Monthly Archives: ianuarie 2017

Victor Crăciun

Victor Crăciun (16 iulie 1934, Chişinău, Basarabia) – istoric literar. Este fiul lui Iordache Crăciun, licenţiat în studii administrative, şi al Paraschivei (născută Danciu), învăţătoare şi profesoară. După şcoala primară făcută la Durleşti, în Basarabia (1941-1943), la Arad şi Aradul Nou (1943-1945), după studiile liceale de la Liceul „Moise Nicoară” (1945-1948), cele normaliene la Şcoala Nor­mală din Arad (1948-1950) şi la Şcoala Normală „Vasile Lupu” din Iaşi (1950-1952), va absolvi Facultatea de Istorie-Filologie a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi (1956), unde şi lucrează ca bibliotecar (1953-1956) şi unde va fi asistent, lector şi conferenţiar la Catedra de istoria şi …

Read More »

Gheorghe Crăciun

Gheorghe Crăciun (8 mai 1950, Tohanu Vechi, judeţul Braşov) – prozator, eseist şi istoric literar. Este fiul Mariei (născută Letcă), funcţionară, şi al lui Ştefan Crăciun, inginer. A absolvit în 1973 Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti, cu o lucrare de licenţă despre Teoria cazurilor lui John Fillmore. Spiritul de echipă – boală de care, după cum declară singur, scriitorul nu s-a vindecat niciodată – îşi face simţite simptomele începând de acum: „Până în 1973, la terminarea facultăţii, am făcut parte dintr-un grup de tineri care redactau revista de perete-afiş «Noii». Aceşti tineri se numeau Mircea Nedelciu, Gheorghe Iova, …

Read More »

Mihail Crama

Mihail Crama (pseudonimul literar al lui Eugen Enăchescu Pasad) (1 ianuarie 1923, Cetatea Albă, Basarabia – 16 aprilie 1994, Bucureşti) – poet şi pro­zator. Este fiul medicului militar Mihail Enăchescu şi al Mariei (născută Pasad), soră medicală. Probabil din dorinţa tatălui, a fost înscris mai întâi la Liceul Militar din Iaşi, dar şi-a continuat studiile, în mod salutar pentru viitorul poet, la Liceul „Nicolae Bălcescu” din Brăila, pe care l-a absolvit în 1941. A urmat Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti, luându-şi licenţa în 1945. A îmbrăţişat cariera juridică, desfăşurându-şi activitatea la Brăila şi Bucureşti. În timpul celui de-al …

Read More »

Nichifor Crainic

Nichifor Crainic (24 decembrie 1889, Bulbucata, judeţul Giurgiu – 21 august 1972, Bucureşti) – poet, eseist, memorialist, traducător, filozof şi profesor de teologie. Nedelea Dobre, plugar sărac şi, în răgazul muncilor agricole, cărăuş în Bucureşti, îşi trimite fiul, în 1904, la Seminarul Central din Capitală. Ambiţios, având şi exemplul preotului şi învăţăto­rului din satul natal, Ion N. Dobre obţine rezultate bune, dar la absolvire, în 1912, necăsătorindu-se la vreme, nu poate intra în cinul preoţesc. Diverse slujbe – pedagog, cântăreţ bisericesc, impiegat la Casa Corpului Didactic – îi îngăduie să urmeze Facultatea de Teologie, licenţa luându-şi-o în iunie 1916. Elev …

Read More »

Sultana Craia

Sultana Craia (17 martie 1948, Mihail Kogălniceanu, judeţul Con­stanţa) – critic literar. Este fiica lui Zisula Craia, aromân din Munţii Pindului stabilit în România în 1938, nepot al poetului Zicu A. Araia, şi a Taisiei, basarabeancă refugiată dincoace de Prut după invazia sovietică din iunie 1940. Craia face şcoala primară şi liceul la Bucureşti, tot aici urmează şi Facultatea de Filologie, luându-şi licenţa în 1971. Este o vreme redactor la „Livres roumains”, apoi la revista aromânilor, „Deşteptarea”. Mai lucrează, ca redactor-şef adjunct, la „Universul cărţii”, după care se încadrează redactor-cercetător la Biblioteca Naţională. Debutează în „România literară” în 1971, cu …

Read More »

