Monthly Archives: martie 2017

Istoria unui galbân, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Istorisirea, căreia poetul îi zicea „une histoire burlesque” (manuscrisul nr. 803) a început să fie aşternută pe hârtie la începutul anului 1844, cum îl anunţa el însuşi pe Ion Ghica într-o scrisoare din luna aprilie. Acesta se afla atunci la Bucureşti şi Vasile Alecsandri îi cerea material pentru „Propăşirea”, mărturisindu-i că „absenţa colaboratorilor l-a constrâns să înceapă povestirea” (conferă G.C. Nicolescu, Viaţa lui Vasile Alecsandri). Publicată „pentru prima dată în „Propăşirea”, 1844, de la 9 aprilie până la 15 octombrie, scrierea purta titlul Istoria unui galbân şi a unei parale, ceea ce înseamnă că, iniţial, Alecsandri se gândea să completeze …

Read More »

Ediţiile antume de proză ale lui Vasile Alecsandri

La sfârşitul anului 1856, asupra frământatului Iaşi coborâse liniştea. Era însă o linişte apăsătoare, ca înaintea unei furtuni. Vasile Alecsandri îi împărtăşea prietenului său Ed. Grenier, plecat definitiv în Franţa, situaţia din ţară, desfăşurarea manevrelor antipatriotice ale prigonitorilor unirii, în fruntea cărora se afla caimacamul Toderiţă Balş. „Nu-ţi închipui – îi scria el – ce plictiseală apasă anul acesta asupra societăţii Iaşilor; s-ar zice că lumea e enervată de aşteptarea înfrigurată şi prea mult prelungită a evenimentelor politice”. În continuare, îl înştiinţa că se ocupă „cu câteva lucrări literare”: „Adun în acest moment într-un volum tot ce am scris în …

Read More »

Ediţiile antume ale poeziilor lui Vasile Alecsandri

Deşi, fără îndoială, Vasile Alecsandri a fost poetul cu cea mai mare popularitate în cursul vieţii lui, poeziile sale nu au avut totuşi prea multe ediţii antume. Larga răspândire a versurilor sale se datoreşte faptului că ele erau ecoul nevoilor, aspiraţiilor poporului român, fiind cunoscute prin reproducerea frecventă în periodice sau diverse culegeri, prin circulaţia în unele cântece, coruri sau romanţe compuse pe textul lor, în manuscrise şi chiar oral. Scriitorul nu a părut niciodată grăbit să-şi publice versurile în volum, deşi din mărturiile pe care le avem rezultă că insistenţele amicilor săi nu lipseau. Încă de la sfârşitul anului …

Read More »

Poezii populare ale românilor adunate şi întocmite de V. Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

După ce i se revelă literatura populară, Vasile Alecsandri ia hotărârea culegerii ei. Aceasta trebuia să fi început poate chiar din toamna anului 1848, „descoperirea” folclorului românesc răsunând la acea dată într-o conştiinţă ca a scriitorului nostru, impregnată chiar fără ca el să-şi dea seama bine de întregul interes pentru folclor ce-l întâlnise în anii săi de studii în Franţa, de la Fauriel, cu a sa Chants populaires de la Grece moderne (1824), până la muzica atât de impregnată de filoane populare poloneze, atât de caracteristică şi atât de plină de prestigiu european a lui Chopin. În orice caz, în …

Read More »

Vasile Alecsandri – biografia şi opera literară

„Alecsandri… este reprezentantul cel mai puternic, cel mai complet al gândirii şi simţirii româneşti. El a cântat toate dorinţele, el a plâns toate nevoile şi necazurile românimii. El a încurajat şi a îmbărbătat neamul lui în felul în care acest neam putea să înţeleagă, a fost vesel, trist, viteaz, cuminte, răbdător, plin de speranţă şi de credinţă, glumeţ şi înţelept ca poporul român însuşi. În mintea lui întreagă n-a fost loc pentru nimic ce n-ar fi fost specific românesc, şi în talentul lui, nici o pornire care să nu fi fost specific românească. Alecsandri este gloria nediscutabilă a literaturii româneşti …

Read More »

