Monthly Archives: decembrie 2016

Aprecieri şi referinţe critice despre Mateiu I. Caragiale

Împrietenirea lectorului cu Remember lasă nedumerire. E o pagină uitată, din Poe sau Wilde, pitită cândva de unul, aflată azi? Nedumerirea creşte când presimţi autorul român, urmaş de-al lui Caragiale, om ce trăieşte cu noi prin Bucureşti, dar nu ţine conferinţe, nu declamă prin şezători (chiar poftit), nici provoacă larmă… Să fie scriitor român? […] În ceaţa de noapte neagră luceşte un mănunchi de argint, şi prin această secţiune se oglindeşte silueta gingaşă a lui Aubrey de Vere; o clipă se arată într-un iluminat relief. Reflectorul crud nu iartă cuta şi despoaie fardul meşteşugit. Bizar, Aubrey de Vere apare din …

Read More »

Mateiu I. Caragiale – opera literară

Mateiu I. Caragiale s-a născut în Bucureşti în a douăsprezecea zi a lunii martie 1885 (iar în stil nou, în cea de a douăzeci şi patra), la orele două şi cincisprezece minute, cum explicit este menţionat în actul său de naştere. În acest act apare ca fiu al Mariei Constantinescu, de ani douăzeci şi de profesie rentieră, locuind în suburbia Sf. Vasile, pe Strada Frumoasă, la numărul 14 . Cel care înfăţişase pruncul autorităţilor se numea, în grafia actului, I.L. Caragiale, de 33 de ani, de asemenea rentier şi locuind în aceeaşi casă cu tânăra mamă (aceasta era chiar modalitatea …

Read More »

Cronologia lui Mateiu I. Caragiale

1885 12/24 martie, la orele 14 şi trei pătrare, p.m. Se naşte, la Bucureşti, în casa din mahalaua Sfântul Vasile, str. Frumoasă, nr. 14, copilul Mateiu, ca fiu natural al Mariei Constantinescu; în actul de naştere, Ion Luca Caragiale este cel care înfăţişează copilul. 1885 14/26 martie. Adeverinţa de botez, în religia ortodoxă, trecută în registrul bisericii Sfântul Pantelimon, cu nr. 21. 1889 7 ianuarie. I.L. Caragiale se căsătoreşte cu Alexandrina Burelly, aducându-l şi pe Mateiu în noua sa familie. 1890 10 aprilie. Copilul Mateiu, cu domiciliul tot în Strada Faimoasă, dar de data aceasta la nr. 42, este „vaccinat …

Read More »

Corespondenţa lui Mateiu I. Caragiale

Până în prezent nu s-au aflat sau nu s-au dat publicităţii nici un fel de corespondenţe primite de scriitor, încât este de presupus fie că scriitorul nu păstra scrisorile primire, fie că ele s-au risipit fără urmă, ca unele ce nu au făcut parte din donaţia văduvei, către colecţionarul Saint-Georges. Nici corespondenţa păstrată de la scriitor nu este prea numeroasa şi ar fi surprinzător ca vreun fond însemnat de scrisori mateine să iasă la iveală după o tăcere de o jumătate de veac. Scrisorile din ediţia de faţă au fost date publicităţii mai întâi în periodice, de către Şerban Cioculescu, …

Read More »

Efemeride, de Mateiu I. Caragiale (comentariu literar, rezumat literar)

În Fondul Saint-Georges de la Biblioteca Naţională a României, în portofoliul donaţiei făcute de Marica M. Caragiale, conţinând actele şi hârtiile soţului ei defunct, documentul olograf de cea mai mare întindere este un text de 87 file, intitulat de autorul său Ephemerides. Foile reprezintă sferturi de coală scrise mărunt cu cerneală neagră, în ortografia binecunoscută a scriitorului şi nu sunt datate. Cuvântul fastes, din preajma titlului, a fost ulterior şters, iar hârtia este de o calitate inferioară, contrastând cu foiţele veline sau din material pergamentat pe care se află alte liste de notaţii, scrisul este adeseori grăbit şi înghesuit, cu …

Read More »

Jurnal. Agenda. Acta. Memoranda, de Mateiu I. Caragiale (comentariu literar, rezumat literar)

