaţi şi nu am încetat să iubesc ceea ce e viu”, afirma Tristan Tzara) şi tendinţele anarhiste (în formula lui Bakunin – „A distruge înseamnă a crea”) nu fac decât să divulge afirmarea unei foarte serioase metode estetice: negaţia ca tehnică literară. Rezultatul …

Read More »

Constructivism

Constructivismul este un stil şi curent artistic de avangardă. Predominant în arhitectura secolului al XX-lea, este productiv şi în artele plastice, în toate artele figurative, în grafică, în artele aplicate, dar şi în literatură. Iniţiat şi teoretizat în Rusia, la începutul celui de al doilea deceniu al secolului al XX-lea, prin Aleksandr Rodcenko şi Vladimir Tatlin, constructivismul s-a impus ca stil funcţional, menit să integreze total arhitectura şi alte arte, incluse în viaţa societăţii la începutul epocii sovietice. Acţionând în convergenţă cu suprematismul lui Kazimir Malevici, cu neoplasticismul lui Theo van Doesburg, cu şcoala Bauhaus a lui Walter Gropius, cu …

Read More »