Monthly Archives: octombrie 2016

Aurel Buiciuc

Aurel Buiciuc (11 aprilie 1936, Roma, judeţul Botoşani) – editor şi traducător. Este fiul Aglaiei (născută Păduraru) şi al lui Haralamb Buiciuc, ţăran. După absolvirea Liceului Teoretic din Baia Mare (1956), urmează cursurile Institutului de Limbă şi Literatură Rusă „Maxim Gorki” din Bucureşti (1956-1960). Se specializează în limbile engleză şi spaniolă, urmând cursurile din cadrul Universităţii Populare (1964-1968), şi în ziaristică, în cadrul învăţământului postuniversitar al Academiei „Ştefan Gheorghiu” (1973-1974). Imediat după absolvirea facultăţii, începe să lucreze la Editura Univers, mai întâi ca redactor responsabil de carte, apoi ca redactor principal, coordonator de secţie în compartimentul de literaturi estice. În …

Read More »

Octavian Buhociu

Octavian Buhociu (20 octombrie 1919, Crăieşti, judeţul Galaţi – 11 septembrie 1978, Bochum, Germania) – folclorist şi etnograf. Fiu al unei familii de ţărani, Buhociu a făcut studii de litere şi filosofie la Universitatea din Bucureşti, luându-şi licenţa în litere (1947) şi în filosofie (1948), cu tezele Filosofia istorică a lui T.L. Maiorescu şi Teoria cunoaşterii la Lucian Blaga şi Mircea Florian, după care şi-a susţinut doctoratul în litere la Universitatea din Paris (1958) cu tezele Le Folklore roumain de printemps şi La Philosophie de l’histoire d’A.D. Xenopol, din comisia de examinare făcând parte Jean Boutiere, Mario Roques, Georges Dumezil, …

Read More »

Iuliu Bugnariu

Iuliu Bugnariu (3 noiembrie 1864, Hordou, azi George Coşbuc, judeţul Bistriţa-Năsăud – 21 iulie 1929, Bistriţa) – folclorist. A făcut studii secundare la Năsăud şi a fost învăţător la Hordou. A colaborat la „Arhiva someşană”, „Epoca”, „Foişoara pentru răspândirea cunoştinţelor folositoare şi a iubirei de carte în popor”, „Gazeta poporului”, „Gazeta Transilvaniei”, „Revista ilustrată”, „Tribuna” şi „Tribuna poporului”. Nepot de soră al lui George Coşbuc, Bugnariu tipăreşte, în două volume, Muza someşană (1892-1901), care are meritul de a pune în lumină, după colecţiile preponderent lirice ale lui Ioan Micu Moldovanu şi Vasile Onişor, epica versificată transilvăneană dintr-o regiune nu prea …

Read More »

Voicu Bugariu

Voicu Bugariu (6 iulie 1939, Vâlcele, judeţul Covasna) – prozator, critic şi istoric literar şi comentator politic. Urmează studiile liceale, finalizate în 1956, la Braşov. Va absolvi, în 1964, Facultatea de Filologie din Iaşi. După o scurtă perioadă în care este profesor la Rupea, va lucra la ziarul „Drum nou” (1965-1966) şi la revista „Astra” (din 1966). Debutul publicistic s-a produs în 1965, în „laşul literar”, iar cel editorial în 1967, sub pseudonimul Paul Antim, cu Lovituri din umbră. Va recurge la acelaşi pseudonim atunci când va publica volumele Dispariţia unui contabil (1977), Baldban şi statuia (1981) şi Un Casanova …

Read More »

Grigore Bugarin

Grigore Bugarin (2 iunie 1909, Ohabiţa, judeţul Caraş-Severin – 9 septembrie 1960, Timişoara) – poet. Este al zecelea copil al Mariei (născută Ursu) şi al lui Ion Bugarin, ţărani. Bugarin a urmat gimnaziul şi şcoala normală în Caransebeş. A fost învăţător, secretar al Revizoratului şcolar din Lugoj, funcţionar al Inspectoratului şcolar regional Timişoara. Descoperind încă din şcoală, prin Nichifor Crainic, poezia „şesurilor natale”, începe să scrie. Debutează în „Semenicul”, în 1930. Va colabora la numeroase publicaţii din Lugoj („Răsunetul”, „Acţiunea”, „Învăţătorul bănăţean”, „Conştiinţa naţională”), Timişoara („Vestul”, „Luceafărul”, „Fruncea”, „Colţ de ţară”, „Suflet nou”, „Cuvântul satelor”, „România de Vest”, „Dacia”, „Poporul …