Marta Cozmin

Marta Cozmin (pseudonimul literar al Martei Pop) (31 ianuarie 1930, Bucureşti) – prozatoare. A absolvit Facultatea de Matematică-Fizică din Bucureşti în 1956. A debutat cu volumul de proză scurtă Geamantanul din America, în 1969. Acesta, precum şi următorul, Câinele şi gramofonul (1973), dezvăluie o autoare extrem de înzestrată pentru genul scurt, amestecul de ironie, duioşie şi umor caracterizând majoritatea schiţelor, în care evoluează personaje bine conturate, chiar dacă ele se înscriu mai totdeauna în banalul cotidian. Uneori comicul e atenuat de o undă de melancolie, ca în Obsesia, O linguriţă de şerbet sau Năzdrăvana Alisa. Întreaga recuzită este preluată şi …

Read More »

Dumitru Covalciuc

Dumitru Covalciuc (2 ianuarie 1947, Oprişeni, judeţul Cernăuţi, Bucovina) – prozator, folclorist şi istoric literar. După absolvirea Facultăţii de limbi străine a Universităţii din Cernăuţi (1971), a fost şef de secţie la ziarul „Zorile Bucovinei”, preşedinte al cercului Arboroasa şi director al Institutului Obştesc de Istorie, Restituiri Literare şi Folclorice „Dimitrie Onciul”. Covalciuc desfăşoară o activitate intensă de valorificare a moşte­nirii culturale a românilor din nordul Bucovinei, editează analele „Ţara Fagilor” (din 1992), revistele trimestriale „Mio­riţa” (din 1992), „Codrul Cosminului” (din 1993), „Calendarul creştin ortodox al românilor bucovineni” etc. Este autor al unor colecţii de folclor din Bucovina, apărute începând …

Read More »

Dumitru Coval

Dumitru Coval (6 iunie 1939, Sângeri, judeţul Iaşi) – jurnalist, istoric şi critic literar. Este fiul Agafiei (născută Rotaru) şi al lui Vasile Coval, ţărani. După absolvirea, la Chişinău, a Facultăţii de Filologie din cadrul Universităţii de Stat din Moldova (1961), lucrează la cotidianul „Moldova socialistă”. Doctor în filologie, între anii 1986 şi 1992 activează ca decan al Facultăţii de Jurnalistică a Universităţii de Stat din Moldova, iar din 1989, ca şef al Ca­tedrei de teorie şi practică a presei la aceeaşi universitate. Coval cercetează îndeosebi fenomenul jurnalistic din secolul al XIX-lea, alcătuind culegeri de texte selectate din presa periodică …

Read More »

Ioan Covaci

Ioan Covaci (30 ianuarie 1940, Oradea) – poet, prozator şi tradu­cător. Este fiul Eufemiei (născută Hoduţ) şi al lui Vasile Covaciu. Este frate cu Aurel Covaci. După absolvirea Liceului „Emanuil Gojdu” din localitatea natală, devine student al Institutului „Maxim Gorki” din Bucureşti, de unde este însă exmatriculat în anul al doilea (1958), ca urmare a arestării fratelui său şi a condamnării acestuia pentru „crimă de uneltire împotriva ordinei sociale”. Este nevoit să lucreze ca factor poştal (1958), frezor (1959) şi asistent de farmacie (1963). Datorită relaxării poli­tice din 1964, se poate înscrie din nou la facultate, de această dată la …

Read More »

Aurel Covaci

Aurel Covaci (13 februarie 1932, Oradea – 18 mai 1993, Bucureşti) – traducător. Este fiul Eufemiei (născută Hoduţ) şi al lui Vasile Covaciu (numit iniţial Lupu), gardian public şi apoi plutonier de miliţie, şi frate cu Ioan Covaci. După ce îşi face studiile liceale la Beiuş şi Oradea (1942-1950), Covaci se angajează, la Bucureşti, ca redactor la revista „Flacăra” şi ulterior la „Contemporanul” (1951-1954), câţiva ani fiind concomitent şi cursant la Şcoala de Literatură „Mihai Eminescu”, pe care o urmează în două serii (1951-1953, 1954-1958). Denunţat că la 15 septembrie 1956, în casa sa, la o întâlnire studenţească, au avut …

Read More »