Originalul Jurnalului, încredinţat de către văduva scriitorului profesorului Alexandru Rosetti a dispărut, împreună cu Agendele, din seiful acestuia de la Fundaţiile Regale, în timpul rebeliunii legionare. Alexandru Rosetti îl bănuia de furt pe unul dintre colaboratorii săi apropiaţi, de asemenea cadru universitar. Fapt este că din 1940 şi până astăzi, nici o filă din Jurnal sau din Agende nu a ieşit la iveală, de unde bănuiala că, la deschiderea seifului de către nişte inşi primari, puşi pe scotoceală, piesele în cauză vor fi fost aruncate, ca maculatură! Pierderea este mai însemnată pentru Agende, transmise în parte telegrafic de către Perpessicius. …

Read More »

Însemnări. Note de lectură, de Mateiu I. Caragiale (comentariu literar, rezumat literar)

Însemnări. Note de lectură, de Mateiu I. Caragiale, este un articole a cărui traducere îi aparţine lui Petru Creţia, în forma în care a apărut în „Manuscriptum” nr. 48 şi 49. Mateiu I. Caragiale Fragment Charles VI – Nu este adevărat că regele acesta nefericit a înnebunit la balul „înflăcărărilor”. Regele a avut primul său acces de nebunie furioasă, în timpul căreia 1-a ucis pe Polignac, la Gue-de-Maulny, lângă Mans, în urma incidentului cu leprosul şi al celui cu ostaşul care şi-a lăsat să-i cadă sabia. Iar dacă din adevăr rezultă scandal, este mai folositor să laşi să rezulte scandal …

Read More »

Vasco da Gama, de Mateiu I. Caragiale (comentariu literar, rezumat literar)

Vasco da Gama, de Mateiu I. Caragiale, este un articol a cărui primă ediţie a fost publicată în „Universul” (21 ianuarie) cum notează autorul în Agende sub anul 1925: „Articol şi fotografie despre Vasco da Gama”. Preluat după, „Amfiteatru”, nr. 6 (210) din iunie 1983 (M.N. Rusu). Perpessicius nu l-a cuprins în ediţia sa, considerându-l o traducere. Nota din Agenda: „Rectificare: nr. din 21 ianuarie. Al IV-lea centenar al morţii lui Vasco da Gama, articolul lui Henrique de Mendosa”. În fapt, datele din Agendă sunt sibilinice (15-19 ianuarie 1925), referindu-se la conflictul cu Brederode – promisiuni neonorate, probabil în legătură …

Read More »

În 1918, de Mateiu I. Caragiale (comentariu literar, rezumat literar)

În 1918, de Mateiu I. Caragiale, este unul din manuscrisele la BNR, fondul Saint-Georges, CXIXC/5-27, publicate de Şerban Cioculescu (Două texte politice inedite de Mateiu I. Caragiale), în „Atelier literar” – Cenaclul Tudor Vianu, Bucureşti, august 1977. Mateiu I. Caragiale Fragment În 1918, ultimul împărat al Germaniei, străbătând teritoriul român ocupat, nu pierdu împrejurarea de a merge să viziteze la Curtea de Argeş mormântul primului rege a! României. Coroana pe care o depuse purta inscripţia: „Regelui german”. Acest omagiu postum contrasta puternic cu raporturile deosebit de lipsite de cordialitate care existaseră între cei doi Hohenzollerni. S-a comentat mult faptul că …

Read More »

O contribuţie heraldică la istoria brâncovenilor, de Mateiu I. Caragiale (comentariu literar, rezumat literar)

O contribuţie heraldică la istoria brâncovenilor, de Mateiu I. Caragiale, este un articol a cărui primă ediţie a fost publicată la 18/19 septembrie 1935. Mateiu I. Caragiale Fragment Cum studiul de faţă îl scriem în româneşte, limbă care nu are, în felul celor apusene, o terminologie heraldică proprie şi precisă, consfinţită de o întrebuinţare străveche, socotim de trebuinţă a fixa din capul locului punctul de vedere căruia înţelegem să ne conformăm pentru a împlini această lipsă. Ştim că idiomul nostru s-a pricopsit, şi nu foarte de curând, cu ter­meni heraldici proprii, suntem departe de a ni-i însuşi, deoa­rece nu recunoaştem …

Read More »