Read More »

Victor Buescu

Victor Buescu (10 noiembrie 1911, Coţofenii din Faţă, judeţul Dolj – 5 iunie 1971, Lisabona) – poet, clasicist şi traducător. Este fiul Elenei (născută Constantinescu) şi al lui Gheorghe Buescu, cârciumar. După ce a absolvit Liceul „Carol I” din Craiova, s-a înscris la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti, luându-şi licenţa în filologie clasică în 1933. Studiază apoi la Paris, la Ecole Pratique des Hautes Etudes, între 1933 şi 1936, fiind în continuare, până în 1938, lector de limba română la Sorbona. În paralel, îşi pregăteşte doctoratul, pe care îl susţine în 1939 la Bucureşti, din cauza declanşării războiului. …

Read More »

Nicolae M. Budurescu

Nicolae M. Budurescu (28 iunie 1888, Râmnicu Vâlcea – 6 aprilie 1974, Bucureşti) – poet. Fiul Mariei (născută Fotino) şi al lui Marin S. Budurescu, inginer, Budurescu, care după o scurtă şi discretă febră simbolistă, se sustrage definitiv chemării muzelor, a făcut la Bucureşti cursuri liceale, la Colegiul „Sf. Sava”, apoi studii de litere şi drept. Pe lângă o carieră de avocat (intră în Baroul Ilfov în 1912), nutreşte ambiţii politice, fiind deputat în 1919-1920, 1931-1932 şi în 1934-1937. Deţine, un timp, funcţii de o anume însemnătate: secretar general în Ministerul Muncii, în Ministerul de Interne, subsecretar de stat pe …

Read More »

Ioan Buduca

Ioan Buduca (3 iunie 1952, Socodor, judeţul Arad) – eseist, publicist şi critic literar. Este fiul Floarei şi al lui Vasile Buduca, ţărani. A absolvit în 1971 Liceul „Ioan Slavici” din Arad. Ca licean, colaborează la revista şcolară „Laboremus”. Urmează cursurile secţiei română-franceză de la Facultatea de Filologie a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj. În timpul studenţiei este redactor la revistele studenţeşti „Echinox” (1973) şi „Napoca universitară” (1974-1975). După licenţă (1975), devine profesor la Chişinău-Criş (1975-1978), redactor la „Viaţa studenţească” şi „Amfiteatru” (1978-1989), din 1990, director editorial la „Cuvântul”, apoi şeful departamentului Cultură-Monden la ziarul „Cotidianul”. În 2002, revine ca director …

Read More »

Ion Budescu

Ion Budescu (5 martie 1939, Dalboşeţ, judeţul Caraş-Severin) – poet. Este fiul Anei (născută Jarcu) şi al lui Iosif Budescu, ţărani. Urmează liceul la Oraviţa, apoi Institutul Pedagogic din Timişoara (1958-1960) şi Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti (1960-1965). Lucrează ca redactor la Radiodifuziunea Română, redacţia culturală (1966-1970), secţie al cărei redactor-şef adjunct devine în 1970-1971, apoi ca redactor-şef adjunct la redacţia culturală a Televiziunii Române (1971-1973) şi tot aici ca secretar de redacţie (1973-1989), redactor-şef (1990-1993), consilier cultural al preşedintelui Televiziunii (1993-1996) şi şef al secţiei Import-Film (1996-1999), iar din martie 1999, ca expert al Fundaţiei Culturale Române. …

Read More »

Tit Bud

Tit Bud (24 decembrie 1846, Sat-Şugatag, judeţul Maramureş – 19 august 1917) – folclorist. Provenit dintr-o familie de clerici, Bud îmbrăţişează, la rându-i, cariera preoţească, după studii la Ungvar, Beiuş şi Gherla. Timp de patru ani este capelan în Ieud, apoi avansat la Episcopia din Gherla, unde i se încredinţează diverse funcţii administrative. La cerere, se întoarce în satul natal, consacrându-se unei activităţi prodigioase de ridicare a stării economice şi culturale a ţăranilor. Ca revizor diecezan, preşedinte al Reuniunii docenţilor români din Maramureş, vicepreşedinte al Astrei, despărţământul Maramureş, a contribuit la dezvoltarea învăţământului, a întreprins studii de istorie bisericească, a …

Read More »