Monthly Archives: iulie 2016

Urbanizarea şi transformările sociale în secolul al XIX-lea

Demografia Revoluţia demografică care a însoţit prefacerea industrială a economiei nu a însemnat exclusiv creşterea numerică a populaţiei. Ea a determinat deopotrivă schimbări ale oamenilor de natură fizică şi psihică şi apariţia unui nou tip de familie bazată pe noi raporturi între membrii săi. Lumea rurală Evoluţia lumii rurale a secolului al XIX-lea, încă predominantă în aproape toate societăţile europene, a fost marcată de revoluţia agrară şi de exodul rural. Generată în parte de mirajul unui loc de muncă şi al unui salariu mai bun, deplasarea populaţiei săteşti către oraş a fost accelerată de dezvoltarea reţelelor rutiere şi feroviare şi …

Read More »

Anularea alegerilor din Moldova din iulie 1857

Dând curs uriaşei mişcări de protest din Principate, puterile favorabile Unirii, în frunte cu Franţa şi Rusia, au cerut anularea alegerilor. Comisarul rus Basily declara colegilor săi că, „dacă nu este înţelegere, vor fi bubuituri de tun”, iar lui Thouvenel i se ordonă să dovedească energie şi să părăsească Constantinopolul în cazul refuzului Porţii de a casa alegerile. Cea mai înverşunată susţinătoare a alegerilor falsificate era diplomaţia habsburgică, deoarece Austria se temea că n-ar mai fi putut păstra Transilvania dacă se înfăptuia Unirea Principatelor Române dunărene. Consulul Austriei din Iaşi plănui grabnica convocare a Divanului falsificat, chiar şi fără consimţământul …

Read More »

Politicile culturale şi românii din afara graniţelor

Epoca constituirii şi organizării statului naţional român modern, marcată de revoluţia de la 1848, de actul Unirii din 1859 şi de războiul de independenţă din 1877-1878 se încheiase. Cultura acestei epoci contribuise prin căile ei proprii, la procesul de transformare a României moderne ea fiind o cultură naţională militantă. Deşi lipsită de cadrul politic al unui stat pe deplin unitar, viata culturală a românilor a beneficiat de o relativă coeziune. În perioada 1878-1918, Vechiul Regat a constituit centrul către care au gravitat forţele creatoare din provinciile româneşti aflate sub dominaţie străină. Unii oameni de cultură din Transilvania, Bucovina şi Basarabia …

Read More »

Fuga lui Alexandru Ipsilanti şi împrăştierea armatei eteriste

Cum şi-a salvat situaţia şeful Eteriei, după înfrângerea de la Drăgăşani? În popasul făcut la Râmnicu Vâlcea, în timpul fugii sale din faţa turcilor, Alexandru Ipsilanti se plângea (potrivit relatării lui Chiriac Popescu) că a fost trădat de bimbaşa Sava şi de alţi ofiţeri – „dimpreună cu cei mai voinici ostaşi ai Eteriei” -, că a pierdut toată muniţia şi proviziile, şi că „arnăuţii n-au poftă de a sta la război”; ei „cer lefi şi… se abat de mirosul ierbii de puşcă”. În astfel de condiţii, zicea Ipsilanti, „nu mai are [nici el] poftă de a sta în război cu …

Read More »

Stabilirea pe teritoriul Dobrogei a primelor oraşe-state de tip sclavagist: colonii greceşti

Întemeierea coloniilor greceşti de pe ţărmul de apus şi de nord al Mării Negre prezintă o însemnătate deosebită pentru istoria veche atât din punctul de vedere al lărgirii orizontului lumii greceşti, cât şi din acela al puternicei influenţe economice şi culturale, pe care aceste oraşe au exercitat-o de la înfiinţarea lor asupra populaţiei autohtone. Pornită din centrele cele mai înaintate ale lumii greceşti din secolele VIII-VII î.Hr. – Chalcis din Eubeea, Milet, Foceea, Rhodos, Megara şi Corint – colonizarea greacă constituie un fenomen complex, izvorât din transformările economice şi sociale, care au însoţit instaurarea definitivă a modului de producţie sclavagist …

Read More »

