Monthly Archives: octombrie 2016

Gheorghe Bezviconi

Gheorghe Bezviconi (14 aprilie 1910, Jitomir, Bucovina, azi Ucraina – 30 aprilie 1966, Bucureşti) – istoric literar. Este fiul Sofiei (născută Pigulevski) şi al lui Gavriil Bezveconnîi, care se trăgea dintr-o veche familie de cazaci. Încă licean (avea 17 ani), debutează cu articole de istorie, scrise în limba rusă, apoi şi în franceză şi română. După moartea tatălui său (1937), Bezviconi, devenit între timp membru fondator al Societăţii Scriitorilor Basarabeni, pleacă la Bucureşti. Preţuit de N. Iorga, zelosul tânăr, care fusese cooptat ca membru corespondent al unor societăţi ştiinţifice din străinătate, este angajat, în 1938, la Institutul pentru Studiul Istoriei …

Read More »

Ştefan Bezdechi

Ştefan Bezdechi (24 aprilie 1888, Ploieşti – 25 martie 1958, Cluj) – clasicist şi traducător. Provine dintr-o familie de mici meseriaşi de origine aromână. Student al Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti, discipol al lui Vasile Pârvan, Bezdechi a studiat apoi la Berlin. A venit în contact cu vestiţi cercetători ai Antichităţii, ca Ulrich von Willamowitz-Moellendorff şi Eduard Norden. La intrarea României în primul război mondial, se refugiază în Danemarca. În 1919, este numit agregat stagiar pentru limba şi literatura greacă la Facultatea de Litere din Cluj. Treizeci de ani (1919-1951) va activa în catedră, devenind profesor …

Read More »

Marcu Beza

Marcu Beza (30 iunie 1882, Vlaho-Clisura, Macedonia – 30 mai 1949, Bucureşti) – prozator, poet, eseist, folclorist, critic literar şi diplomat. A urmat Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti, unde i-a avut profesori pe Titu Maiorescu şi Nicolae Iorga, care i-au apreciat activitatea de eseist şi publicist. Primul volum, De la noi (proză în dialect aromân), i-a apărut în anul 1903. A redactat revista „Grai bun” (1906-1907, 1909). Din 1909 a fost interpret la Legaţia Română din Londra; până în 1914, a studiat în paralel literele la Londra şi Oxford. În 1916, la intrarea României în război, se întoarce …

Read More »

Marin Beşteliu

Marin Beşteliu (7 iunie 1939, Podari, judeţul Dolj) – istoric şi critic literar. Este fiul Anei (născută Dârju) şi al lui Atanasie Beşteliu, ţăran înstărit. Beşteliu urmează Facultatea de Limba şi Literatura Română a Universităţii din Bucureşti, funcţionează ca profesor de liceu şi devine apoi profesor la Facultatea de Filologie a Universităţii din Craiova. Îşi susţine teza de doctorat în 1973, cu tema Elemente fantastice în romantismul românesc. A debutat în 1968, în revista „Ramuri”, cu un studiu asupra manuscrisului dramei neterminate Sfârşitul de Gib I. Mihăescu şi a continuat să publice intermitent studii şi articole în revistele „Ramuri”, „Cronica” …

Read More »

Ştefan Berciu

Ştefan Berciu (13 iulie 1928, Bucureşti – 13 ianuarie 2000, Bucureşti) – prozator şi dramaturg. Absolvent al Liceului comercial „Kreţulescu” din Bucureşti, în 1951 îşi ia licenţa la Facultatea de Finanţe şi Credit a Academiei de Ştiinţe Economice. Timp de două decenii (1947-1967) a activat în Miliţia Judiciară. În proză, Berciu debutează cu o culegere de nuvele, Cutia cu scrisori (1959). Genul în care se va specializa este acela al romanului poliţist, lucrat cu meşteşug, dar fără un simţ deosebit al verosimilului (Jos masca, domnule Dib, 1971; Insula spionilor, 1972; Întâlnire în Valea Morţii, 1974; Preţul tăcerii, 1974; Pichetul în …

Read More »

