Monthly Archives: martie 2017

Nicolae Damian

Nicolae Damian (16 octombrie 1939, Sângătin, judeţul Sibiu – 19 octombrie 1998) – prozator. Este fiul Mariei şi al lui Nicolae Damian. Şcoala primară (1946-1952) şi liceul (1953-1956) le-a făcut la Bucureşti, unde va urma şi Facultatea de Medicină, absolvită în 1962. Damian activează un timp ca medic psihiatru, apoi, din 1965, este cadru didactic la Institutul Medico-Farmaceutic din Bucureşti. A debutat cu proză în 1965, în „Tribuna”. Volumul de povestiri cu care tânărul medic debuta în 1969, Dimineţile bătrâne, prefigura, ca manieră şi tematică, coordonatele universului investigat ulterior. Adept al tehnicii narative moderne, prozatorul abandonează aspiraţia „totalităţii” spre a …

Read More »

Mircea Damian

Mircea Damian (pseudonimul literar al lui Constantin Mătuşa) (14 martie 1899, Izvoru, judeţul Olt – 6 iunie 1948, Bucureşti) – prozator şi gazetar. Era al treilea dintre cei şapte copii ai unei familii de ţărani săraci. Isprăvind clasele primare în satul natal, băiatul, căruia nu-i place viaţa la ţară, este înscris la Liceul „Radu Greceanu” din Slatina. După absolvire (1916), urmează o şcoală de învăţători; luându-şi diploma, profesează scurt timp ca suplinitor. Înrolat la cavalerie, cu toate că nu se împacă defel cu disciplina militară – recalcitrant, băţos, el este ba încarcerat, ba mutat disciplinar -, se reangajează la sfârşitul …

Read More »

Liviu Damian

Liviu Damian (13 martie 1935, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia – 20 iulie 1986, Chişinău) – poet, publicist şi traducător. A absolvit Universitatea de Stat din Chişinău (1960). A fost redactor-şef adjunct al revistei „Nistru” şi secretar al Comitetului de conducere al Uniunii Scriitorilor din Moldova. A fost distins cu titlul de maestru emerit al artei din Moldova (1985), cu Premiul de Stat, cu Premiul literar unional „Nicolai Ostrovski” (1967). Damian debutează în presă în 1951, apoi semnează versuri în culegerile colective Glasuri tinere (1955, 1957, 1959). Prima lui carte este placheta Darul fecioarei (1963), în care, ca şi în Ursitoarele …

Read More »

George Damian

George Damian (24 martie 1927, Zlătunoaia, judeţul Botoşani – 7 august 1998, Suceava) – poet. După studii secundare la Liceul Comercial din Botoşani (1940-1947), urmează Facultatea de Drept din Bucureşti (1949-1953). A lucrat ca judecător la Rădăuţi, funcţionar la Sfatul Popular din Gura Humorului, corespondent al Radiodifuziunii Române. A fost membru fondator al Societăţii Scriitorilor Bucovineni şi redactor la revista „Bucovina literară”. A debutat în „Iaşul nou” în 1950, iar editorial, cu volumul Din Nord, în 1972. Prima şi principala temă a poeziei lui Damian este un puternic sentiment al tradiţiei. Cel dintâi volum o şi conturează în datele ei …

Read More »

Elena Damian

Elena Damian (10 august 1924, Chişinău, Basarabia) – prozatoare şi autoare dramatică. După absolvirea Universităţii de Stat din Moldova (1956) a lucrat în Ministerul Culturii, apoi a fost redactor-şef al Editurii Cartea Moldovenească (din 1961) şi director al Editurii Lumina (1966-1979). Debutează în 1952, publicând poezii, nuvele, piese într-un act, povestiri pentru copii. A semnat şi câteva piese de teatru, circumscrise unor probleme de etică din lumea oamenilor de artă: Idolul (1975), Lasă-i plopului măcar o frunză (1984), precum şi scenariul de film Joaca de-a moartea. Cartea Spulber (1961) e romanul unui singur personaj, a cărui experienţă conturează un destin uman …

Read More »