Efrosinia Dvoicenco-Markova

Efrosinia Dvoicenco-Markova (13 martie 1901, Ocertino, Ucraina – 7 octombrie 1980, Moscova) – istoric literar. A absolvit Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti (1930) şi a rămas asistentă la Catedra de cultură slavonă, lucrând apoi ca cercetător ştiinţific la secţia de manuscrise a Bibliotecii Academiei Române. A emigrat în Statele Unite, iar din 1957 s-a stabilit la Moscova. Până aproape de sfârşitul vieţii, a fost cercetător ştiinţific la Institutul de Literatură Universală „Maxim Gorki” al Academiei de Ştiinţe a URSS. Preocuparea ştiinţifică prioritară pentru Dvoicenco-Markova a constituit-o studierea relaţiilor literare româno-ruse. Cercetătoarea a debutat cu studiul Influenţa literaturii ruse …

Read More »

Alexandru Duţu

Alexandru Duţu (2 septembrie 1928, Bucureşti – 19 ianuarie 1999, Bucureşti) – comparatist, traducător, critic şi istoric literar. Este fiul Elenei (născută Negoescu), medic, şi al lui Nicolae Duţu, jurisconsult. Urmează Liceul „Matei Basarab” din Bucureşti, dându-şi bacalaureatul în 1947. Se înscrie apoi la Facultatea de Drept şi la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din acelaşi oraş, obţinând licenţa la cea din urmă în 1951. Funcţionează apoi un timp ca bibliograf şi cercetător ştiinţific la Biblioteca Academiei (1951-1963), după care se transferă la Institutul de Studii Sud-Est Europene, unde în 1974 este promovat redactor-şef adjunct al revistei institutului. …

Read More »

Teodor Duţescu-Duţu

Teodor Duţescu-Duţu (8 noiembrie 1870, Vărzaru, judeţul Argeş – 8 decembrie 1949, Bucureşti) – poet şi dramaturg. Fiu de ţăran, Duţescu-Duţu face primele clase în satul natal, apoi urmează cursurile unei şcoli comerciale din Bucureşti, pe care le-a absolvit în 1885. În 1894, se căsătoreşte cu Eugenia Burelly, fiica mezină a arhitectului Gaetano Burelly şi sora Alexandrinei Caragiale, soţia marelui dramaturg. În 1895, conducea, împreună cu ilustrul său cumnat, restaurantul gării Buzău. Din 1904, îndeplineşte la Casa Şcoalelor funcţia de conferenţiar şi inspector al cercurilor culturale de la sate, până în aprilie 1907, când, în toiul răscoalelor ţărăneşti, Spiru Haret …

Read More »

Mihai Duţescu

Mihai Duţescu (10 februarie 1941, Sibiu) – poet şi prozator. Este fiul Ioanei şi al lui Dumitru Duţescu. A absolvit Liceul „Fraţii Buzeşti” din Craiova (1953-1957) şi Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti (1958-1963). A lucrat ca secretar de redacţie la revista „Ramuri” (din 1965), ca director la Teatrul Naţional din Craiova, apoi ca inspector la Inspectoratul de Cultură Dolj. Debutează în 1962, în „Luceafărul”, cu poezie. Este autorul mai multor volume de versuri, proză, teatru. În volumul Noaptea nunţii (1969), cultivă o expresie primară, vie, proaspătă, corespunzătoare unei stări ce se vrea a trăirii unice, nerepetabile. În Scrisori …

Read More »

Dan Duţescu

Dan Duţescu (21 octombrie 1918, Bucureşti – 26 septembrie 1992, Bucureşti) – traducător. Este fiul Eleonorei (născută Palatini) şi al lui Constantin Duţescu, ziarist. A urmat cursurile Liceului „Gheorghe Şincai” din Bucureşti (1929-1937) şi ale Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti, secţia limba şi literatura engleză (1937-1941). În liceu, s-a bucurat de preţuirea profesorului de limba română, Ion Negoescu, care i-a publicat versurile în revista scolii (1934), iar în facultate a fost unul dintre studenţii preferaţi ai lui Dragoş Protopopescu. După 1944, a urmat o lungă perioadă în care Duţescu a avut o existenţă plină de privaţiuni: …

Read More »