Monthly Archives: iulie 2016

Comunismul şi formele sale

Spiritul Ialtei La Conferinţa de la Ialta, care s-a desfăşurat la sfârşitul războiului, reprezentanţii celor trei mari puteri, Statele Unite, URSS şi Marea Britanie, nu au împărţit nici Europa şi nici lumea în sfere de influenţă, aşa cum s-a afirmat ulterior. Declaraţia de la Ialta prevedea că în ţările eliberate trebuiau desemnate guverne în urma unor alegeri libere. Ca şi la Conferinţa de la Potsdam (17 iulie – 2 august 1945), la Ialta problemele principale care au fost discutate s-au referit la natura viitorului regim politic din ţările eliberate sau învinse şi la trasarea frontierelor acestora. Cu această ocazie au …

Read More »

Piaţa internă în România între 1864 şi 1878

Cu mult înainte de 1864 începuse a se forma în Moldova şi Ţara Românească o singura piaţa interna pentru capitalism. Acest proces a fost lent până la reforma din 1864 şi s-a intensificat după aplicarea acesteia, care, prin desfiinţarea dependenţei ţăranilor şi prin insuficienta împroprietărire a lor cu pământ, a aruncat pe piaţă un mare număr de braţe de muncă. Referindu-se la piaţa internă, V.I. Lenin a arătat că ea se extinde „paralel cu extinderea economiei de mărfuri, care cuprinde, în afară de produse, şi forţa de muncă, şi numai pe măsură ce aceasta din urmă se transformă în marfă …

Read More »

Dacia, Populaţie, Daco-romani

Originea poporului român şi a limbii române a constituit subiectul unor polemici istorice în centrul cărora a stat problema continuităţii populaţiei daco-romane pe teritoriul Daciei. Susţinută de istoricii români şi negată de istorici maghiari şi austrieci, continuitatea a fost utilizată ca argument în favoarea sau împotriva acordării de drepturi pentru românii din Transilvania; căci, potrivit ideilor epocii, aceste drepturi se întemeiau în mare măsură pe „întâietăţi” istorice, astfel încât rezultatele studiilor de istorie au fost de multe ori deformate din perspectiva unor interese politice, sau exploatate de pe poziţii extremist-naţionaliste. Tăcerea izvoarelor scrise Timp de aproape un mileniu (secolele III-XIII), …

Read More »

Marii cronicari despre Ştefan cel Mare

Cărturarii n-au ştiut să vorbească după cuviinţă despre faptele lui Ştefan cel Mare, căruia-i datorau însă putinţa de a scrie în ţara lor şi pe limba lor. În puţinul pe care l-au scris ei, cronicari ce înseamnă anii domnilor, scriitori bisericeşti, şi, târziu de tot, cântăreţi, se află foarte puţin despre marele voievod. Sufletele rătăceau aproape de pământ în vremuri de întuneric şi de neîncredere, în vremuri nerecunoscătoare şi obosite, şi scrisul nostru nu se putea ridica până la înălţimea lui. Când pe vremea lui Vasile Lupu, vornicul Grigore Ureche prefăcu în româneşte spusa săracă a vechilor letopiseţe slavoneşti, el …

Read More »

Cultura cu ceramică decorată prin împunsături succesive

Cultura cu ceramică decorată prin împunsături succesive este cunoscută în Transilvania din numeroase locuri, mai ales pe baza unor materiale ceramice culese întâmplător. Ea a fost numită de unii cercetători germani Furchenstichkeramik, şi deosebită de cultura Coţofeni (denumită de ei Linsenkeramik = „ceramică decorată cu pastile”). Amândouă au fost socotite în chip tendenţios de către promotorii teoriilor rasiste, drept documente ale expansiunii „popoarelor nordice” în Transilvania şi mai departe, până în Grecia. Aceste interpretări neştiinţifice au fost spulberate la timp de cercetarea românească, dovedindu-se că întreg acest complex nu a avut o origine nordică, ci dimpotrivă una locală, îmbinată cu …

Read More »