Vladimir Beşleagă

Vladimir Beşleagă (25 iulie 1931, comuna Mălăieşti, Transnistria) – prozator, eseist şi traducător. Este fiul Eugeniei (născută Ciocârlan) şi al lui Vasile Beşleagă, contabil. După absolvirea Facultăţii de Filologie a Universităţii de Stat din Chişinău (1955), îşi pregăteşte doctoratul la Institutul de Limbă şi Literatură al Academiei de Ştiinţe din Moldova, având ca temă de cercetare creaţia lui Liviu Rebreanu. A colaborat la publicaţiile „Cultura”, „Chipăruş”, „Nistru” etc. I s-au decernat Premiul de Stat (1978) şi titlul de lucrător emerit al culturii (1981). Beşleagă debutează editorial în 1956 cu o culegere de povestiri, Zbânţuilă, urmată de alte cărţi de literatură …

Read More »

Mihai Berza

Mihai I. Berza (23 august 1907, Tecuci, judeţul Galaţi – 5 octombrie 1978, Bucureşti) – istoric literar, medievist şi academician. Este fiul Ecaterinei (născută Muşte) şi al lui Theodor Berza, moşier, licenţiat în drept. Berza a urmat Facultatea de Istorie a Universităţii din Iaşi, unde Ilie Minea şi George Brătianu i-au fost mentori. De asemenea, a audiat cursuri la Ecole Pratique des Hautes Etudes din Paris. Debutează cu studiul Matei al Mirelor şi Cronica cantacuzinească, în „Cercetări istorice” (1928). Îşi ia doctoratul în istorie cu teza Amalfi preducale. Are o activitate deosebit de bogată: secretar al Şcolii Române din Roma, …

Read More »

Ernest Bernea

Ernest Bernea (28 martie 1905, Focşani – 14 noiembrie 1990, Bucureşti) – poet, eseist şi etnograf. Face şcoala primară la Brăila, iar liceul la Brăila şi Tecuci. Urmează studii universitare de filosofie (1926-1929) şi de literatură (secţia română-franceză) la Facultatea de Litere din Bucureşti, unde îi are profesori pe Dimitrie Gusti, Constantin Rădulescu-Motru, P.P. Negulescu, Ovid Densusianu, Charles Drouhet şi Nae Ionescu, iar apoi studii de specializare în etnologie şi sociologie comparată cu Marcel Mauss la Paris (1930-1932) şi în filosofie cu Martin Heidegger la Freiburg (1932-1933). Lucrează ca bibliotecar la Facultatea de Litere din Bucureşti (1927-1930), secretar al secţiei …

Read More »

Ileana Berlogea

Ileana Berlogea (16 august 1931, comuna Jidvei, judeţul Alba – 17 octombrie 2002, Bucureşti) – teatrolog şi istoric literar. Este fiica Irinei (născută Kerekeş) şi a lui Ilie Bărbulescu, învăţător. După liceul urmat la Blaj şi la Cluj, începe Facultatea de Drept, dar o abandonează pentru a se înscrie la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti (1950-1954). Redactor o vreme la revista „Roumanie d’aujourd’hui”, din 1957 îşi începe şi cariera universitară la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică: asistent (1960-1964), conferenţiar (1964-1970), profesor şi decan (1970-1989). În 1964 îşi susţine teza de doctorat, Dramaturgia rusă pe scenele româneşti …

Read More »

Lotte Berg

Lotte Berg (5 decembrie 1907, Cernăuţi – 12 septembrie 1981, Bucureşti) – traducătoare. Berg, provenind din familia de proprietari Bacinski (la naştere, numele ei era Lucia Bacinski), trăieşte primele decenii ale vieţii în mediul aristocratic bucovinean. Aceste etape biografice au fost trecute consecvent sub tăcere, din precauţie, atât de ea însăşi, cât şi de alţii. Se stabileşte în anul 1944 la Bucureşti. Schimbându-şi modul de viaţă şi (se poate presupune) mentalitatea, ea devine o susţinătoare angajată a regimului „democrat popular”. Se orientează spre literatură, găsind în scris satisfacţii, dar şi un mijloc de subzistenţă. În anii ’50 şi ’60, publică …

Read More »