În 1918, de Mateiu I. Caragiale (comentariu literar, rezumat literar)

În 1918, de Mateiu I. Caragiale, este unul din manuscrisele la BNR, fondul Saint-Georges, CXIXC/5-27, publicate de Şerban Cioculescu (Două texte politice inedite de Mateiu I. Caragiale), în „Atelier literar” - Cenaclul Tudor Vianu, Bucureşti, august 1977.

Mateiu I. Caragiale

Fragment

În 1918, ultimul împărat al Germaniei, străbătând teritoriul român ocupat, nu pierdu împrejurarea de a merge să viziteze la Curtea de Argeş mormântul primului rege a! României. Coroana pe care o depuse purta inscripţia: „Regelui german”.

Acest omagiu postum contrasta puternic cu raporturile deosebit de lipsite de cordialitate care existaseră între cei doi Hohenzollerni. S-a comentat mult faptul că de-a lungul celor douăzeci şi şase de ani are s-au scurs între suirea pe tron a lui Wilhelm II şi moartea lui Carol I, între aceşti doi suverani n-a avut loc nici un schimb de vizite oficiale şi nici o simplă întrevedere. Va reveni istoriei, poate, să desluşească veritabila explicaţie.

Locuţiunea „a nu fi veri" li se potrivea atât la propriu, cât şi la figurat. Cele două ramuri ale casei lor, cărora le aparţineau respectiv fiecare, nu mai aveau nimic comun de la despărţirea lor la începutul secolului XIII, în afară de nume şi de steme. în celelalte privinţi, nu remarcăm decât neasemănare şi disproporţie.

Ramura tânără, după ce îşi adăugase bogatul patrimoniu branden-burghez al Casei ascaniene, şi-a mărit succesiv aceste posesiuni prin <schimb pe toate căile> schimbarea de confesiune, moştenire, cuce­rire şi uzurpare şi a dobândit tot astfel demnităţile electorală, regală şi imperială. Alăruri de o atât de frumoasă acumulare de <posesiuni> <mărimi> splendori, mediocritatea <seculară> <ramurii> liniei suabe mai vârstnice pare cu atât mai dezamăgitoare <şi>. Intr-adevăr <afară de amintirea puţin onorabilă a fraţilor... sfârşitul lor trist, întreagă această serie isroria nu o nu e>, timp de patru secole ea nu dă nici un războinic, cleric sau scriitor care să se fi distins cât de cât, deoarece aminrirea lui Francis Oettinger şi a fratelui său Frederic a fost puţin onorabilă, iar sfârşitul lor trist (...) un lucru de prisos, prin firea lui, mai mult păgubitor intereselor ţării.

Check Also

„Fost-ai ce-ai fost.” Un principiu estetic al sintaxei române în comparaţiune cu latina şi limbile romanice, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

„Fost-ai ce-ai fost.” Un principiu estetic al sintaxei române în comparaţiune cu latina şi limbile …

Bourel, melc şi culbec. Dacii şi latinii într-o scoică, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Bourel, melc şi culbec. Dacii şi latinii într-o scoică, de B.P. Hasdeu, este un studiu …

Posteritatea latinului „fax” în limba română. Un cuadruplet linguistic, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Posteritatea latinului „fax” în limba română. Un cuadruplet linguistic, de B.P. Hasdeu, este un studiu …

Biea. Cum ziceau românii înainte de a fi luat de la slavi pe „dragă”?, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Biea. Cum ziceau românii înainte de a fi luat de la slavi pe „dragă”?, de …

Scornesc şi stârnesc. Un specimen de necesitatea vechilor texturi pentru orice cercetare linguistică, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Scornesc şi stârnesc. Un specimen de necesitatea vechilor texturi pentru orice cercetare linguistică, de B.P. …