Opoziţia contra lui Mihail Sturdza

Mihail Sturdza a fost combătut tot timpul cârmuirii sale de trei grupuri de opoziţie. Primul grup era al marilor boieri, care toţi se considerau egali cu domnul şi toţi urmăreau să ajungă domni. Al doilea grup era format din boieri de rangul al doilea şi al treilea, dintre care unii îşi cumpăraseră caftanul în timpul lui Ioniţă Sandu Sturdza, iar alţii au ajuns boieri prin asimilarea funcţiilor cu rangurile boiereşti. Mihail Sturdza a fost acuzat că a făcut comişi „din feciorii de casapi şi de cizmari”. Printre noii boieri erau mulţi negustori care, fără să renunţe la practica meseriei lor, …

Read More »

Liberalii şi doctrina lor în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea

Liberalismul În general, realitatea politică poate fi interpretată în funcţie de trei doctrine sau ideologii fundamentale: liberalismul, conservatorismul şi socialismul. Orientările politice sunt adesea percepute ca fiind de dreapta sau de stânga. În 1789, când s-a întrunit în Franţa Adunarea Naţională Constituantă, conservatorii s-au aşezat pe băncile din dreapta prezidiului. De atunci, conservatorii sunt consideraţi de dreapta, iar radicalii de stânga. Semnificaţia acestor „etichete” s-a modificat până astăzi, dar în epoca modernă a însemnat distincţia reformatori-conservatori sau capitalişti-anticapitalişti. La români, această distincţie a fost percepută clar de contemporani sub formula „alb-roşu”. Esenţa liberalismului constă din limitarea puterii statului prin impunerea …

Read More »

Societatea şi structurile cotidianului în Evul Mediu

Boierii Puterea boierilor din ţările române provenea din stăpânirea pământului. Boierimea se diferenţia în funcţie de mărimea proprietăţii şi de modalitatea în care aceasta a fost dobândită. Boierii datorau domnitorului slujbă sau credinţă şi slujbă. În schimbul acesteia, erau înzestraţi cu pământ. Pentru Evul Mediu românesc nu există mărturii privind desfăşurarea unor ceremonii în care boierul depune omagiul său domnitorului, după modelul clasic occidental. Boierul, devenit mai târziu şi dregător, datora ascultare voievodului şi primea „din mila sa” numeroase dregătorii şi pământuri. Boierii erau obligaţi sa-l urmeze pe domnitor în campaniile militare, sa-l asiste la împărţirea dreptăţii şi în administrarea …

Read More »

Elementul romanic în Răsărit între Bizanţ şi barbari până la apariţia istorică a neamului românesc

Politica înţeleaptă a celui mai bun cunoscător al barbarilor de la Dunăre, a împăratului Teodosiu, redădu Imperiului ţinuturile aproape pierdute, necontenit străbătute de barbari: printr-o purtare împăciuitoare şi prin luptă ţinu el la distanţă pe huni, care se informau personal ici şi colo de bogăţiile romane, şi ca nou împărat a fost stăpân el până la Dunăre. Dar înfloritoarea Moesie şi Tracia nu mai erau de recunoscut, aşa de mult şi de cumplit fuseseră pustiite şi deşertate de locuitori. Numai oraşele mai mari existau încă; populaţia săracă îşi căuta adăpostul în munţi, cum făcuseră mai înainte locuitorii transdunăreni, şi mulţi …

Read More »

Publicaţiile craiovene la întâlnirea dintre două veacuri

În revistele şcolare ale vremii şi-au încercat condeiul personalităţi remarcabile ale ştiinţei şi culturii româneşti. În octombrie 1891, un grup de tineri craioveni, elevi ai Şcolii centrale, între care Gheorghe Ţiţeica şi C.D. Fortunescu, editează sub conducerea profesorului G.T. Buzoianu, „Revista şcoalei”. Între colaboratori se numără, cu poezii, Petre Vulcan, Dumitru Dimiu, autorul poemului filozofic Nirvana, C.D. Fortunescu – ce deţinea şi funcţia de secretar de redacţie – N. Burlănescu-Alin, Gheorghe Ţiţeica şi Traian Demetrescu. În aceeaşi revistă, Şt. O. losif debutează, în numărul 7, cu poezia Isvorul. Se publicau versuri de o pronunţată nostalgie adolescentină în care se cântau …

Read More »