Frederic Dame

Frederic Dame (29 martie 1849, Tonnerre, Franţa – 30 aprilie 1907, Bucureşti) – ziarist şi cronicar dramatic. Gazetar francez cu studii de drept, fondator al unei publicaţii literare, „L’Avenir” (1868), colaborator la ziarele „Le Gaulois”, „Le Figaro” şi redactor la „La Cloche” şi „Le Corsaire” (în ale cărui pagini era prezent şi Baudelaire), Dame publica, în 1870, poemul L’Invasion, şi o carte asupra Comunei, La Resistence. Îl cunoştea pe poetul Isidore Ducasse, ce şi-a semnat cunoscutul poem Les Chants de Maldoror cu pseudonimul Contele de Lautreamont (între cei cărora acesta le dedica volumul Poesies era şi Dame, menţionat ca „director …

Read More »

Episcopul Damaschin

Episcopul Damaschin (? – 5 decembrie 1725, Râmnicu Vâlcea) – traducător. Pe numele laic Dumitru Voinescu, Damaschin provenea dintr-o familie boierească ce avea o moşie pe Dâmboviţa. A fost tipograf şi dascăl la şcoala slavonă din Bucureşti. În 1703 este ales episcop al Buzăului, iar în 1708 e numit în scaunul Episcopiei Râmnicului. Poliglot şi cultivat, se remarcă prin intensa activitate de traducător, dar şi prin dârzenia cu care apără drepturile româneşti în faţa vremelnicilor cuceritori austrieci. Cele mai importante cărţi traduse de el – Apostolul (1683), Orologiul (Ceaslovul) (1745) şi Sfânta şi dumnezeiasca evanghelie (1746) – au fost tipărite …

Read More »

Dan Damaschin

Dan Damaschin (pseudonimul literar al lui Damaschin Hărdăuţ) (10 ianuarie 1951, Prunişor, judeţul Arad) – un poet. Fiu al Veturiei-Lucreţia (născută Bătrâna) şi al lui Florian Hărdăuţ, ţărani, Damaschin urmează liceul (1966-1970) la Sebiş, judeţul Arad, după care se înscrie la Facultatea de Filologie a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj Napoca, secţia română-latină, luându-şi licenţa în 1974. Refuză să ocupe vreun post în învăţământ şi rămâne fără serviciu până în 1977, când se angajează ca muncitor necalificat la Centrul de librării din Cluj, apoi ca vânzător şi librar. Din 1988 este angajat lector la Editura Dacia unde după 1989 devine redactor-şef. …

Read More »

Paul Daian

Paul Daian (pseudonimul literar al lui Sergiu Filip) (4 august 1954, Crişcior, judeţul Hunedoara) – poet. Este fiul Martei Daian (născută Roman), contabilă, şi al lui Vasile Filip, tâmplar. A fost căsătorit cu poeta Angela Marinescu. În 1962 familia viitorului poet se mută la Bucureşti, unde Daian îşi continuă studiile începute în regiunea natală, absolvind Liceul „Dimitrie Cantemir” în 1974 (repetase clasa a XI-a, din pricina unei tentative de sinucidere). Încearcă, fără succes, să intre la Facultatea de Psihologie. A practicat numeroase meserii şi ocupaţii (strungar, lăcătuş-mecanic, electrician, electrostivuitor, sudor, bijutier, măturător de stradă, vidanjor, mânuitor de cadavre, brancardier, ajutor …

Read More »

Ioan Dafin

Ioan Dafin (pseudonimul literar al lui Ion I. Alexandrescu) (7 ianuarie 1874, Iaşi – 30 iulie 1936, Iaşi) – poet, prozator şi gazetar. Este fiul Anei şi al lui Ion Alexandrescu. După ce şi-a luat bacalaureatul, s-ar fi înscris la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi, pe care din lipsă de mijloace n-ar fi putut s-o termine, fiind silit să intre în gazetărie. Între 1895 şi 1898 este în redacţia „Evenimentului”, în ale cărui pagini publică, iscălind şi I. Dafin, I.I. Alexandrescu-Dafin, Dionisie, Dion, Radu, Vlad, versuri, proză şi articole diverse. Este apoi secretar de redacţie la „Propaganda” din …

Read More »