Mentalităţi în schimbare în secolul al XVIII-lea

Fanariotismul a provocat în ţările române o accentuată orientalizare a societăţii. Din motive politice, contactele cu Europa au fost întrerupte, iar evoluţia geopolitică şi culturală a determinat certe deosebiri între Europa şi spaţiul românesc şi întreaga zonă balcanică. Legăturile fanarioţilor cu Occidentul nu erau bine văzute de Poartă, şi foarte puţini români, mai ales înainte de 1774, au călătorit peste hotare. De pildă, Alexandru Ipsilanti a fost obligat să părăsească tronul Ţării Româneşti după fuga fiilor săi în Austria. Trimis să-i readucă în ţară, Ienăchiţă Văcărescu a aflat de la ei că au ales fuga din pricina nesiguranţei, a dispreţului …

Read More »

Cele din urmă lupte politice ale partidei naţionale şi produsele ei literare

Radu Mihnea şi Ştefan Tomşa, uneltele oarbe ale turcilor, purtară numai în taină o politică proprie. Astfel cel dintâi privea cu ochi buni vecinătatea lui Gavril; trebui, cu toate acestea, să contribuie personal, împreună cu tovarăşul său de suferinţe Tomşa, la izgonirea lui şi la moartea care-i urmă. Cu urmaşul acestui ultim Bathory, cu şiretul Gavril Bethlen (Bethlen Gabor), vrednicul imitator al lui Bocskay, amândoi domnii se legară printr-un jurământ de înfrăţire în timpul acestei campanii. În curând însă Radu şi acest al doilea Gavril se potriviră în dorinţa de a scăpa de moldoveanul setos de sânge. Partida creştină a …

Read More »

Dacia şi poporul geto-dac

Sub denumirea de daci sau geţi, se înţelege populaţia care, din timpuri străvechi, a locuit pe teritoriul României, întinzându-se, în anumite perioade de timp, şi dincolo de aceste hotare. Atât numele de daci, cât şi acela de geţi sunt nume colective, designând aceeaşi populaţie, compusă dintr-o mulţime de triburi care vorbeau, cu variaţii locale, aceeaşi limbă. În scrierile lor, autorii greci, folosesc, de obicei, numirea de geţi (Getai), referindu-se la toţi geto-dacii, dar în special la populaţia ce locuia ţinuturile din apropierea gurilor Dunării şi din nord-estul Peninsulei Balcanice, populaţie cu care grecii ajunseseră mai întâi în contact. Numirea de …

Read More »

Pătrunderea şi aşezarea slavilor pe teritoriul României între secolele VI-X

Prima menţiune despre prezenţa slavilor în regiunea Dunării se datorează lui Pseudo-Caesarios din Nazianz, care scrie la începutul secolului VI, foarte probabil chiar în primul deceniu al acestui secol. Prin urmare, putem vorbi de o pătrundere a unor triburi slave pe meleagurile noastre începând din secolul VI, dar nu este exclus ca unele grupuri mai mici, antrenate de alte populaţii, sau independent, să fi. ajuns aici chiar ceva mai înainte decât secolul VI. Preţioase date cu privire la triburile slave, din prima jumătate a secolului VI, ne sunt transmise de istoricii Iordanes şi Procopios. Descriind teritoriul ocupat de gepizi, Iordanes …

Read More »

Memoriul către ţar din 18 martie 1821

La 18 martie 1821, boierii divaniţi rămaşi în Bucureşti au înaintat un memoriu către ţarul Rusiei, înfierând „jugul administraţiunii turco-fanarioţilor din Constantinopole”, indicând drept cauză a răsculării norodului pe „cruzii hospodari”, ce considerau „ca o pradă a lor această nenorocită ţară”, şi mărturisind că se tem de invazia turcească. Fără a se plânge prea mult de acţiunea lui Tudor, aflat cu oştirea la porţile capitalei, boierii rugau ţarul să ocupe Principatele: „Subscrişii, în faţa acestei triste împrejurări, în care naţiunea îşi reclamă drepturile ei pe calea unei revolte, spre a nu cădea în catigoria unei cooperaţiuni suptînţeleasă, am făcut totul …

Read More »